V.D. AND OTHERS v. RUSSIA
V.D. AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2012)
PRIMEI SECȚII Cerere nr. 72931/10 V.D. și alții împotriva Rusiei depusă la 6 decembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Primul reclamant este un tutore sau un părinte adoptiv în ceea ce privește reclamanții de la al treilea la al nouălea. Al doilea reclamant este un minor care a fost în îngrijirea primului solicitant din 2001 la 2010. Toți reclamanții sunt resortisanți ruși și trăiesc în Astrakhan și sunt reprezentați de doamna O. Shepeleva și dna Suchkova, avocați care practică la Moscova. O listă a reclamanților este prezentată în apendicele. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. La naștere, al doilea reclamant a fost diagnosticat, printre altele, cu dificultăți multiple de mobilitate, retard mental și motor. A petrecut primele opt luni în spital. Părinții săi născuți se consideră nepotrivit să răspundă nevoilor sale și au convenit ca fiul lor să fie acordat în îngrijirea primului solicitant. La 23 noiembrie 2001, administrarea districtului Trusovskiy din orașul Astrakhan a numit primul reclamant ca tutore al celui de-al doilea reclamant. Procedințe privind privarea drepturilor parentale La o dată neespecificată, primul reclamant a formulat o cerere împotriva părinților naștetori ai celui de-al doilea reclamant care caută să fie privați de drepturile parentale. Ministerul Educației și științei din regiunea Astrakhan a prezentat raportul lor de experți privind problema în care au considerat că părinții celui de-al doilea reclamant „nu au arătat nici un interes în viața sau starea de sănătate, nu au participat la educația sa, nu au furnizat nici un ajutor financiar și au ales să nu își îndeplinească datoria parentală”. Potrivit raportului, acestea ar trebui să fie private de drepturile lor parentale. La 11 noiembrie 2008, Curtea de District Trusovskiy din Astrakhan a respins primul reclamant. Curtea a considerat „privirea drepturilor parentale” o măsură extraordinară. În circumstanțele cauzei, instanța nu a discernit niciun motiv care justifică această privație. În plus, Comisia a remarcat că sprijinul financiar acordat de părinții nașterii celui de-al doilea reclamant era insuficient și a ordonat să plătească primului solicitant o patra parte din veniturile lor lunare în calitate de asistență pentru copii. La 12 martie 2009, Curtea Regională Astrakhan a susținut această hotărâre privind recursul. Procedura privind custodia celui de-al doilea reclamant (a) Primul set al procedurii La 26 martie 2009 Februarie 2009 Curtea de District a respins cererea părinților celui de-al doilea reclamant de a-și returna fiul. Curtea a considerat că ar fi în interesul copilului să continue să trăiască cu primul reclamant. Se pare că părțile nu au apelat împotriva acestei hotărâri. (b) Al doilea set al procedurii. Părinții primii solicitanți au adus o altă cerere împotriva primului solicitant și a Departamentului de Politică a Familiei Ministerului Dezvoltării Sociale și muncii din regiunea Astrakhan. Ei au solicitat returnarea și anularea tutorei fiului lor. La 4 martie 2010, Curtea de District și-a acordat cererile. În special, instanța a remarcat următoarele: „Așa cum a stabilit Curtea, nu există dovezi convingătoare pentru a arăta că [al doilea reclamant] părinții nu pot ridica copilul cu grijă și atenție adecvată. Acuzațiile [primele solicitanți] că respondenții au refuzat să ia [fiul lor] din spital fără a justifica motive sunt fără merit. Nici declarațiile părinților [al doilea reclamant], nici documentele medicale relevante nu au fost prezentate în instanță. [respondenții] au refuzat acest lucru. Ei au susținut că nu și-au abandonat copilul. Dimpotrivă, au vrut să se îmbunătățească și să se întoarcă la familia sa. Rezultă din materialele din dosarul că [al doilea reclamant] a fost acordată îngrijirii tutorelui după încercările înutile ale părintelui său de a-i oferi îngrijirea medicală corespunzătoare și în interesul copilului ... . [Părinții celui de-al doilea reclamant] nu au intenționat să abandoneze copilul lor .... Chiar dacă el a fost sub tutela [primul reclamant], [familia sa] a avut interes de viața și starea de sănătate, ei au oferit un posibil sprijin financiar. Când a fost interogat în instanță, medic medical Z. a susținut că a cunoscut [al doilea reclamant] de la vârsta de opt luni când a fost administrat în îngrijirea [primului solicitant]. Copilul a suferit de o boală congenitală gravă și a petrecut un timp considerabil la spital. În prezent, starea sa era stabilă, dar gravă datorită diagnosticului său, adică tulburări ale sistemului nervos central și disfuncții de mobilitate. Nu a fost doar îngrijirea medicală necesară pentru copil. Avea nevoie de supraveghere continuă și adevarata. Copilul a crescut în zece ani. El a schimbat emoțional. El a reacționat la oamenii din jurul lui. Totuși, el nu putea avea grijă de el însuși. El nu putea mânca, bea sau mers pe cont propriu. El a avut nevoie de îngrijire constantă. ... Când a fost interogat în instanță, expert M. au susținut că s-a stabilit în cursul supravegherii, că părinții [al doilea reclamant] au învățat să identifice și să înțeleagă în mod adecvat caracteristicile specifice psiho-fisice ale [fiului lor]. [Ei] au arătat un interes sincer pentru copil și au acordat atenție la el. Ei l-au înconjurat cu iubire și îngrijire a părinților cu adevărat. Părinții [al doilea reclamant] au consultat psihologii cu privire la starea psihologică a unui copil cu deficiențe de dezvoltare, au întrebat despre materiale și jucării necesare pentru el și cum ar trebui să construiască procesul de comunicare cu el. În consecință, supravegherea a stabilit că părinții [al doilea reclamant] au comunicat cu [el] într-o manieră calmă, sinceră și bună. Ei au stabilit cu succes contact psihologic cu el. Ei au înțeles în mod adecvat particularitățile sale psihologice, starea emoțională, nevoile și capacitățile. Când cu părinții săi, [al doilea reclamant] se simțea calm și confortabil. În cursul interacțiunii lor, au creat atmosferă caldă și benefică favorabilă pentru dezvoltarea copilului. Potrivit raportului privind condițiile de viață ale reclamanților ... într-un apartament de două camere, condițiile au fost considerate satisfăcătoare și corespunzătoare nevoilor familiei și favorabile educației și vieții copiilor. Părinții [al doilea reclamant] au furnizat condițiile necesare pentru [al doilea reclamant] traiesc și ... Acesta rezultă din materialele susținute că părinții [al doilea reclamant] sunt o familie stabilă .... Ele sunt bine-în-față și au o viață adecvată. Ele au un loc de muncă permanent, venit stabil. Au furnizat referințe de caracter pozitiv de la angajatorii lor și locul de reședință. Ele nu au un istoric de boli psihice sau antecedente penale. În consecință, acestea îndeplinesc toate condițiile și pot ridica copilul și să-i ofere îngrijirea corespunzătoare. Curtea respinge argumentul [primul reclamant] că părinții [al doilea reclamant] doresc să anuleze tutorele pentru a obține o locuință socială mai bună. Această afirmație nu a fost confirmată în cursul procedurii de către explicațiile furnizate de către părinții [al doilea reclamant] și de faptul că copiii lor minori, inclusiv [al doilea reclamant], acțiuni proprii în apartamentul situat la ..... Un nou apartament a fost atribuit numai părinților [al doilea reclamant], nu copiii lor. Curtea nu acceptă argumentul depus de reprezentantul Ministerului Dezvoltării Sociale și al Muncii din regiunea Astrakhan, potrivit căruia copilul ar trebui integrat treptat în familia [părinților săi]. În opinia instanței, o astfel de integrare treptat ar avea un impact negativ asupra stării psihologice a copilului. În plus, aceasta ar interfera cu dreptul său de a trăi și a fi crescut în familia sa. Părinții [al doilea reclamant] sunt parintii săi naturale. Arată îngrijirea și dragostea corespunzătoare copilului. Acum au stabilit contact psihologic cu el rezultând din interacțiune într-o perioadă considerabilă de timp care a avut loc, printre altele Copilul își percepe în mod corespunzător mama și tatăl, conform dezvoltării psihologice. În plus, reprezentantul Ministerului a susținut că reunificarea [al doilea reclamant] cu familia sa și-a servit interesul. Având în vedere cele de mai sus, instanța susține că cererea reclamanților ar trebui acordată și ar trebui să fie reîntâlnită cu copilul lor pentru a continua să își exercite drepturile parentale pentru educația și dezvoltarea copilului. ... instanța susține că rezoluția ... la 23 noiembrie 2001 ... ar trebui anulată.” Primul reclamant a apelat, printre altele , că Curtea de District nu a solicitat avizul unui expert pentru a determina avizul celui de-al doilea reclamant în ceea ce privește reintegrarea în familia părinților nașterilor sale. La 23 iunie 2010, Curtea Regională a susținut hotărârea din 4 mai 2010 privind recursul. La o dată neespecificată, prima solicitantă a introdus o acțiune în numele ei și în numele celorlalte solicitanți care solicită instanței să le acorde drepturi de vizitare în ceea ce privește al doilea reclamant. În special, ea a susținut că timp de zece ani în timpul cărora cel de-al doilea reclamant a fost în îngrijirea ei, ea și toți copiii (alți solicitanți) au format o familie cu o legătură specială existentă între ei. La 19 aprilie 2011, Tribunalul de District a respins cererea primului solicitant care menționează următoarele: „Curtea consideră că acum părinții [al doilea reclamant] acționează în interesul său și, după cum rezultă din mărturia martorului K., [șeful departamentului pentru copii și adolescenți din spitalul municipal al copiilor nr. 1], [al doilea reclamant] suferă toate examenele medicale necesare, părinții săi respectă toate recomandările medicilor în ceea ce privește îngrijirea și asistența medicală. Practic, el nu poate vedea, abilitățile auditive sunt foarte sărace, el suferă de retard mental sever. El are în principal nevoie de îngrijire corespunzătoare. Potrivit documentelor făcute de [doctorul] A., starea [al doilea reclamant] diagnosticat la naștere continuă să existe. În plus, el a fost diagnosticat mai târziu cu epilepsie. La început, convulsiile sale epileptice au fost înșelate pentru un zâmbet. Cu toate acestea, copilul nu poate plânge sau zâmbet. El poate face doar sunete whining. Dezvoltarea lui fizică nu corespunde la vârsta lui. Înălțimea normală pentru un copil de vârstă ar trebui să fie de 1,30 de metri și greutatea - aproximativ 30 kg, în timp ce greutatea lui este de 10 kg și înălțimea lui este de 94 cm. Potrivit raportului din 12 aprilie 2011 ..., locul de reședință al [al doilea reclamant] și părinții săi au toate condițiile necesare pentru [sa] viață și educație. ... În plus, [doctorul] D. a susținut că [al doilea reclamant] nu a demonstrat nici un progres în dezvoltarea mentală și intelectuală. Nici el nu ar dezvolta în continuare în viitor. El este serios dezactivat. El este indiferent față de cine îl înconjoară. [al doilea reclamant] este afectat fizic. El nu vorbește. El nu râde. El poate face doar sunete de plâns. El are nevoie de grijă. În astfel de circumstanțe și având în vedere condiția congenială și actuală a [al doilea reclamant], instanța consideră că declarațiile [primul reclamant] și martorii care au depus mărturie în numele ei cu privire la existența atașamentului [al doilea reclamant] [al doilea reclamant] [al doilea reclamant] în sensul dreptului familiei. Potrivit raportului elaborat de [serviciile sociale], cererile [primului solicitant] cu privire la contactele sale cu [al doilea reclamant] ar trebui respinse. Instanța consideră ... că, având în vedere circumstanțele stabilite, cererile [primul reclamant] ar trebui respinse.” Primul reclamant a apelat, printre altele , că instanța a eșuat, în absența unei examinări cu experți legaliști a acestei chestiuni, în concluzia că al doilea reclamant nu a fost încapabil de a avea și de a forma atașamente pentru alți oameni. La 8 iunie 2011, Curtea regională a susținut hotărârea din 19 aprilie 2011 privind recursul. În special, instanța a remarcat după cum urmează: „Când a respins afirmațiile [prima solicitantă], instanța [prima instanție] a considerat că, astfel cum se prevede la art. 67 din Codul Familiar al Federației Ruse, dreptul de acces la un copil este acordat bunicilor, bunicilor, bunicarilor, surorilor și altor rude, în timp ce [prima solicitantă] este, ca o chestiune de lege, nu este considerat ca membru al familiei sau ca rudă a unui minor sau a oricărei alte persoane ale căror relații cu el sunt reglementate de dreptul familial (gardieni, custode, de facto tutore) având în vedere că tutorele ei au fost anulate. [Curtea regională] susține constatarea de mai sus a instanței de primă instanță. În conformitate cu Codul de familie al Federației Ruse, dreptul de acces la un copil este acordat bunica, bunicul, frații și surorile, rudele apropiate ale copilului care participă la educația și educația lui. În consecință, legislația protejează [dreptele relevante] rudelor apropiate. Dreptul de acces la un copil nu este garantat altor persoane. În momentul hotărârii litigiului, instanța nu a aplicat legea prin analogie. ... [T]ele membre ale familiei, ca o chestiune de lege, sunt înțelese doar ca persoanele indicate direct în Codul Familiar al Federației Ruse. Rezolvarea unui litigiu prin analogie ar contrazice în alt mod esența relației familiale. În momentul hotărârii litigiului, Curtea a luat în considerare faptul că respondenții furnizează îngrijire necesară minorului, că își desfășoară măsurile necesare de reabilitare, medicamente și îngrijire. [Curtea] nu a descoperit nici o dovadă că drepturile sau interesele [minorii] au fost încălcate. Acuzațiile reclamantului cu privire la încălcarea drepturilor copilului nu sunt justificate. Reclamantul nu a prezentat nici o dovadă care să demonstreze că părinții [al doilea reclamant] nu erau în stare să-și asigure dezvoltarea și îngrijirea corespunzătoare. Argumentul [primului solicitant] potrivit căruia instanța nu a determinat gradul de atașament [al doilea reclamant] la ea și la [părinții săi nașteți] nu poate fi luat în considerare de [curtea regională] ca fiind lipsă de bază juridică. [Curtea] a evaluat toate dovezile prezentate de părți. În astfel de circumstanțe argumentele reclamantului nu resping concluziile instanței și nu poate justifica anularea hotărârii sale. Curtea nu s-a înșelat în aplicarea unor legi de fond sau de procedură care ar fi putut avea un impact asupra soluționării corecte a litigiului. Acuzațiile [prima reclamantă] împotriva contrară sunt fără merit. [Curtea regională] consideră că hotărârea de primă instanță nu încalcă drepturile copilului și corespunde intereselor sale.” Reclamanții se plâng că, hotărând să returneze al doilea reclamant la părinții săi nașteți, autoritățile naționale nu au respectat obligația lor de a-l proteja de tratamentul contrar articolului 3 din Convenție. Reclamanții se plâng că deciziile autorităților naționale de a returna al doilea reclamant la părinții săi nașteți și de a refuza orice contact cu el constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție. Ele se referă în continuare la art. 14 în ceea ce privește plângerile de mai sus. S., al doilea reclamant, în cadrul procedurii dinaintea Curții (a se vedea Moretti și Benedetti c. Italia , nr. 16318/07, §§ 32-35, 27 aprilie 2010)? În circumstanțele cauzei, legăturile dintre reclamanții constituie „vie de familie” în sensul articolului 8 din Convenție (a se vedea X. v. Elveția , nr. 8257/78, Decizia Comisiei din 10 iulie 1978, Decizii și Rapoarte (DR) 13, p. 251; și Marckx c. Belgia , 13 iunie 1979, § 31, Seria A nr. 31)? A existat o ingerință în dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și/sau familiale, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În acest caz, a fost acordată interferența în conformitate cu legea și necesară în temeiul articolului 8 § 2? Apendice V.D. [a fost acordată anonimitate] R.S. [a fost acordată anonimitate] N.P. [a fost acordată anonimitate] A.Z. [a fost acordată anonimitate] M.R. [a fost acordată anonimitate] M.M. [a fost acordată anonimitate] L.K. [a fost acordată] A.U. [a fost acordată anonimitate] K.S. [anonimitate a fost acordat]