Rujak împotriva Croației

Se pare că, la scurt timp după aceea, caporalul D.B. l-a chemat pe reclamant printr-un ofițer de datorie să-i prezinte în legătură cu incidentul. Întrucât reclamantul a refuzat să facă acest lucru, caporalul D.B. s-a dus să-l caute și, după ce l-a găsit, a întrebat de ce nu i-a raportat așa cum i-a spus. Reclamantul a răspuns: „Acesta nu este statul meu, eu nu sunt naționalul său, eu nu recunosc [respectul] tine, rangul sau armata croată!”

Reclamantul a repetat această declarație în prezența alți ofițeri în timpul unei conversații ulterioare cu comandantul batalionului, primul locotenent B.V. Întrebat dacă el a vrut să ofenseze religia și origine etnică a cuiva, el a răspuns: „Da! I-am tras-o cu mama ta botezată! I-am tras-o cu mama ta Ustaše! Toți ați provenit de la sârbi!”

La 6 aprilie 2005, Biroul Procurorului de Stat Split (Županijsko državno odvjetništvo u Splitu) a inculpat reclamantul dinaintea Tribunalului de Stat Split (Županijski sud u Splitu), acuzându-l de infracțiunea penală de a restrânge reputația Republicii Croației, definită la art. 151 din Codul Penal. În cadrul unei audieri de la 28 februarie 2007, reclamantul a admis declarațiile de mai sus, a exprimat remușcări și a declarat că s-a considerat un național al Republicii Croației, că l-a recunoscut drept statul său și, prin urmare, că și-a recunoscut armata. În aceeași dată, Curtea județului a pronunțat o hotărâre prin care a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la șase luni de închisoare. Partea relevantă a acestei hotărâri se menționează după cum urmează: „Valoarea protejată prin [proporționarea] această infracțiune penală este reputația Republicii Croației [și] demnitatea sa, simbolizată în obiectele [menționate în definiția infracțiunii]. Actele descrise, adică expunerea la ridiculizare, disprețuire și disprețuri severe, indică că legea [Codul Penal] necesită denigrarea gravă, malătatea, ură și nerespectarea demonstrativă față de aceste valori și simboluri, astfel încât ei să-și piardă demnitatea în ochii cetățenilor și a lumii… [Cortea] constată că este dovedit... că acuzatul a comis infracțiunea penală definită la art. 151 din Codul Penal pentru că a expus public Republica Croația și poporul croat să disprețuiască și să disprețuiască în mod sever prin a spune public, ..., în prezența unui număr mare de persoane care... acest stat (Republica Croația) nu a fost statul său, că el nu a recunoscut-o, că el nu a fost național, că el nu a recunoscut armata croată – care este, parentetic, fundația integrității constituționale și existența teritorială a unui stat legal organizat, cum ar fi Republica Croația – că el nu a recunoscut legitimitatea ofițerului său superior în armata croată ... și gradul său, care [declarațiile] au fost însoțite de [de mai multe declarații] care ofensează afiliarea religioasă și națională, cum ar fi cele în care a spus că se culcă cu mamele lor botezate, mamele Ustaše și că toate acestea (Croat, popor croat) au provenit din sârbi. Aceste [declarări] indică denigrarea severă, malicia, ură și nerespectul demonstrativ pentru valorile și simbolurile [înscrise în definiția infracțiunii], prin care aceste valori și simboluri ale Republicii Croația, fiind tratate astfel în fața cetățenilor (membrelor armatei croate), și-au pierdut demnitatea. [Când decide cu privire la o pedeapsă, instanța ia în considerare] faptul că acuzatul a admis comiterea infracțiunii, faptul că el [nu are un caz penal], vârsta sa tânără și comportamentul corect în fața instanței, în timp ce, ca o circumstanță agravantă, ia în considerare modul în care infracția a fost comisă, adică un nivel ridicat de perseverență și dispreț în realizarea declarațiilor ofensive. Având în vedere toate circumstanțele de mai sus ... [curtea] condamnați acuzați la șase luni de închisoare, având în vedere că scopul pedepsei poate fi realizat, având în vedere tipul și gravitatea infracțiunii, numai prin condamnare la închisoare. Această condamnare la închisoare va atinge, în opinia [în această instanță], în principal scopul prevenirii individuale, astfel încât acuzatul să nu comită această infracțiune sau o infracțiune similară [în viitor]. [Va îndeplini, de asemenea, scopul prevenirii generale prin dissuaderea altora de a comite aceste infracțiuni sau infracțiuni similare.”

El a susținut că declarațiile sale ar fi putut fi calificate ca infracțiuni penale de insultă împotriva recruților I.H. și I.Š. și/sau o infracțiune disciplinară de nerespectare la ofițerii săi superiori, mai degrabă decât infracțiunile penale de respingere a reputației Republicii Croația. În plus, condamnarea sa pentru această infracțiune penală a interferat cu libertatea sa de exprimare deoarece avea dreptul de a exprima opinia sa că sârbii care s-au transformat în catolicism.

La 11 noiembrie 2009, Curtea Supremă (Vrhovni sud Republike Hrvatske) a susținut în parte hotărârea de primă instanță și a inversat-o în parte. Acesta a susținut concluzia instanței de jos că reclamantul a fost vinovat de infracțiune în cauză. Cu toate acestea, a anulat sentința impusă și a înlocuit-o cu o condamnare suspendată de șase luni de închisoare cu o perioadă de probă de doi ani. Partea relevantă a hotărârii se menționează după cum urmează: „Argumentul acuzat că ... partea operativă a hotărârii contestate este incomprehensabilă și autocontradictivă, deoarece faptele [cauzei] nu corespund definiției juridice a infracțiunii [pentru care a fost condamnat] este nefondată. În explicarea acestui argument, acuzatul ... susține că acuzatul contravine I.H. și I.Š. mamele botezate constituie infracțiunile de insultă definite la art. 199 din Codul Penal, că prin afirmarea că el nu a recunoscut statul croat, armata croată și ofițerii săi [a avut doar] expunerea la ridiculizare și dispreț și nu la Republica Croația, armată sau ofițerii săi, și că prin afirmarea că toți cei croat au fost originați din sârbi, el [a fost pur și simplu exprimând] o teorie posibilă privind ethnogenia croatilor, pe care [el] are dreptul de [a face] pe baza Constituției croate, care, în [articolul] său], garantează libertatea de gândire și libertate de exprimare. Contrar celor de mai sus, nimic din recursul acuzatului nu sugerează că partea operativă a hotărârii atacate este incomprensabilă sau contradictorie, după cum argumentează recurentea … Tribunalul de primă instanță ... nu a dat suficientă greutate la atenuarea circumstanțelor, adică, la faptul că acuzatul [nu are un caz penal], la vârsta sa tânără și comportamentul corect în fața instanței, care a fost, de asemenea, demonstrat prin admiterea sa că a comis ... infracțiuni și ... În mod clar a exprimat remușcări pentru a face acest lucru, ceea ce sugerează că infracțiunea penală perpetrată de către acuzat este rezultatul impudinței tinerilor. Prin urmare, Curtea Supremă... consideră că în acest caz particular scopul pedepsei poate fi realizat fără a impune o condamnare la închisoare. Din aceste motive, apelul acuzatului trebuie să fie permis în parte [în ceea ce privește] pedeapsa [imposă] și hotărârea de primă instanție [trebuie] să fie inversată în consecință ...”

Reclamantul a depus ulterior o plângere constituțională, care presupune, printre altele, o încălcare a libertății sale de exprimare, garantată de art. 38 din Constituția Croată.

La 9 aprilie 2010, Curtea Constituțională (Ustavni sud Republike Hrvatske) a declarat inadmisibilă plângerea reclamantului. Acesta a constatat că, chiar dacă reclamantul se bazează pe articolele relevante ale Constituției în plângerea sa constituțională, el nu și-a justificat plângerea de către argumentele constituționale, ci a repetat doar argumentele formulate în cadrul procedurii în fața instanțelor obișnuite. Prin urmare, Curtea Constituțională nu a putut examina meritele plângerii sale constituționale. Hotărârea Curții Constituționale a fost înaintata reprezentantului reclamantului la 11 mai 2010.

Partele relevante ale Constituției Republicii Croației (Ustav Republike Hrvatske, Gazette Oficial nr. 56/1990, 135/1997, 8/1998 (text consolidat), 113/2000, 124/2000 (text consolidat), 28/2001 și 41/2001 (text consolidat), 55/2001 (corrigendul) prevăd următoarele: „(1) Drepturile și libertățile pot fi restricționate numai prin lege pentru a proteja drepturile și libertățile altora, ordinul juridic, moralul public sau sănătatea. (2) Fiecare restricție a drepturilor și libertăților ar trebui să fie proporțională cu natura restricției în fiecare caz individual.” (1) Libertatea de gândire și de exprimare este garantată. (2) Libertatea de exprimare include, în special, libertatea presei și a altor mass-media, libertatea de exprimare și de exprimare publică, precum și libertatea de înființare a tuturor instituțiilor de presă. (3) Censura este interzisă. Jurnalistii au dreptul la libertatea de raportare și acces la informații (4) Dreptul de corecție este garantat oricui a căror drepturi garantate de Constituție sau de un statut au fost încălcate de informații publice.” 15. art. 151 din Codul Penal (Kazneni zakon, Gazette Oficial nr. 110/97 cu amendamente ulterioare) se citește după cum urmează: „Celui care expune public Republica Croația, steagul său, steagul de arme sau imnul [național], poporul croat sau ... minoritățile naționale care trăiesc în Republica Croația pentru a ridica, disprețul sau disprețul sever, va fi pedepsit prin închisoare de la trei luni la trei ani.”

The Croatian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms Š. Stažnik.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 8 April 2004 the applicant, who was serving in the Croatian Army at the time, was involved in a quarrel in the Knez Trpimir military barracks in Divulje with two other recruits, Mr I.H. and Mr I.Š. The quarrel was witnessed by a number of other soldiers. At some point during the quarrel the applicant said to I.H. and I.Š.: “I fuck your baptised mother!”

It would appear that shortly afterwards corporal D.B. summoned the applicant through a duty officer to report to him concerning the incident. As the applicant refused to do so, corporal D.B. went to look for him and, after having found him, asked why he had not reported to him as instructed. The applicant replied: “This is not my State, I am not its national, I don’t recognise [respect] you, your rank or the Croatian Army!”

The applicant repeated this statement in the presence of other officers during a subsequent conversation with the battalion commander, first lieutenant B.V. Asked whether he intended to offend someone’s religion and ethnic origin he replied: “Yes! I fuck your baptised mother! I fuck your Ustaše mother! You all originated from Serbs!”

On 6 April 2005 the Split County State Attorney’s Office (Županijsko državno odvjetništvo u Splitu) indicted the applicant before the Split County Court (Županijski sud u Splitu), accusing him of the criminal offence of tarnishing the reputation of the Republic of Croatia, defined in Article 151 of the Criminal Code.

At a hearing held on 28 February 2007 the applicant admitted making the above statements, expressed remorse and stated that he considered himself a national of the Republic of Croatia, that he recognised it as his State, and therefore that he also recognised its Army.

On the same date, the County Court delivered a judgment whereby it found the applicant guilty as charged and sentenced him to six months’ imprisonment. The relevant part of that judgment reads as follows: “The [value] protected by [proscribing] this criminal offence is the reputation of the Republic of Croatia [and] its dignity, symbolised in the objects [listed in the definition of the offence]. The acts described [therein], that is, exposure to ridicule, contempt and severe disdain, indicate that the law [the Criminal Code] requires grave denigration, malice, hatred and demonstrative disrespect for those values and symbols, such that they would lose their dignity in the eyes of citizens and the world… The [court] finds it proven ... that the accused committed the criminal offence defined in Article 151 of the Criminal Code because he publicly exposed the Republic of Croatia and the Croatian people to contempt and severe disdain by saying publicly, ..., in the presence of a large number of people that ... this State (the Republic of Croatia) was not his State, that he did not recognise it, that he was not its national, that he did not recognise the Croatian Army – which is, parenthetically, the foundation of the constitutional integrity and territorial existence of any legally organised state such as the Republic of Croatia – that he did not recognise the legitimacy of his superior officer in the Croatian Army ... and his rank, which [statements] were accompanied by [further statements] which offend religious and national affiliation, such as those in which he said that he fucks their baptised mothers, Ustaše mothers and that they all (Croats, Croatian people) originated from Serbs. Those [statements] indicate severe denigration, malice, hatred and demonstrative disrespect for the values and symbols [listed in the definition of the offence], whereby those values and symbols of the Republic of Croatia, by being treated in such a way in front of citizens (members of the Croatian Army), lost their dignity. [When deciding on a penalty, the court takes into account] the fact that the accused admitted committing the offence, the fact that he [does not have a criminal record], his young age and correct conduct before the court, whereas, as an aggravating circumstance, it takes into account the manner in which the offence was committed, that is, a high level of perseverance and contempt in making the offending statements. Taking into account all the above circumstances ... [the court] sentences the accused to six months’ imprisonment, considering that the purpose of the punishment may, given the type and gravity of the criminal offence, be achieved only by a prison sentence. This prison sentence will, in the opinion of [this court], primarily achieve the purpose of individual prevention, so that the accused will not commit this or a similar offence [in the future]. [It will also meet] the purpose of general prevention by deterring others from committing this or similar offences.”

The applicant appealed. He argued that his statements could have been qualified as the criminal offence of insult against recruits I.H. and I.Š. and/or a disciplinary offence of disobedience to his superior officers, rather than the criminal offence of tarnishing the reputation of the Republic of Croatia. Furthermore, his conviction for that criminal offence interfered with his freedom of expression because he had been entitled to express his opinion that Croats had originated from Serbs who had converted to Catholicism.

On 11 November 2009 the Supreme Court (Vrhovni sud Republike Hrvatske) upheld the first-instance judgment in part and reversed it in part. It upheld the lower court’s finding that the applicant was guilty of the offence in question. However, it overturned the sentence imposed and replaced it with a suspended sentence of six months’ imprisonment with a two-year probation period. The relevant part of the judgment reads as follows: “The argument of the accused that ... the operative part of the contested judgment is incomprehensible and self-contradictory because the facts [of the case] do not correspond to the legal definition of the criminal offence [for which he has been convicted] is unfounded. In explaining this argument, the accused ... claims that cursing I.H. and I.Š.’s baptised mothers constitutes the criminal offence of insult defined in Article 199 of the Criminal Code, that by stating that he did not recognise the Croatian State, the Croatian Army and its officers [he had only] exposed himself to ridicule and contempt and not the Republic of Croatia, its Army or its officers, and that by saying that all Croats had originated from Serbs he [was merely expressing] one possible theory on the ethnogenesis of Croats, which [he] has the right to [do] on the basis of the Croatian Constitution, which, in [its] Article 38, guarantees the freedom of thought and freedom of expression. Contrary to the foregoing, nothing in the appeal of the accused suggests that the operative part of the contested judgment is incomprehensible or contradictory, as the appellant argues … The first-instance court ... did not give sufficient weight to mitigating circumstances, that is, to the fact that the accused [does not have a criminal record], to his young age and correct conduct before the court, which was also demonstrated by his admission that he committed the ... offence and ... clearly expressed remorse for doing so, which suggests that the criminal offence perpetrated by the accused is a result of the impudence of youngsters. The Supreme Court ... therefore considers that in this particular case the purpose of the punishment may be achieved without imposing a prison sentence. For these reasons, the appeal of the accused has to be allowed in part [as regards] the penalty [imposed] and the first-instance judgment [must accordingly be] reversed ...”

The applicant subsequently lodged a constitutional complaint alleging, inter alia, a violation of his freedom of expression, guaranteed by Article 38 of the Croatian Constitution.

On 9 April 2010 the Constitutional Court (Ustavni sud Republike Hrvatske) declared the applicant’s complaint inadmissible. It found that even though the applicant relied on the relevant Articles of the Constitution in his constitutional complaint, he had not substantiated his complaint by any constitutional-law arguments but had merely repeated the arguments raised in the proceedings before the ordinary courts. Therefore, the Constitutional Court had been unable to examine the merits of his constitutional complaint. The Constitutional Court’s decision was served on the applicant’s representative on 11 May 2010.

The relevant parts of the Constitution of the Republic of Croatia (Ustav Republike Hrvatske, Official Gazette nos. 56/1990, 135/1997, 8/1998 (consolidated text), 113/2000, 124/2000 (consolidated text), 28/2001 and 41/2001 (consolidated text), 55/2001 (corrigendum)) provide as follows: “(1) Rights and freedoms may be restricted only by law in order to protect the rights and freedoms of others, the legal order, public morals or health. (2) Every restriction of rights and freedoms should be proportionate to the nature of the necessity for the restriction in each individual case.” “(1) Freedom of thought and expression shall be guaranteed. (2) Freedom of expression shall include in particular freedom of the press and other media, freedom of speech and public expression, and free establishment of all media institutions. (3) Censorship shall be forbidden. Journalists shall have the right to freedom of reporting and access to information. (4) The right to correction shall be guaranteed to anyone whose rights guaranteed by the Constitution or a statute were breached by public information.”

Article 151 of the Criminal Code (Kazneni zakon, Official Gazette no. 110/97 with subsequent amendments) reads as follows: “Anyone who publicly exposes the Republic of Croatia, its flag, coat of arms or [national] anthem, the Croatian people, or ... national ... minorities living in the Republic of Croatia to ridicule, contempt or severe disdain, shall be punished by imprisonment from three months to three years.”