PEYAM c. TURQUIE

Secțiunea a doua Cerere nr. 5405/12 Mehmet Șehmus PEYAM împotriva Turciei introdusă la 16 ianuarie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Mehmet Șehmus Peyam, este un resortisant turc născut în 1984 și rezident în Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către domnul A. Ylmaz, avocat în Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: la 21 ianuarie 2010, reclamantul, dotat cu o carte de identitate falsă, a fost arestat și arestat la secția de poliție din Kartal (Istanbul). La 22 ianuarie 2010, la ora 13:00, reclamantul a depus o plângere pentru maltratare împotriva unor ofițeri de poliție responsabili de arestarea sa, declarând în special că polițiștii l-au insultat, amenințat, dezbracat, încătușat cu cătușele, lovindu-l cu piciorul în spate, declarând că a stat dezbrăcat și încătușat timp de șase ore în timpul interogatoriului.

În aceeași zi, procurorul l-a auzit pe reclamant și i-a ordonat un examen medical. La 22 ianuarie, un medic legist din institutul medico-legal l-a examinat pe reclamant și a făcut o stare de hiperemie cu edem de 4x6 cm pe regiunea dorsală dintre umeri. El a concluzionat că sechelele constatate se potrivesc cu loviturile de picior, așa cum au fost descrise de pacient. La 7 februarie 2011, Parchetul din Kartal a adoptat un ordin de nejudiciare în ceea ce privește plângerea reclamantului pentru lipsa de probe, în special că rapoartele medicale depuse la dosar nu prezentau niciun semn de violență asupra corpului persoanei respective. La 26 aprilie 2011, reclamantul a formulat o opoziție împotriva ordonanței de nejudiciare, referindu-se în special la concluziile raportului medical din 22 ianuarie 2010, el a contestat, de asemenea, lipsa măsurilor care permit păstrarea înregistrărilor video luate în custodie.

Printr-o decizie din 13 iunie 2011, adresată reclamantului la 19 iulie 2011, Curtea de Asezări de la Kadćköy a respins opoziția reclamantului. GRIFS invocând articolele 3 și 13 din convenție, reclamantul se plânge că a fost supus unor tratamente abuzive în timpul custodiei sale. De asemenea, susține că ancheta efectuată împotriva polițiștilor în cauză nu a fost efectivă. ÎNTREBĂRI CU P Ă R Ț I S P Ă R Ț II Reclamantul a fost supus unor tratamente contrare articolului 3 din Convenție? În plus, se poate considera că ancheta desfășurată în acest caz a îndeplinit cerințele articolului 3 din Convenție?

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 5405/12 Mehmet Șehmus PEYAM contre la Turquie introduite le 16 janvier 2012

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Mehmet Șehmus Peyam, est un ressortissant turc né en 1984 et résidant à Istanbul. Il est représenté devant la Cour par Me A. Yılmaz, avocat à İstanbul. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 21 janvier 2010, le requérant, muni d’une fausse carte d’identité, fut arrêté et placé en garde à vue au commissariat de police à Kartal (Istanbul). Le 22 janvier 2010, à 13 heures, le requérant déposa plainte pour mauvais traitements à l’encontre des agents de police responsables de sa garde à vue. Il déclara notamment que les policiers l’avaient insulté, menacé, déshabillé, menotté de dos, donné des coups de pied sur son dos.

Il affirma être resté tout nu et menotté pendant six heures au cours desquelles il avait été interrogé. Il demanda qu’un examen médical soit établi et que les enregistrements vidéo pris lors de sa garde à vue soient conservés. Le même jour, le procureur entendit le requérant et ordonna un examen médical. Toujours le 22 janvier, un médecin légiste de l’institut médicolégal examina le requérant et fit état d’hyperémie avec œdème de 4x6 cm sur la région dorsale entre les épaules. Il conclut que les séquelles constatées correspondaient aux coups de pied, tels que décrits par le patient. Le 7 février 2011, le parquet de Kartal adopta une ordonnance de non-lieu quant à la plainte du requérant pour insuffisance de preuve.

Pour ce faire, il releva notamment que les rapports médicaux versés au dossier ne faisaient état d’aucune trace de violence sur le corps de l’intéressé. Le 26 avril 2011, le requérant forma opposition contre l’ordonnance de non-lieu en se référant notamment aux conclusions du rapport médical du 22 janvier 2010. Par ailleurs, il contesta également l’absence de mesures permettant de conserver les enregistrements vidéo pris lors de sa garde à vue. Par une décision du 13 juin 2011, signifiée au requérant le 19 juillet 2011, la Cour d’assises de Kadıköy rejeta l’opposition du requérant. GRIEFS Invoquant les articles 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaint d’avoir été l’objet de mauvais traitements lors de sa garde à vue.

Il soutient également que l’enquête menée à l’encontre des policiers en cause ne fut pas effective. QUESTIONs AUX PARTIES Le requérant a-t-il été soumis à des traitements contraires à l’article 3 de la Convention ? Par ailleurs, peut-on considérer que l’enquête menée en l’espèce a satisfait aux exigences de l’article 3 de la Convention ?