HOLOUBEK c. RÉPUBLIQUE TCHÈQUE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 40818/09 Jiří HOLOUBEK împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 9 octombrie 2012 într-o Cameră compusă din Dean Spielmann, președinte, Mark Villiger, Karel Jungwiert, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, Andre Potoki, Paul Lumpas, judecători, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 iulie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Jiří Holoubek, este un resortisant ceh născut în 1955 și rezident la Praga.

Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 28 august 2008, reclamantul a fost transferat în închisoarea Kynšperk nad Ohří și a fost deținut într-o cameră de 30 m (6m x 5m) împreună cu alte 12 persoane (și anume 2,3 m). în cameră erau, de asemenea, șapte dulapuri, un pat simplu și șase paturi suprapuse, o masă și șase scaune. În consecință, fiecare dispunea de aproximativ o jumătate de metru pătrat de spațiu neocupat. La etajul reclamantului, erau o sută cinci de deținuți cu opt toalete și opt pisoare. În robinete era apă caldă de trei ori pe zi. La un moment dat, reclamantul a început să simtă dureri în stomac. La 11 septembrie 2008, el a plâns pentru prima dată la medicul închisorii.

El a efectuat mai multe vizite medicale care nu au putut diagnostica cauza dureri. 1 La 15 ianuarie 2009, reclamantul a efectuat ultima vizită medicală, însă medicul nu a identificat nicio problemă. La 17 ianuarie 2009, reclamantul s-a trezit cu dureri. Angajații închisorii i-au spus că doctorul nu a fost prezent, deoarece era sâmbătă și că trebuia să aștepte până luni. În aceeași zi, durerile au devenit insuportabile, iar reclamantul a fost dus la spitalul unde a ajuns la ora 1 dimineața, la 18 ianuarie 2009. Medicii au descoperit că apendicele ileo-caecal al reclamantului a fost probabil străpuns. Reclamantul a fost apoi transportat din nou la închisoarea unde a stat până la ora trei dimineața.

Apoi a fost transportat într-un spital din Praga unde a ajuns la ora șase dimineața și a fost operat la ora 13. În iunie 2009, directorul închisorii a respins plângerea reclamantului potrivit căreia angajații închisorii nu și-au încălcat dreptul la asistență medicală. Reclamantul susține că plângerea sa penală a fost clasată de poliție și apoi de procurorul general. La 19 iunie 2009, Curtea Constituțională l-a informat pe reclamant că depunerea sa n a fi considerată o acțiune constituțională. Reclamantul a fost informat, interalia, că Constituția nu garantează dreptul la inițierea procedurilor penale. La 15 iulie 2009, Hotărârea Generală a Instituțiilor Penitenciare a respins o nouă plângere a reclamantului, fără a se aduce atingere obligațiilor medicului care nu a putut fi identificat.

Reclamantul a fost eliberat la 10 februarie 2010. Dreptul intern relevant Căile de atac interne Dispozițiile care reglementează căile de atac interne sunt descrise la punctele 45-51 din hotărârea pronunțată. Eremiášová și Pechová c. Republica Cehă 23944/04, 16 februarie 2012). GRIFS Reclamantul se plânge de neglijență din partea medicului și a personalului de la instituția din care face parte în tratamentul apendicitei sale. Întrucât medicul nu l-a detectat imediat, el a continuat să fie reținut în condiții obișnuite și a fost operat numai atunci când durerea nu a fost mai suportabilă. Personalul instituției din oraș a fost, de asemenea, neglijent. Viața sa a fost pusă în pericol. Reclamantul se plânge pe de altă parte de condițiile de detenție și, în special, de suprapopularea închisorii și de condițiile igienice nesatisfăcute.

Nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. În plus, reclamantul se plânge de neglijență din partea medicului și a personalului din instituția din care face parte în cadrul tratamentului apendicitei sale. Fără a mai fi nevoie să examineze în continuare caracterul întemeiat sau nu al acestui aspect, Curtea consideră că este inadmisibil din următorul motiv. În cazurile de neglijență medicală (a se vedea Eremiášová și Pechovác.

Republica Cehă § 93, cu referințe) și de nerespectare a obligației autorităților interne de a furniza asistență medicală adecvată în timpul detenției (a se vedea, de exemplu, McGlinchey și alții c. Regatul Unit 50390/99, § 63-67, CEDH 2003 Hummatov c. Azerbaidjan, n 9852/03 și 13413/04, § 90 și seq. , 29 noiembrie 2007), Curtea a admis că o reparație civilă ar putea oferi o despăgubire suficientă pentru încălcarea în cauză. În consecință, este de așteptat din partea reclamanților, sub unghiul art. 35 alin. (1) din Convenție, să sesizeze instanțele interne cu privire la o acțiune în despăgubire, dacă este posibil.

Or, în speță Curtea constată că reclamantul nu a recurs la căile de atac care îi erau oferite în dreptul ceh, și anume o acțiune în despăgubire în sensul articolului 13 din Codul civil și/sau în conformitate cu legea nr. 82/1998 privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate în timpul exercitării unei autorități publice de către o neregulă în decizia sau desfășurarea procedurii (a se vedea mai multe detalii în Eremiášová și Pechová menționat anterior, §§ 51). În consecință, aceste obiecții trebuie declarate inadmisibile pentru nu Extindere a căilor de atac interne în sensul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea cauzei reclamantului întemeiat pe o încălcare a articolului 3 din convenție ca urmare a condițiilor detenției sale Declară cererea inadmisibilă pentru surplus.

Claudia Westerdiek Dean Spielmann Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 40818/09 Jiří HOLOUBEK contre la République tchèque La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 9 octobre 2012 en une Chambre composée de : Dean Spielmann, président, Mark Villiger, Karel Jungwiert, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, André Potocki, Paul Lemmens, juges, et de Claudia Westerdiek, greffière de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 21 juillet 2009, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Jiří Holoubek, est un ressortissant tchèque né en 1955 et résidant à Prague. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant servait une peine privative de liberté. Le 28 août 2008, il fut transféré dans la prison de Kynšperk nad Ohří. Il était alors détenu dans une pièce de 30 m 2 (6m x 5m) avec douze autres personnes (soit 2,3 m 2 par personne). Dans la pièce il y avait également sept armoires, un lit simple et six lits superposés, une table et six chaises. En conséquence, chacun disposait environ d’un demi-mètre carré d’espace non-occupé. A l’étage du requérant, il y avait cent cinq détenus disposant de huit toilettes et huit urinoirs. Il y avait de l’eau chaude trois fois par jour dans les robinets. Un moment donné, le requérant commença à sentir des douleurs dans le ventre. Le 11 septembre 2008, il s’en plaignit pour la première fois auprès du médecin de prison.

Il effectua alors plusieurs visites médicales qui ne permirent pas de diagnostiquer la raison des douleurs. Le 1 er décembre 2008, la direction générale des établissements pénitentiaires rejeta la plainte du requérant estimant que le médecin n’avait pas manqué à ses obligations. Le 15 janvier 2009, le requérant effectua la dernière visite médicale. Le médecin ne détecta toutefois aucun problème. Le 17 janvier 2009, le requérant se réveilla avec des douleurs. Les employés du service pénitentiaire lui dirent que le médecin n’était pas présent puisque c’était un samedi et qu’il devait attendre jusqu’à lundi. Le soir du même jour, les douleurs devinrent insupportables et le requérant fut transporté à l’hôpital où il arriva à une heure du matin, le 18 janvier 2009. Les médecins détectèrent que l’appendice iléo-caecal du requérant avait probablement été percé.

Le requérant fut alors transporté de nouveau à la prison où il resta jusqu’à trois heures du matin. Ensuite, il fut transporté dans un hôpital à Prague où il arriva vers six heures du matin et fut opéré à treize heures. Le 1 er juin 2009, le directeur de la prison rejeta la plainte du requérant estimant que les employés de la prison n’avaient pas méconnu son droit à l’assistance médicale. Le requérant allègue que sa plainte pénale fut classée par la police et puis le procureur général. Le 19 juin 2009, la Cour constitutionnelle informa le requérant que sa soumission n’allait pas être examinée comme un recours constitutionnel. Le requérant fut, inter alia , informé que la Constitution ne garantissait pas le droit à l’ouverture des poursuites pénales.

Le 15 juillet 2009, la direction générale des établissements pénitentiaire rejeta une nouvelle plainte du requérant, aucun manquement de la part du médecin n’ayant pu être identifié. Le requérant fut mis en liberté le 10 février 2010. B. Le droit interne pertinent Les voies de recours internes Les dispositions régissant les voies de recours internes sont décrites aux paragraphes 45-51 de l’arrêt Eremiášová et Pechová c. République tchèque (n o 23944/04, 16 février 2012). GRIEFS 1. Le requérant se plaint d’une négligence du médecin et du personnel de l’établissement pénitentiaire dans le cadre du traitement de son appendicite. Le médecin ne l’ayant pas détectée immédiatement, il a continué à être détenu dans des conditions ordinaires et a été opéré seulement lorsque les douleurs n’étaient plus supportables.

Le personnel de l’établissement pénitentiaire a également été négligent. Sa vie a ainsi été mise en péril. 2. Le requérant se plaint d’autre part des conditions de la détention et en particulier de la surpopulation carcérale et des conditions hygiéniques insatisfaisantes. EN DROIT 1. Le requérant se plaint, en premier lieu, des mauvaises conditions de détention à la prison de Kynšperk nad Ohří. Il convient d’analyser ce grief sous l’angle de l’article 3 de la Convention qui dispose : « Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants. » En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article 54 § 2 b) de son règlement.

2. Le requérant se plaint en outre d’une négligence du médecin et du personnel de l’établissement pénitentiaire dans le cadre du traitement de son appendicite. Sans avoir à examiner davantage le caractère bien-fondé ou pas de ce grief, la Cour estime qu’il est irrecevable pour la raison suivante. Dans les affaires de négligence médicale (voir Eremiášová et Pechová c. République tchèque précitée, § 93, avec des références) et de manquement des autorités internes à l’obligation de fournir une assistance médicale adéquate durant la détention (voir, par exemple, McGlinchey et autres c. Royaume-Uni , n o 50390/99, §§ 63-67, CEDH 2003 ‑ V ; Hummatov c. Azerbaïdjan , n os 9852/03 et 13413/04, § 90 et seq.

, 29 novembre 2007), la Cour a admis qu’une réparation civile pouvait fournir une réparation suffisante pour la violation alléguée. Il s’ensuit qu’il est attendu des requérants, sous l’angle de l’article 35 § 1 de la Convention, de saisir les tribunaux internes d’une action en dommages-intérêts lorsque cela est possible. Or, en l’espèce la Cour constate que le requérant n’a pas fait usage des voies de recours qui lui étaient offertes en droit tchèque, à savoir une action en dommage et intérêts au sens de l’article 13 du Code civil et/ou selon la loi n o 82/1998 sur la responsabilité de l’Etat pour le préjudice causé lors de l’exercice de l’autorité publique par une irrégularité dans la décision ou la conduite de la procédure (voir plus de détails dans Eremiášová et Pechová précitée, §§ 47 ‑ 51). Il s’ensuit que ces griefs doivent être déclarés irrecevables pour non ‑ épuisement des voies de recours internes au sens de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Ajourne l’examen du grief du requérant tiré d’une violation de l’article 3 de la Convention du fait des conditions de sa détention ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Claudia Westerdiek Dean Spielmann Greffière Président