S.J. c. LUXEMBOURG
S.J. c. LUXEMBOURG (CtEDO, 2012)
Secțiunea a cincea Cerere nr. 47229/12 S.J. împotriva Luxemburgului introdusă la 16 iulie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl S.J., este un resortisant luxemburghez născut în 1976 și reținut în prezent la centrul penitenciar din Luxemburg la Sandweiler. Circumstanțele din acest caz Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, deținut în centrul penitenciarelor din Luxemburg (denumită în continuare "CPL") trebuia să se deplaseze la tribunalul din Luxemburg la 24, 25 și 26 februarie 2010 pentru a se constitui parte civilă într-un dosar privind moartea unei părți terțe. În vederea acestor transferuri ale CPL către instanță, reclamantul a fost supus săpăturilor corporale. În timpul percheziției corporale din 24 februarie 2010, reclamantul ar fi fost obligat să se dezbrace într-o cabină neînchisă în prezența unui număr anormal de mare de gardieni (reclamantul a vorbit despre opt paznici) și ar fi trebuit, de asemenea, să se dezbrace. În timpul percheziției, hainele sale ar fi fost depuse într-o cabină de lângă prima. Pentru a-și recupera hainele, el ar fi trebuit să iasă gol din prima cabină pentru a ajunge la secundă, iar distanța dintre cele două cabine ar fi de doi metri. În apropierea acestor cabine se află ghișeul CPL unde, în momentul percheziționării reclamantului, ar fi fost afectate două persoane de sex feminin care, având în vedere dispunerea locului, ar fi putut avea vedere la cabinele de percheziție sau la coridorul adiacent. La 28 februarie 2010, reclamantul s-a plâns în fața Camerei Consiliului tribunalului din ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś ś În urma unei anchete, s-a dovedit că reproșurile sale nu erau întemeiate și că personalul CPL acționase în deplină conformitate cu dispozițiile aplicabile. La 26 martie 2010, reclamantul a depus o plângere cu constituirea unei părți civile împotriva necunoscutului, împotriva procurorului general, a directorului CPL, precum și a altor cinci agenți ai CPL, pentru fapte de tortură sau de tratament inuman, crud sau degradant. Printr-o scrisoare din 31 martie 2010, avocatul reclamantului se plângea de săpăturile corporale din 24 și 26 februarie 2010 directorului CPL. Într-o ordonanță din 4 iunie 2010, un judecător judecător judecătoresc al tribunalului judecătoresc din diapozitiv s-a declarat incompetent pentru a-l acuza pe delegatul procurorului general. În continuare, la 7 iunie 2010, același judecător din partea statului membru în cauză a emis un ordin de neinformare împotriva celorlalte persoane vizate de plângerea reclamantului, pe motiv că faptele denunțate erau conforme cu dispozițiile legale și că nu aveau temei care să justifice o informare judiciară. La 30 august 2010, reclamantul a depus o nouă plângere împotriva directorului CPL, precum și împotriva altor patru agenți ai CPL, pentru infracțiuni de tortură. februarie 2010, care s-ar fi desfășurat în prezența a opt gardieni și în cazul în care ar fi fost obligat să iasă dezbrăcat din cabina de percheziție în apropierea ghișeului în care se aflau agenți de sex feminin. La 25 octombrie 2010, un nou judecător din oficiu a emis un ordin de neinformare, motivând că faptele de care se plângea reclamantul nu erau susceptibile să aibă o calificare penală. La 27 octombrie 2010, reclamantul a primit o cerere de pronunțare a unei hotărâri. Din scrisoarea Ombudsmanului Marelui Ducat al Luxemburgului din 8 noiembrie 2010, reiese că un număr anormal de mare de gardieni (trei sau patru în spațiul liber din sala de așteptare) ar fi fost prezenți la percheziția din 24 februarie 2010 și că două gărzi erau în funcțiune în momentul percheziției. Într-o hotărâre din 7 decembrie 2010, camera consiliului Tribunalului de apel a decis că o percheziție corporală efectuată în condițiile descrise de reclamant în plângerea sa ar putea constitui obiectul unor lovituri și răniri voluntare, dacă nu involuntare. În consecință, aceasta a dispus instanței judecătorești din statul de judecată să dea curs faptelor enunțate în plângerea reclamantului și a trimis cauza în fața instanței judecătorești din statul de judecată director și, prin urmare, acesta din urmă a introdus informații judiciare, dar, la 16 ianuarie 2012, a ajuns la concluzia că nu era necesar să se soluționeze cauza faptului că faptele educate nu erau susceptibile de a fi calificate penal. La 15 februarie 2012, Camera Consiliului tribunalului din Luxemburg din Luxemburg, a considerat că faptele precum cele prezentate de la lit. (e) nu prezentau nici o calificare penală și a respins cazul. La 24 aprilie 2012 a avut loc o ședință în fața Camerei Consiliului Tribunalului de apel. Reclamantul a dorit să se prezinte la această ședință. În acest scop, s-a prevăzut un transport pentru a aduce CPL la sala de recurs la ora 8:00. Considerând că acest transport era prea devreme pentru a ajunge în culise (care era prevăzută la ora 9.50), reclamantul l-a interogat pe gardian cu privire la cauzele acestei supremații. Când gardianul nu i-a dat un răspuns satisfăcător, reclamantul a retras cererea de a fi transportat de poliție și s-a întors la secțiunea sa. Când s-a răzgândit și s-a întors la locul de îmbarcare, a fost informat că duba era plecată. La 24 aprilie 2012, camera Consiliului Tribunalului de apel a respins recursul reclamantului împotriva ordonanței din 15 februarie 2012. Reclamantul s-a opus hotărârii din 24 aprilie 2012 și a formulat o plângere în privința hotărârii din 15 februarie 2012 în fața camerei consiliului Tribunalului de apel pe motivul absenței sale la tribunalul în cauză. Prin două hotărâri din 27 iunie 2012, camera Consiliului Tribunalului de Primă Instană a respins atât opoziția sa, cât și plângerea sa, pe motiv în special că aceste acțiuni nu existau în speță. GRIFS 1. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că percheziția corporală de care a făcut obiectul constituie un tratament inuman și degradant. El se plânge încă de lipsa unei anchete efective privind tratamentul pe care l-a suferit. 2. Invocând art. 6 din Convenție se plânge de un boicot pe care l-ar fi organizat CPL pentru a-l împiedica să-și apere interesele în justiție. Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante, ancheta efectuată în speță de autoritățile interne a îndeplinit cerințele art. 3 din Convenție?