KHOSRAVI AND OTHERS v. RUSSIA

Primă secțiune decizia nr. 39019/11 Khosravi Nazir Akhmad Sultan AKHMAD și alții împotriva Rusiei Curții Europene a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 16 octombrie 2012 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Anatoly Kovler, Erik Møse, judecători și André Wampach, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 iunie 2011, Având în vedere măsurile intermediare indicate guvernului contestat în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamanții, dl Khosravi Nazir Akhmad Sultan Akhmad („primul reclamant”), născut în 1966, dna Khosravi Khabiba Shakh Vali („al doilea reclamant”), născut în 1970, dna Khosravi Fatana Nazir Akhmad („al treilea reclamant”), născut în 1992, dna Khosravi Mezhgan Nazir Akhmad („al patrulea reclamant”), născut în 1995, dna Khosravi Khasib Akhmad Nazir Akhmad („al cincilea solicitant”), născut în 1998 și dna Khosravi Reshad Akhmad Nazir Akhmad („al șaselea solicitant”) sunt resortisanții afgani care trăiesc în Moscova. Reclamanții sunt un tată, o mamă, două fiice și, respectiv, doi fii. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dna Gannushkina, dna Magomedova și dna V. Simonov, avocați care practică la Moscova. Guvernul rus („Guvernul”) au fost reprezentați de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Primul reclamant și soția sa, precum și fiicele lor s-au născut în Afganistan. În 1995 au părăsit Afganistanul pentru Rusia în fața unui avans rapid al talibanilor din toată Afganistanul. Din 1995 familia locuiește la Moscova și nu a părăsit niciodată Rusia. Al cincilea și al șaselea reclamant s-au născut la Moscova. În 2009 și 2010, autoritățile ruse în domeniul migrației au respins cererile de statut de refugiat și azil temporar ale reclamanților și au informat reclamanții că acestea vor fi supuse îndepărtării administrative sau deportarii dacă apelul lor împotriva deciziilor care le refuză statutul de refugiat nu a fost reușit și dacă nu au părăsit în mod voluntar Rusia. În 2010, instanța internă a respins apelurile reclamanților împotriva hotărârilor care le refuză statutul de refugiat. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 3 din Convenție că, în cazul expulzării/expulzării lor în Afganistan, acestea vor fi supuse unor tratamente și/sau pedepsei inumane și degradante. Acestea se plângeau în continuare în conformitate cu art. 13 că nu aveau soluții eficace în Rusia pentru plângerea acestora în temeiul articolului 3. În sfârșit, reclamanții se plângeau în temeiul articolului 8 că, dacă deportați/expulzați în Afganistan dreptul lor la respectarea vieții lor private și de familie ar fi fost încălcat, deoarece în timpul șederii lor de lungă durată în Rusia, au adoptat un stil de viață european și au dezvoltat legături sociale și culturale puternice. La 12 septembrie 2011, Președintele Primei Secțiuni a hotărât să aplice măsuri intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții în cazul reclamanților, solicitând Guvernului să se asigure că reclamanții nu au fost deportați sau deportați din Rusia în Afganistan în așteptarea procedurii în fața Curții. Plainele reclamanților în temeiul articolelor 3, 13 și 8 au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. În observațiile lor, Guvernul a informat Curtea că, la 19 octombrie 2011, autoritățile migratorii au acordat primul statut de refugiat reclamant în Rusia până la 19 octombrie 2014. În urma acestei decizii, la 13 februarie 2012, autoritățile migratorii au acordat statutul de refugiat celorlalte reclamante, până la 19 octombrie 2014. Guvernul a furnizat Curtei exemplare ale deciziilor de mai sus. Observațiile guvernului au fost transmise reclamanților, care au fost invitați să își prezinte propriile observații. Niciun răspuns nu a fost primit la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 18 mai 2012, trimisă prin post înregistrat, reprezentanții reclamanților au fost notificați că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamanților a expirat la 2 mai 2012 și că nu s-a solicitat prelungirea termenului. Reprezentanții reclamanților au fost atrași în atenția articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate să examineze un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. De la site-ul internet al serviciului post se deduce că scrisoarea din 18 mai 2012 a fost transmisă reprezentanților reclamanților la 20 iunie 2012. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamanții nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Curtea constată că toate reclamanții au fost acordate statutul de refugiat în Rusia până la 19 Octombrie 2014 care va servi o bază juridică pentru șederea lor pe teritoriul Federației Ruse până la data respectivă. Curtea constată, de asemenea, că reclamanții vor avea posibilitatea de a depune o nouă cerere la Curte (inclusiv posibilitatea de a solicita o măsură intermediară în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții) ar trebui să apară. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se ridice măsurile intermediare indicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să se ridice măsurile intermediare indicate în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții; decide să se excludă aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Linos-Alexandre Sicilianos Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 39019/11

Khosravi Nazir Akhmad Sultan AKHMAD and others

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 16

October 2012 as a Committee composed of:

Linos-Alexandre Sicilianos,

President,

Anatoly Kovler,

Erik Møse,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 June 2011,

Having regard to the interim measures indicated to the respondent Government under Rule 39 of the Rules of the Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Khosravi Nazir Akhmad Sultan Akhmad (“the first applicant”) born in 1966, Mrs Khosravi Khabiba Shakh Vali (“the second applicant”) born in 1970, Ms Khosravi Fatana Nazir Akhmad (“the third applicant”) born in 1992, Ms Khosravi Mezhgan Nazir Akhmad (“the fourth applicant”) born in 1995, Mr Khosravi Khasib Akhmad Nazir Akhmad (“the fifth applicant”) born in 1998 and Mr Khosravi Reshad Akhmad Nazir Akhmad (“the sixth applicant”) born in 2003 are Afghan nationals who live in Moscow. The applicants are a father, a mother, two daughters and two sons respectively. They are represented before the Court by Ms

S.

Gannushkina, Ms

R.

Magomedova and Mr V. Simonov, lawyers practising in Moscow.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr

G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

The first applicant and his wife, as well as their daughters were born in Afghanistan. In 1995 they left Afghanistan for Russia in face of a rapid advance by the Taliban throughout Afghanistan. Since 1995 the family has been living in Moscow and has never left Russia. The fifth and the sixth applicants were born in Moscow.

In 2009 and 2010 Russian migration authorities dismissed the applicants’ applications for refugee status and temporary asylum and informed the applicants that they would be subjected to administrative removal or deportation if their appeal against the decisions refusing them refugee status were unsuccessful and if they did not leave Russia voluntarily. In 2010 domestic courts dismissed the applicants’ appeals against the decisions refusing them refugee status.

The applicants complained under Article 3 of the Convention that in the event of their deportation/expulsion to Afghanistan they would be subjected to inhuman and degrading treatment and/or punishment. They further complained under Article 13 that they had not had effective remedies in Russia for their complaints under Article 3. Finally, the applicants complained under Article 8 that if deported/expelled to Afghanistan their right to respect for their private and family life would be violated, because during their long stay in Russia they had adopted a European lifestyle and developed strong social and cultural ties. On 12 September 2011 the President of the First Section decided to apply interim measures under Rule

39 of the Rules of the Court in the applicants’ case, requesting the Government to ensure that the applicants were not deported or removed from Russia to Afghanistan pending the proceedings before the Court.

The applicants’ complaints under Articles 3, 13 and 8 were communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. In their observations the Government informed the Court that on 19 October 2011 the migration authorities granted the first applicant refugee status in Russia until 19 October 2014. Following that decision, on 13 February 2012 the migration authorities granted refugee status to the other applicants, until 19 October 2014. The Government provided the Court with copies of the above decisions. The Government’s observations were forwarded to the applicants, who were invited to submit their own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

By letter dated 18 May 2012, sent by registered post, the applicants’ representatives were notified that the period allowed for submission of the applicants’ observations had expired on 2 May 2012 and that no extension of time had been requested. The applicants’ representatives’ attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. It follows from the internet site of the post service that the letter of 18 May 2012 was delivered to the applicants’ representatives on 20 June 2012. However, no response has been received.

THE LAW

The Court considers that, in these circumstances, the applicants may be regarded as no longer wishing to pursue their application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. The Court notes that all the applicants were granted refugee status in Russia until 19

October 2014 which will serve a legal basis for their stay in the territory of the Russian Federation until that date. The Court also notes that the applicants will have the opportunity to lodge a new application with the Court (including the possibility of requesting an interim measure under Rule 39 of the Rules of the Court) should that need arise.

In view of the above, it is appropriate to lift the interim measures indicated under Rule 39 of the Rules of the Court and strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to lift the interim measures indicated under Rule 39 of the Rules of the Court;

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Linos-Alexandre Sicilianos

Deputy Registrar

President