USPANOVA v. RUSSIA

PRIMEI DECIZIE DECIZIE nr. 30146/11 Rita Salmanovna USPANOVA împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința la 16 octombrie 2012 în calitate de comitet compus din: Linos-Alexandre Sicilianos, președinte, Anatoly Kovler, Erik Møse, judecători și André Wampach, secțiune adjunctă Registar, având în vedere cererea depusă la 19 aprilie 2011, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Reclamantul, dna Rita Salmanovna Uspanova, este un național rus, care s-a născut în 1979 și trăiește în Sernovodsk. Guvernul rus (“ Guvernul”) este reprezentat de dl Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: îndepărtarea rudei reclamantului La 15 iulie 2002, la aproximativ 2 a.m., un grup de oameni mascați și camuflați înarmați cu mitraliere a intrat în casa reclamantului din Sernovodsk, districtul Sunzha din Chechenia și a luat soțul reclamantului, dl Shadit (de asemenea spelt as Shadid) Magomayev, care s-a născut în 1964. Intrușii au folosit patru vehicule UAZ, două autovehicule VAZ și un camion GAZ-24. Potrivit martorilor, vehiculele au plecat în direcția asediării Znamenskoye. Un pas de hârtie atribuit UAZ-3962 cu numărul de înmatriculare „C 95 rus” a fost găsit pe locul crimei după aceea. Documentul a furnizat trecere neînfruntat prin puncte de control și a fost semnat de un comandant militar local. Alți cinci oameni, dl A. Tazuyev, dl A. Simonenko, dl A. Israilov, dl Kh. Gubashev și dl M. Gazaliyev, au fost răpiți din casele vecine în aceeași noapte. dl Gazaliyev a fost eliberat ulterior. La 17 iulie 2002, procurorul din districtul Achkhoy-Martan a deschis cauza penală nr. 63049 din cauza răpirii dlui Sh. Magomayev, a dlui A. Tazuyev, a dlui A. Simonenko, a dlui A. Israelov și a dlui Kh. Gubashev. La o dată neespecificată, reclamantul a primit statutul de victimă în cazul penal. Se pare că ancheta a încercat să stabilească locul în care au dispărut bărbații și să identifice vinovații prin trimiterea de întrebări la diferitele autorități de aplicare a legii, prin stabilirea originii vehiculelor și interogheze reclamantul, rudele ei, vecinii și oficialii locali. Ancheta a stabilit că bărbații răpiți nu au fost implicați în nicio activitate criminală. Ancheta a fost suspendată și reluată în mai multe ocazii (última suspendare a avut loc la 7 aprilie 2011), fără a atinge niciun rezultat tangibil. În special, ancheta a rămas suspendată între aprilie 2004 și iulie 2007 și iulie 2007 și martie 2010. Denumirea reclamantului susținând că ancheta a fost ineficientă a fost respinsă de Curtea Municipală Urus-Martan la 28 martie 2011 datorită hotărârii investigatorilor cu privire la aceeași dată de a relua procedura. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 2, 5 și 13 cu privire la arestarea ilegală și dispariția ulterioară a soțului său, precum și la faptul că autoritățile interne nu au efectuat o investigație eficace asupra evenimentelor. HOTĂRÂREA Curții reamintește art. 37 din Convenție, care, în partea relevantă, se citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să pună în aplicare o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; ... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv, este necesar.” Curtea remarcă că, prin scrisoarea din 30 martie 2012, observațiile guvernului au fost trimise reclamantului, care a fost solicitată să-și prezinte observațiile împreună cu orice reclamație pentru satisfacție în răspuns până la 31 mai 2012. Prin scrisoarea din 5 iunie 2012, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 31 mai 2012 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reclamantul a fost atrasă atenția asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate examina un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să scoată aplicarea din lista sa de cazuri. André Wampach Linos-Alexandre Sicilianos Președintele adjunct al grefierului

FIRST SECTION

DECISION

Application no. 30146/11

Rita Salmanovna USPANOVA

against Russia

The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 16

October 2012 as a Committee composed of:

Linos-Alexandre Sicilianos,

President,

Anatoly Kovler,

Erik Møse,

judges,

and André Wampach,

Deputy Section Registar,

Having regard to the above application lodged on 19 April 2011,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Rita Salmanovna Uspanova, is a Russian national, who was born in 1979 and lives in Sernovodsk.

The Russian Government (“the Government”) are represented by Mr

G.

Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

A.

Abduction of the applicant’s relative

On 15 July 2002 at around 2 a.m. a group of masked and camouflaged men armed with machineguns broke into the applicant’s house in Sernovodsk, the Sunzha District in Chechnya and took the applicant’s husband, Mr Shadit (also spelt as Shadid) Magomayev, who was born in 1964, away. The intruders used four UAZ vehicles, two VAZ cars and a GAZ-24 lorry. According to witnesses, the vehicles departed in the direction of the Znamenskoye settlement.

A paper pass assigned to UAZ-3962 with the registration number ‘C

XX

95 rus’ was found on the crime scene afterwards. The document provided unhindered passage through checkpoints and was signed by a local military commander.

Five other men, Mr A. Tazuyev, Mr A. Simonenko, Mr A. Israilov, Mr

Kh. Gubashev and Mr M. Gazaliyev, were abducted from neighbouring houses on the same night. Mr Gazaliyev was subsequently released.

The applicant, who did not herself witness the abduction, has not seen her husband ever since.

B.

Official investigation into the incident

On 17 July 2002 the Achkhoy-Martan district prosecutor’s office opened criminal case no. 63049 on account of the abduction of Mr Sh. Magomayev, Mr A. Tazuyev, Mr A. Simonenko, Mr A. Israilov and Mr Kh. Gubashev. On an unspecified date the applicant was granted victim status in the criminal case.

It appears that the investigation attempted to establish the whereabouts of the disappeared men and identify the culprits by sending queries to different law-enforcement authorities, establishing the origin of the vehicles and questioning the applicant, her relatives, neighbours and local officials. The investigation established that the abducted men had not been involved in any criminal activity.

The investigation has been suspended and resumed on several occasions (the last suspension took place on 7 April 2011), without attaining any tangible result. In particular, the investigation remained suspended between April 2004 and July 2007 and July 2007 and March 2010. The applicant’s complaint alleging that the investigation was ineffective was dismissed by the Urus-Martan Town Court on 28 March 2011 owing to the investigators’ decision of the same date to resume the proceedings.

COMPLAINTS

The applicant complained under Articles 2, 5 and 13 about her husband’s unlawful arrest and subsequent disappearance and the failure of domestic authorities to conduct an effective investigation into the events.

THE LAW

The Court recalls Article

37 of the Convention which, in the relevant part, reads as follows:

“1.

The Court may at any stage of the proceedings decide to

strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that

(a)

the applicant does not intend to pursue his application;

...

However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”

The Court observes that, by letter of 30 March 2012 the Government’s observations were sent to the applicant, who was requested to submit her observations together with any claims for just satisfaction in reply by 31

May 2012.

By letter dated 5 June 2012, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of her observations had expired on 31 May 2012 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. However, no response has been received.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

André Wampach

Linos-Alexandre Sicilianos

Deputy Registrar

President