Piętka împotriva Poloniei

Reclamantul locuiește în Wrocław. La 2 aprilie 2002, reclamantul, împreună cu A.L. – partenerul său în parteneriatul său comercial (spółka cywilna) – a introdus o acțiune comună în fața Curții Regionale Wrocław împotriva unui anumit G.P. pentru plata a 237 739 zloti polonezi (PLN) cu dobândă legală. În declarația de cerere, el a dat adresa sa permanentă și o altă adresă specificată pentru serviciul corespondenței judiciare. Prin ordinul din 6 mai 2002, instanța a ordonat ca declarația de cerere să fie depusă la G.P. La 21 mai 2002 G.P., reprezentată de un avocat privat, să răspundă la cerere. Acest răspuns a fost trimis la adresa reclamantului pentru serviciul corespondenței. La 22 mai 2002, reclamantul s-a mutat din adresa sa permanentă.

10. La 5 iunie 2002, instanța a solicitat reclamanților să prezinte informații suplimentare cu privire la cererea lor de scutire a taxelor de judecată. Convocația a fost trimisă la adresa permanentă a reclamantului, dar nu a fost servită pe el deoarece el nu mai locuia la această adresă. La 5 iulie 2002, instanța a refuzat să acorde o scutire, deoarece reclamanții nu au reușit să prezinte informațiile necesare. Această decizie a fost trimisă la adresa permanentă a reclamantului. La 12 iulie 2002, această hotărâre a fost îndeplinită în favoarea reclamantului. 13. La 2 august 2002, instanța a convocat reclamanții să plătească 13,486 PLN în taxe de judecată și a stabilit un termen de 14 zile de plată.

Convocația a fost trimisă la adresa reclamantului pentru corespondență, astfel cum se indică în declarația de cerere și a fost servită la el la 12 august 2002. 14. La 29 octombrie 2002, reclamantul a informat Curtea că nu a fost niciodată notificat cu decizia din 5 iunie 2002 (a se vedea punctul 10 de mai sus) refuzându-i o scutire de taxe de judecată. 15. Prin scrisoarea din 8 noiembrie 2002, primită de instanță la 12 noiembrie 2002, reclamanții au informat instanța că doresc să își retragă cererea deoarece instanța a refuzat să le acorde o scutire de la taxele de judecată și au menționat în continuare faptul că acuzatul a părăsit Polonia. Chiar dacă au obținut o hotărâre în favoarea lor, ar fi foarte dificil să-și obțină aplicarea efectivă împotriva ei.

17. ulterior, la 2 decembrie 2002, reclamantul și reclamantul său au fost condamnați să plătească taxele juridice suportate de inculpat în valoare de 24 015 PLN. 18. La 13 decembrie 2002, reclamantul și reclamantul său au apelat împotriva acestei decizii. Avocatul lor a fost respins de Curtea de Apel Wrocław la 21 februarie 2003. Într-o dată neespecificată, reclamantul a plătit jumătate din costurile juridice suportate de inculpat, în valoare de 12.007.19 PLN. Acestea au susținut că Curtea Regională Wrocław a încălcat art. 124 din Codul de Procedură Civilă prin instituirea procedurii civile, în ciuda faptului că cererea de scutire a taxelor de judecată nu a fost decisă în acel moment. Curtea a preluat în mod incorect și ilegal declarația depunerii asupra inculpatului înainte de a fi fost hotărâtă eliberarea taxelor de judecată.

Inculpatul, care se baza pe acest serviciu și presupunând că nu a existat nici un obstacol pentru a face față cazului în acel moment, a suportat costuri juridice. De asemenea, instanța nu a refuzat în mod corespunzător de scutire a reclamantului, în ciuda faptului că reclamantul l-a informat deja de adresa sa de serviciu al corespondenței judiciare în declarația sa de cerere. Atunci când această decizie a fost servită în cele din urmă pe acestea, reclamanții au hotărât să își retragă cererea. Cu toate acestea, au fost obligați să plătească în totalitate costurile juridice suportate de inculpat. 20. Apoi, în cadrul aceleiași proceduri privind reclamația de compensare, reclamantul a fost auzit de Curtea de district Wrocław.

El a declarat că este un om de afaceri care a obținut un venit lunar mediu de 10.000 PLN. 21. Prin hotărârea din 19 mai 2006, Curtea de district Wrocław a respins reclamația. Acesta a constatat că decizia de a prelua declarația asupra inculpatului a încălcat art. 124 din Codul de Procedură Civilă și a recunoscut, de asemenea, că reclamanții au suferit daune, deoarece au trebuit să ramburseze costurile suportate de inculpat. Cu toate acestea, instanța a fost de părere că reclamanții nu au demonstrat că daunele au fost cauzate exclusiv de greșeala de procedură a instanței în îndeplinirea convocărilor. În declarațiile lor de retragere a cererii lor, au făcut referire nu numai la refuzul de scutire, ci și la faptul că acuzatul a părăsit țara.

În plus, reclamanții au fost obligați să plătească costurile inculpatului nu pentru că instanța a refuzat să le acorde o scutire, ci pentru că au retras cererea lor. Prin urmare, ei nu au demonstrat existența unei legături cauzale normale (normalny zwięzek przyczynowy) între actele Trezorului de stat, reprezentate de instanță, și daunele necontestate pe care le-au suferit. 22. Reclamantul și co-pretenția sa au apelat împotriva acestei decizii, susținând că obligația lor de a rambursa costurile inculpatului a apărut, în esență, deoarece declarația lor de reclamație a fost în mod incorect servită pentru inculpat. Prin urmare, au fost implicate în litigiu ilegal și, în ciuda faptului că au solicitat deja scutirea de taxele judecătorești în declarația lor de cerere.

23. O audiere în acest caz a avut loc la 3 ianuarie 2007. Reclamantul a participat la audiere. Curtea i-a informat că hotărârea privind fondurile cazului va fi dată la 16 ianuarie 2007. 24. Prin hotărârea din 16 ianuarie 2007, Curtea Regională Wrocław a respins cererea, împărtășind, în esență, concluziile instanței inferioare. Curtea a citit partea operativă a hotărârii, oferind o scurtă explicație verbală a motivelor acestei hotărâri. 25. La 18 ianuarie 2007, reclamantul și coplicatorul au solicitat instanței să pregătească motivele scrise ale hotărârii.

26. Motivele scrise, care cuprind faptele cauzei stabilite de instanță și care rezumă raționarea juridică a judecătorilor de primă și secundară, au fost furnizate la acestea la 26 februarie 2007. 27. art. 124 din Codul de Procedură Civilă, după cum este cazul la momentul respectiv, citește, în măsura în care este cazul: „Scrierea unei cereri de scutire a taxelor judiciare ... nu rezultă în prezența procedurii, cu excepția cazurilor în care o astfel de cerere a fost depusă împreună cu o declarație de cerere sau înainte de depunerea unei astfel de declarații la o instanță.” 28. Secțiunea 16 alin. (1) din Legea privind taxele Tribunalului din 1967, aplicabilă în termenul material, cu condiția ca: „O instanță să nu ia măsuri procedurale în urma unei cereri pentru care nu a fost plătită taxa judiciară relevantă.

Președintele invită partea să plătească această taxă într-un termen de șapte zile, cu privire la durerea cererii de returnare. În cazul în care taxa nu a fost plătită, președintele returnează cererea.” 29. art. 325 din Codul de Procedură Civilă precizează care constituie partea operativă a unei hotărâri (sentennja) trebuie să conțină. În listă: numele instanței, al părților, al judecătorilor, al președintelui judecător și al procurorului (cu condiția ca ultimul nume să fie parte la caz), data și numele orașului, problema în litigiu și substanța deciziei (rozstrzzygnięcie sādu o żżdaniach stron). 30. În temeiul articolului 326 § 3 din acest Cod, președintele unui comitet judecător citește partea operativă a hotărârii în instanță deschisă.

După aceea, președintele sau judecătorul raportor explică oral motivele principale ale deciziei (podaje ustnie zasadnicze powody rozstrzzzzgnięcia). 31. În conformitate cu art. 328 din Cod, motivele scrise pentru o decizie judiciară se pregătesc la cererea unei părți prezentată în termen de o săptămână de la data livrării. Motivele scrise trebuie să constă într-un rezumat al faptelor stabilite de instanță, să se refere la dovezile invocate de instanță, să indice motivele pentru care instanța a considerat că dovezile sunt credibile și să dea motive juridice pentru hotărârea adoptată.

5. The applicant lives in Wrocław. 6. On 2 April 2002 the applicant, together with A.Ł. – his partner in his commercial partnership (spółka cywilna) – brought a joint action before the Wrocław Regional Court against a certain G.P. for payment of 237,739 Polish zlotys (PLN) with statutory interest. He requested exemption from court fees. In the statement of claim he gave his permanent address and another address specified for service of court correspondence. 7. By an order of 6 May 2002 the court ordered that the statement of claim be served on G.P. 8. On 21 May 2002 G.P., represented by a privatelyhired lawyer, replied to the claim. That reply was sent to the applicant’s address for service of correspondence.

9. On 22 May 2002 the applicant moved out of his permanent address. 10. On 5 June 2002 the court requested the plaintiffs to submit additional information in respect of their request for exemption from court fees. The summons was sent to the applicant’s permanent address, but it was not served on him as he was no longer living at that address. The summons was sent to the coplaintiff’s permanent address and was served on him on 10 June 2002. 11. On 5 July 2002 the court refused to grant an exemption as the plaintiffs had failed to submit the necessary information. This decision was sent to the applicant’s permanent address. It was not served on him as he was no longer living there. 12. On 12 July 2002 that decision was served on the applicant’s coplaintiff.

13. On 2 August 2002 the court summoned the plaintiffs to pay PLN 13,486 in court fees and set a time-limit of 14 days for payment. The summons was sent to the applicant’s address for correspondence as indicated in his statement of claim and was served on him on 12 August 2002. 14. On 29 October 2002 the applicant informed the court that he had never been served with the decision of 5 June 2002 (see paragraph 10 above) refusing him an exemption from court fees. 15. The court served the decision on the applicant on 5 November 2002. 16. By a letter of 8 November 2002, received by the court on 12 November 2002, the plaintiffs informed the court that they wished to withdraw their claim as the court had refused to grant them an exemption from court fees.

They further referred to the fact that the defendant had left Poland. Even if they obtained a judgment in their favour, it would be very difficult to obtain its effective enforcement against her. 17. Subsequently, on 2 December 2002, the applicant and his coplaintiff were ordered to pay legal fees incurred by the defendant in the amount of PLN 24,015. 18. On 13 December 2002 the applicant and his co-plaintiff appealed against this decision. Their appeal was dismissed by the Wrocław Court of Appeal on 21 February 2003. On an unspecified date the applicant paid half of the legal costs incurred by the defendant, in the amount of PLN 12,007. 19. Subsequently, the applicant and the co-plaintiff claimed compensation from the State Treasury.

They submitted that the Wrocław Regional Court had breached Article 124 of the Code of Civil Procedure by setting the civil proceedings in motion despite the fact that their request for an exemption from court fees had not been decided at that time. The court had wrongly and unlawfully served the statement of claim on the defendant before the issue of exemption from the court fees had been decided. The defendant, relying on that service and assuming that there had been no impediment to proceeding with the case at that time, had incurred legal costs. The court had also failed to serve the refusal of exemption on the applicant properly, despite the fact that the applicant had already informed it of his address for service of judicial correspondence in his statement of claim.

When this decision was ultimately served on them, the plaintiffs decided to withdraw their claim. Nonetheless, they had been obliged to pay in full the legal costs borne by the defendant. 20. Subsequently, during the same proceedings concerning his compensation claim, the applicant was heard by the Wrocław District Court. He stated that he was a businessman earning an average monthly income of PLN 10,000. 21. By a judgment of 19 May 2006 the Wrocław District Court dismissed the claim. It found that the decision to serve the statement of claim on the defendant was in breach of Article 124 of the Code of Civil Procedure. It further acknowledged that the plaintiffs had sustained damage as they had to reimburse the costs borne by the defendant.

However, the court was of the view that the plaintiffs had failed to show that the damage had been caused exclusively by the court’s procedural error in serving the summons. In their pleadings withdrawing their claim they had referred not only to the refusal of exemption but also to the fact that the defendant had left the country. Moreover, the plaintiffs had been obliged to pay the defendant’s costs not because the court had refused to grant them an exemption, but because they had withdrawn their claim. They had therefore failed to show the existence of a normal causal link (normalny związek przyczynowy) between the acts of the State Treasury, represented by the court, and the uncontested damage which they had suffered.

22. The applicant and his co-plaintiff appealed against that decision, arguing that their obligation to reimburse the defendant’s costs had arisen essentially because their statement of claim had been incorrectly served on the defendant. They had thereby been drawn into the litigation unlawfully and despite the fact that they had already requested exemption from the court fees in their statement of claim. 23. A hearing in the case was held on 3 January 2007. The applicant attended the hearing. The court informed him that the judgment on the merits of the case would be given on 16 January 2007. 24. By a judgment of 16 January 2007 the Wrocław Regional Court dismissed the claim, essentially sharing the conclusions of the lower court.

The court read out the operative part of the judgment, giving a brief verbal explanation of the reasons for that judgment. 25. On 18 January 2007 the applicant and the co-plaintiff requested the court to prepare written grounds for the judgment.

26. The written grounds, comprising the facts of the case as established by the court and summarising the legal reasoning of both the first- and secondinstance courts, were served on them on 26 February 2007. 27. Article 124 of the Code of Civil Procedure, as applicable at the relevant time, reads, in so far as relevant: “Submission of a request for exemption from court fees ... shall not result in the proceedings being stayed, save for cases where such a request has been lodged together with a statement of claim or before such a statement has been lodged with a court.” 28. Section 16 (1) of the 1967 Court Fees Act, applicable at the material time, provided: “ A court shall not take any procedural measures following an application for which the relevant court fee has not been paid.

The president shall summon the party to pay that fee within a seven-day time limit, on pain of the application being returned. If the fee has not been paid, the president shall return the application.” 29. Article 325 of the Code of Civil Procedure specifies which constituents the operative part of a judgment (sentencja) must contain. It lists the following: the name of the court, those of the parties, the judges, the court clerk and the prosecutor (provided that the last-named was a party to the case), the date and name of the town, matter in dispute and the substance of the decision (rozstrzygnięcie sądu o żądaniach stron). 30. Under Article 326 § 3 of that Code, the president of a judicial panel reads out the operative part of the judgment in open court.

Afterwards the president or judge rapporteur orally explains the main grounds for the decision (podaje ustnie zasadnicze powody rozstrzygnięcia). 31. Pursuant to Article 328 of the Code, written grounds for a judicial decision shall be prepared at a party’s request submitted within one week from the date of the delivery. Written grounds must consist of a summary of the facts established by the court, refer to the evidence relied on by the court, indicate the reasons why the court considered that evidence to be credible and give legal reasons for the decision adopted.