Stojc împotriva Sloveniei

CAUZUL CU STOJC/SLOVENIA (Declarația nr. 20159/06) JUDGMENT STRASBOURG 18 octombrie 2012 FINAL 18/03/2013 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 litera (c) din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale.

În cazul Stojc/Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), ședința ca Camera compusă din: Dean Spielmann, președinte, Mark Villiger, Karel Jungwiert, Boštjan M. Zupančič, Ann Power-Forde, Angelika Nußberger, André Potocki, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 18 septembrie 2012, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (n. 20159/06) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național sloven, dna Ana Stojc („reclamantul”), la 3 mai 2006. Reclamantul a fost reprezentat de dna J. Jazbinšek - Goričan, avocat care practică în Celje.

Guvernul sloven (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul a susținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care era parte a fost excesivă. În principiu, ea s-a plângut de asemenea că nu există un remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 11 februarie 2009, președintele Secției a hotărât să informeze guvernul cu privire la cerere și să le ceară să prezinte informații în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul Curții. În urma primirii informațiilor solicitate, la 4 octombrie 2010, președintele a hotărât să invite Guvernul să prezinte, dacă doresc, observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului (art. 54 § 2 litera (b) din regulament).

FACTELE CIRCUMSTANCELE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1930 și trăiește în Ljubečna. La 14 februarie 2000, reclamantul a instituit o procedură civilă împotriva fratelui său în fața Curții de districtă Ljubljana care solicită rambursarea costurilor pentru îngrijirea mamei lor, care, în conformitate cu un acord semnat, a fost o responsabilitate comună a ambelor. La 8 iulie 2000, instanța de primă instanță a desfășurat o ședință de deschidere. La 3 octombrie 2002, s-a desfășurat o audiere și s-a pronunțat o hotărâre. Cererea reclamantului a fost respinsă. La 22 ianuarie 2003, Curtea Superioră Ljubljana a pronunțat o hotărâre și a remis cazul de reexaminare. 10. La 29 mai 2003, a fost anulată o audiere la cererea reclamantului.

11. Între 16 iunie 2003 și 6 octombrie 2003 s-au desfășurat două audieri. La ultima audiere, tribunalul de primă instanță a pronunțat o hotărâre care susține în parte cererea reclamantului. A fost interzis un recurs. 12. La 2 martie 2005, Curtea Superioră Ljubljana a pronunțat o hotărâre care susține hotărârea de primă instanță, în parte, și a respins întrebarea cu privire la suma intereselor de reexaminare. 13. La 5 iulie 2005 a fost anulată o audiție la cererea reclamantului, deoarece acuzatul a plătit suma datorată. 14. La 12 iulie 2005, instanța de primă instanță a emis o decizie privind retragerea parțială a cererii și cuantumul costurilor procedurii. A fost depus un recurs. 15. La 6 octombrie 2005, Curtea Superioră Ljubljana a susținut recursul, hotărârea a fost depusă în fața reclamantului la 10 noiembrie 2005. II.

HOTĂRÂREA DOMESTICĂ RELEVANTĂ 16. Pentru legislația internă relevantă, a se vedea hotărârea Ribič c. Slovenia (n. 20965/03, 19 octombrie 2010, §19). HOTĂRÂREA ALEGATĂ ÎNCĂLCAREA ARTICOLELOR 6 1 ȘI 13 A CONVENȚIEI 17. Reclamantul s-a plâns că procedurile la care era parte au fost excesiv de mult timp. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care spune după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 18. În principiu, reclamantul s-a mai plâns că căile de recurs disponibile pentru proceduri excesiv de lungi în Slovenia nu erau eficiente.

art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Admisibilitatea 19. Curtea constată că prezentul caz se referă la procedurile încheiate înainte de intrarea în vigoare a Actului de 2006 și la eficacitatea măsurilor de remediere, în special a „justei cereri de satisfacție” prevăzute de art. 25 din Actul privind protecția dreptului la un proces fără întârziere nejustificată („Actul de 2006”), pus în aplicare la 1 ianuarie 2007. Cazul este, prin urmare, asemănător cu cazul Ribič c. Slovenia (n. 20965/03, 19 octombrie 2010). În acest caz, Curtea a constatat că remediile legale de la dispunerea reclamantului nu erau eficiente (ibid., §§ 37-42).

20. Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun argument convingător care ar cere Curtea să facă distincția dintre acest caz și cazul menționat anterior. 21. întemeiat în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Nici nu este inadmisibil din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. art. 6 § 1 22. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 14 februarie 2000 și s-a încheiat la 10 noiembrie 2005, atunci când hotărârea instanței de a doua instanță a fost notificată reclamantului. 23. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII).

24. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect (a se vedea, Bastič v. Slovenia , nr. 75809/01, §§ 18, 6 aprilie 2006; Bizjak Jagodič v. Slovenia , nr. 42274/02, §§ 16-18, 6 aprilie 2006 și Rodič v. Slovenia , nr. 38528/02, §§ 18-20, 27 aprilie 2006) Tribunalul consideră că durata procedurii, care a durat mai mult de cinci ani și opt luni la două niveluri de competență, a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. 25. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței în temeiul articolului 6 § 1 pentru a fi ascultată într-un timp rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, ECHR 2000-XI).

27. Curtea reamintește cazul Ribič c. Slovenia (a se vedea punctul 19 mai sus) și constată că Guvernul nu a prezentat niciun argument convingător care să o ceară să facă distincția dintre prezenta cerere și cazul menționat anterior. Prin urmare, Curtea consideră că, în cazul în cauză, s-a încălcat art. 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul dreptului intern prin care reclamantul ar fi putut obține o hotărâre care să-și susțină dreptul de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DE CONVENȚIE 28. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 29. Reclamantul a solicitat 8.000 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale.

30. 31. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral, decizând în mod echitabil, că îi acordă 4.000 de euro sub acest cap. Costuri și cheltuieli 32. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 1.902.72 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurii dinaintea Curții. Această afirmație a fost susținută de lista de cheltuieli asemănătoare listelor prezentate în mod normal instanțelor în cadrul procedurii interne. 33. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la cererea reclamantului. 34. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și în mod necesar și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea.

În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului, reprezentat de un avocat, a sumei totale solicitate în temeiul acestui șef, și anume 1,900 EUR. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în unanimitate cererea admisibilă; deține cu șase voturi față de unul că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; cu șase voturi împotrivă una care a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține cu șase voturi împotrivă unuia (a) că Statul pârât va plăti în termen de trei luni, următoarele sume: (i) 4000 EUR (4 mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 1,900 EUR (o mie de nouă sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) cel de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale; Retrage în unanimitate restul cererii reclamantei pentru o justă satisfacție.

Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 18 octombrie 2012, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul Curții. Claudia Westerdiek Dean Președintele Registrului Spielmann În conformitate cu art. 45 § 2 din Convenție și cu art. 74 § 2 din Regulamentul Curții, avizul separat al judecătorului Power-Forde este anexat la această hotărâre. D.S. C.W. DISSENTING CONCLUSION OF JUDGE POWER-FORDE Nu sunt de acord cu concluzia majorității cu privire la o încălcare a dreptului reclamantului la un proces în termen rezonabil. În avizul meu separat în Barišič v. Slovenia (32600/05) Am expus motivele pentru care nu pot accepta abordarea actuală a Curții în ceea ce privește cererile de „spălăminte la scară largă a procedurii”.

Din motivele prevăzute în acest articol și absența unei analize detaliate a ceea ce, de fapt, a avut loc la nivel național și având în vedere faptele care pot fi constatate din hotărâre, nu pot conveni că a existat vreo încălcare a Convenției.

FIFTH SECTION

CASE OF STOJC v. SLOVENIA (Application no. 20159/06) JUDGMENT STRASBOURG 18 October 2012 FINAL 18/03/2013 This judgment has become final under Article 44 § 2 (c) of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Stojc v. Slovenia, The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of: Dean Spielmann, President, Mark Villiger, Karel Jungwiert, Boštjan M. Zupančič, Ann Power-Forde, Angelika Nußberger, André Potocki, judges, and Claudia Westerdiek, Section Registrar, Having deliberated in private on 18 September 2012, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5. The applicant was born in 1930 and lives in Ljubečna.

RELEVANT DOMESTIC LAW

16. For relevant domestic law see judgment Ribič v. Slovenia (no. 20965/03, 19 October 2010, §19). THE LAW I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLES 6

§

1 AND 13 OF THE CONVENTION

17. The applicant complained that the proceedings to which she was a party had been excessively long. She relied on Article 6 § 1 of the Convention, which reads as follows: “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

28. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage

FOR THESE REASONS, THE COURT

1. Declares unanimously the application admissible; 2. Holds by six votes to one that there has been a violation of Article 6 § 1 of the Convention; 3. Holds by six votes to one that there has been a violation of Article 13 of the Convention; 4. Holds by six votes to one (a) that the respondent State is to pay within three months, the following amounts: (i) EUR 4,000 (four thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; (ii) EUR 1,900 (one thousand nine hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant, in respect of costs and expenses; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 5. Dismisses unanimously the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 18 October 2012, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Claudia Westerdiek Dean Spielmann Registrar President In accordance with Article 45 § 2 of the Convention and Rule 74 § 2 of the Rules of Court, the separate opinion of Judge Power-Forde is annexed to this judgment. D.S. C.W.

DISSENTING OPINION OF JUDGE POWER-FORDE

I disagree with the majority’s finding of a violation of the applicant’s right to a trial within ‘reasonable time’. In my separate opinion in Barišič v. Slovenia (32600/05) I have set out the reasons why I cannot accept the Court’s current ‘broad brush’ approach to ‘length of proceedings’ claims. For the reasons set out therein and absent a detailed consideration of what, in fact, transpired at national level and in the light of such facts as can be ascertained from the judgment, I cannot agree that there has been any violation of the Convention.