Secțiunea a treia Cerere nr. 8516/07 Cristina BUTNARU și David BEJAN-PISER împotriva României, introdusă la 30 noiembrie 2006, EXPOSAT DEFICIENȚE Reclamanții, Cristina Butnaru și David Bejan-Piser, sunt resortisanți români născuți în 1969 și, respectiv, 1976 și rezidenți în Ferăoani. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul G. Butnaru. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 iunie 2004, reclamanții s-au dus la o casă situată în satul Faoani, care a aparținut tatălui primei recurente și care a locuit la momentul respectiv de D.M. Potrivit primei recurente, tribunalele interne au stabilit deja în favoarea sa un litigiu civil care a fost legat de D.M.M.
în legătură cu proprietatea casei și a căutat să-l expulzeze pe D.M. din casă. Alertați de vecini, doi polițiști, I.V. și G.M., s-au dus la fața locului și i-au lovit pe reclamanți. După incident, prima recurentă a fost transportată inconștient la spital. A fost spitalizată cu diagnosticul de traumă cerebrală în urma unei agresiuni. Conform certificatului medico-legal eliberat la 7 iunie 2004, prezenta multiple vânătăi și excorii la nivelul capului, brațelor și picioarelor care necesitau între 13 și 15 zile de îngrijire medicală. Plângere penală pentru violență împotriva celor doi polițiști La 30 iulie 2004, prima reclamantă a înaintat o plângere penală pentru violență împotriva I.V. și G.M.
printr-o ordonanță din 16 mai 2005, Parchetul de la tribunalul departamental din Bacău a dat faliment. Pe baza depozițiilor vecinilor prezenți în timpul incidentului, Parchetul consideră că prima reclamantă adresase acuzații și amenințări poliției și că își provocase ea însăși rănile din cauza stării sale de ebrietate. Această ordonanță a fost confirmată printr-o ordonanță din 13 iunie 2005 a primului procuror al Parchetului din apropierea tribunalului departamental din Bacău. La o dată nespecificată, cei doi reclamanți au contestat în fața tribunalului departamental din Bacău hotărârea Parchetului. Tribunalul departamental l-a ascultat pe G.M. la sonda din 29 septembrie 2005. printr-o hotărâre din aceeași zi, Tribunalul a respins contestația reclamanților.
Pe baza declarațiilor G.M. precum și cu privire la declarațiile colectate de Parchet, Tribunalul a considerat că reclamanții au avut un comportament agresiv față de D.M. și polițiștii de poliție și că aceștia au intervenit pentru a restabili ordinea, fără a se recurge la forța fizică împotriva reclamanților. Această hotărâre a fost confirmată, pe recursul reclamanților, printr-o decizie din 15 februarie 1995. Decembrie 2005 de la Curtea de Apel Bacău. Procedura penală împotriva reclamanților pentru răniri și amenințări La o dată nespecificată, D.M. sesizează Tribunalul de Primă Instanță al Bacui într-o plângere penală prealabilă pentru lovituri și răniri împotriva reclamanților. D.M. a explicat că, la 2 iunie 2004, cei doi reclamanți intraseră prin efracție în casa sa, prima reclamantă l-a lovit și, la 27 mai 2004, a emis amenințări cu moartea împotriva sa.
Printr-o hotărâre din 7 noiembrie 2005, Tribunalul de Primă Instanță a considerat că dovezile prezentate în dosar erau contradictorii și insuficiente și, pe baza prezumției de nevinovăție, i-a acuzat pe cei doi reclamanți. printr-o decizie din 24 ianuarie 2006, tribunalul județ din Bacău a declarat cu întârziere recursul în recurs la D.M.M. Procedură penală împotriva reclamanților pentru furt cu violență printr-un rechizitoriu din 31 mai 2005, Parchetul din apropierea tribunalului departamental din Bacău i-a trimis pe cei doi reclamanți în judecată pe șeful de zbor cu violență împotriva D.M. Prin hotărârea din 7 martie 2006, tribunalul departamental a condamnat-o pe prima reclamantă la 7 ani de închisoare pentru furt cu violență și pe al doilea reclamant la 3 ani de închisoare pentru complicitate.
912 lei (aproximativ 550 EUR) pentru daune materiale. Pe baza, printre altele, a declarațiilor D.M. și a mai multor martori oculari, pe procesul-verbal al anchetei la fața locului (procesul verbal al cercetarei la fața locului ) și în fotografiile făcute la fața locului, precum și în raportul tehnic de analiză a amprentelor digitale colectate, tribunalul departamental a considerat că, la 2 iunie 2004, prima reclamantă intrase prin efracție în casa D.M.L. l-a lins și l-a legat și l-a amenințat și apoi a furat mai multe bunuri. În ceea ce privește cel de-al doilea reclamant, Tribunalul departamental a judecat că a acordat ajutor celei de-a doua reclamante pentru a eluda bunurile. La cererea reclamanților, instanța de apel din Bacău, printr-o decizie din 18 aprilie 2006, reduce pedeapsa primei reclamante la 4 ani și a celui de-al doilea reclamant la 1 an și 6 luni.
Această decizie a fost confirmată printr-o decizie din 28 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de revizuire a hotărârii din 7 martie 2006 Pe baza hotărârii definitive din 7 noiembrie 2005 a Tribunalului de Primă Instanță din Bacău, reclamanții au sesizat tribunalul județean din Baceui o cerere de revizuire a hotărârii din 7 martie 2006 a aceleiași instanțe. Ei au susținut că achitarea lor a fost pronunțată în raport cu incidentul din 2 iunie 2004 și că au fost astfel judecate de două ori pentru aceleași fapte. Prin hotărârea din 8 noiembrie 2007, tribunalul județ din Bacău le-a respins cererea, pe motiv că nu a avut nici o identitate de fapte în cele două proceduri în cauză.
Prin decizia din 4 martie 2008, instanța judiciosă din Bacău a dat dreptul la cererea primei reclamante și a fost judecată de două ori pentru aceleași fapte de violență din 2 martie 2008. În iunie 2004, instanța de recurs a recalificat cererea primei reclamante și a recalibrat că, în cazul în care a existat un motiv de contestare în anulare, aceasta a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru o examinare a fondului cauzei. Printr-o decizie din 9 mai 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat inadmisibilă contestarea în anulare, pe motiv că condițiile de redeschidere a procedurii nu au fost îndeplinite în speță.
Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din Codul penal în vigoare în momentul faptelor sunt astfel formulate art. 41 Nu există pluralitate de mai sus în cazul de lacăt continuu și de la quest complex (...) O infracțiune este complexă atunci când ea include, ca element sau circumstanță agravante, o acțiune sau o inacțiune care reprezintă de către ele însele un comportament pedepsit de legea penală.
art. 180 Ciocnirile sau alte acte de violență care cauzează suferință fizică sunt pasibile de o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între o lună și trei luni sau de o amendă (...) bătăile sau actele de violență care au cauzat leziuni care necesită îngrijire medicală timp de maximum 20 de zile sunt pasibile de o pedeapsă cu închisoarea cuprinsă între trei luni și doi ani sau de o amendă [...] Acțiunea penală este declanșată de plângerea prealabilă a părții vătămate (...) art. 211 □ Zbor cu violență Furtul comis cu violență sau amenințare sau întemnițarea sau incapacitatea victimei de a se apăra, precum și furtul urmat de folosirea unor astfel de mijloace, pentru a păstra bunurile furate sau pentru a desface urmele de delincvență sau pentru ca făptașul să poată fugi este pedepsit cu închisoarea cuprinsă între 3 și 18 ani (...) Pedeapsa este de 7-20 de ani în cazul în care furtul cu violență efectuat de două sau mai multe persoane care acționează împreună (...) într-o clădire cu destinație sau în dependențele acesteia (...) Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală în vigoare în momentul faptelor sunt astfel formulate art. 10 sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată La acțiune penală nu poate fi pusă în mișcare sau, atunci când a fost pusă în mișcare, nu mai poate fi exercitată dacă (...) există autoritate a lucrului judecat.
L Contestația în anulare poate fi introdusă împotriva deciziilor penale definitive în următoarele cazuri (...) în cazul în care două decizii definitive privind aceleași fapte au fost pronunțate împotriva unei persoane GrieFS Invocând art. 3 din Convenție, reclamanții susțin că au fost victime ale abuzurilor din partea a doi polițiști care au fost apoi exonerați de tribunalele interne. Invocând art. 5, 6 și 7 din Convenție, ei declară că procedurile penale le-au fost comunicate cu întârziere sau nu le-au fost comunicate și că instanțele interne au ignorat dovezile pe care le-au depus pentru apărarea lor. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ei se plâng de eșecul autorităților naționale care nu au expulzat D.M.
din casa lor, precum și de condamnarea lor pentru furt cu violență, în timp ce bunurile le aparțineau în realitate. Invocând în esență art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, ei susțin, printr-o scrisoare din 22 iunie 2007, că au fost judecați de două ori pentru acțiunile lor din 2 iunie 2004. În cazul în care procedura a vizat excepțiile prevăzute la art. 4 alineatul (2) din Protocolul nr Părțile sunt invitate să furnizeze copii ale deciziilor următoare decizia din 18 aprilie 2006 a Tribunalului de Primă Instanță din Bacău din 28 iunie 2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție din 8 noiembrie 2007 a Tribunalului de Justiție din Bacău Decizia din 9 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Requête n o 8516/07 Cristina BUTNARU et David BEJAN-PISER contre la Roumanie introduite le 30 novembre 2006
Les requérants, M me Cristina Butnaru et M. David Bejan-Piser, sont des ressortissants roumains nés respectivement en 1969 et en 1976 et résidant à Fărăoani. Ils sont représentés devant la Cour par M. G. Butnaru. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 2 juin 2004, les requérants se rendirent à une maison située dans le village de Fărăoani qui avait appartenu au père de la première requérante et qui était habitée à l’époque par D.M.M. Selon les dires de la première requérante, les tribunaux internes avaient déjà tranché en sa faveur un litige civil qui l’avait opposée à D.M.M. au sujet de la propriété de la maison et elle cherchait à faire expulser D.M.M.
de la maison. Alertés par les voisins, deux policiers, I.V. et G.M., se rendirent sur place et frappèrent les requérants. Après l’incident, la première requérante fut transportée inconsciente à l’hôpital. Elle y fut hospitalisée avec le diagnostic de traumatisme cérébral à la suite d’une agression. Selon le certificat médico-légal délivré le 7 juin 2004, elle présentait de multiples ecchymoses et excoriations au niveau de la tête, des bras et des jambes qui nécessitaient entre 13 et 15 jours de soins médicaux. 1. Plainte pénale pour violence contre les deux policiers Le 30 juillet 2004, la première requérante saisit le parquet d’une plainte pénale pour violences contre I.V. et G.M. Par une ordonnance du 16 mai 2005, le parquet près le tribunal départemental de Bacău rendit un non-lieu.
Se fondant sur les dépositions des voisins présents lors de l’incident, le parquet estima que la première requérante avait adressé des injures et des menaces aux policiers et qu’elle avait provoqué elle-même ses blessures en raison de son état d’ivresse. Cette ordonnance fut confirmée par une ordonnance du 13 juin 2005 du premier procureur du parquet près le tribunal départemental de Bacău. A une date non précisée, les deux requérants contestèrent devant le tribunal départemental de Bacău la décision du parquet. Le tribunal départemental entendit G.M. à l’audience du 29 septembre 2005. Par un jugement du même jour, le tribunal rejeta la contestation des requérants. Se fondant sur les déclarations de G.M.
ainsi que sur les déclarations recueillies par le parquet, le tribunal jugea que les requérants avaient eu un comportement agressif envers D.M.M. et les policiers et que ces derniers étaient intervenus afin de rétablir l’ordre sans faire usage de la force physique à l’encontre des requérants. Ce jugement fut confirmé, sur pourvoi en recours des requérants, par une décision du 15 décembre 2005 de la cour d’appel de Bacău. 2. Procédure pénale contre les requérants pour coups et blessures et menaces A une date non précisée, D.M.M. saisit le tribunal de première instance de Bacău d’une plainte pénale préalable pour coups et blessures contre les requérants. Elle exposa que, le 2 juin 2004, les deux requérants étaient entrés par effraction dans sa maison, la première requérante l’avait frappée et le 27 mai 2004, elle avait proféré des menaces de mort à son encontre.
Par un jugement du 7 novembre 2005, le tribunal de première instance jugea que les preuves figurant au dossier étaient contradictoires et insuffisantes et, se fondant sur la présomption d’innocence, acquitta les deux requérants. Par une décision du 24 janvier 2006, le tribunal départemental de Bacău déclara tardif le pourvoi en recours de D.M.M. 3. Procédure pénale contre les requérants pour vol avec violence Par un réquisitoire du 31 mai 2005, le parquet près le tribunal départemental de Bacău renvoya les deux requérants en jugement du chef de vol avec violence contre D.M.M. Par un jugement du 7 mars 2006, le tribunal départemental condamna la première requérante à une peine de 7 ans de prison pour vol avec violences et le second requérant à une peine de 3 ans de prison pour complicité.
Le tribunal départemental le condamna également à payer solidairement la somme de 1 912 lei (environ 550 euros) au titre du dommage matériel. Se fondant, entre autres, sur les déclarations de D.M.M. et de plusieurs témoins oculaires, sur le procès-verbal d’enquête sur les lieux ( proces verbal de cercetare la fața locului ) et sur les photos prises sur place ainsi que sur le rapport technique d’analyse des empreintes digitales relevées, le tribunal départemental jugea que, le 2 juin 2004, la première requérante était entrée par effraction dans la maison de D.M.M. elle l’avait frappée et menacée, et elle avait ensuite volé plusieurs biens. S’agissant du second requérant, le tribunal départemental jugea qu’il avait apporté son aide à la deuxième requérante pour soustraire les biens.
Sur appel des requérants, la cour d’appel de Bacău, par une décision du 18 avril 2006 réduisit la peine de la première requérante à 4 ans et celle du second requérant à 1 ans et 6 mois. Cette décision fut confirmée par une décision du 28 juin 2006 de la Haute Cour de cassation et de justice. 4. Demande de révision du jugement du 7 mars 2006 Se fondant sur le jugement définitif du 7 novembre 2005 du tribunal de première instance de Bacău, les requérants saisirent le tribunal départemental de Bacău d’une demande de révision du jugement du 7 mars 2006 du même tribunal. Ils firent valoir que leur acquittement avait été prononcé par rapport à l’incident du 2 juin 2004 et qu’ils avaient été ainsi jugés deux fois pour les mêmes faits.
Par un jugement du 8 novembre 2007, le tribunal départemental de Bacău rejeta leur demande, au motif qu’il n’y avait pas identité de faits dans les deux procédures en cause. Par une décision du 4 mars 2008, la cour d’appel de Bacău fit droit à l’appel de la première requérante et observa qu’elle avait été jugée deux fois pour les mêmes faits de violence du 2 juin 2004. La cour d’appel requalifia la demande de la première requérante et estimant qu’il y avait en l’affaire un motif de contestation en annulation, elle renvoya l’affaire à la Haute Cour de cassation et de justice pour un examen du fond de l’affaire. Par une décision du 9 mai 2008, la Haute Cour de cassation et de justice déclara irrecevable la contestation en annulation, au motif que les conditions de réouverture de la procédure n’étaient pas réunies en l’espèce.
B. Le droit interne pertinent Les dispositions pertinentes du Code pénal en vigueur au moment des faits sont ainsi libellées : Article 41 – L’unité de l’infraction continue et complexe « 1. Il n’y a pas pluralité d’infractions dans le cas de l’infraction continue et de l’infraction complexe (...) 3. Une infraction est complexe quand elle comprend, comme élément ou circonstance aggravante, une action ou une inaction qui représentent par elles-mêmes un comportement puni par la loi pénale.
» Article 180 – Coups et blessures « 1. Les coups ou autres actes de violence causant des souffrances physiques sont passibles d’une peine de prison comprise entre un et trois mois ou d’une amende (...) 2. Les coups ou les actes de violence ayant causé des lésions nécessitant des soins médicaux pendant 20 jours maximum sont passibles d’une peine de prison comprise entre trois mois et deux ans ou d’une amende [...] 3. L’action pénale est déclenchée par la plainte préalable de la partie lésée (...) » Article 211 – Vol avec violence « 1. Le vol commis avec violences ou menaces ou en rendant la victime inconsciente ou incapable de se défendre ainsi que le vol suivi par l’usage de tels moyens afin de préserver le bien volé ou d’effacer les traces de l’infraction ou pour que le malfaiteur puisse fuir est passible d’une peine de prison comprise de 3 à 18 ans (...) 3. La peine de prison est de 7 à 20 ans si le vol avec violence qui a été accompli : a) par deux ou plusieurs personnes agissant ensemble (...) c) dans un immeuble à destination d’habitation ou dans ses dépendances (...) » Les dispositions pertinentes du Code de procédure pénale en vigueur au moment des faits sont ainsi libellées : Article 10 – Les cas dans lesquels la mise en movement ou l’exercice de l’action pénale est empêchée « L’action pénale ne peut pas être mise en mouvement ou bien quand elle a été mise en
mouvement, elle ne peut être plus exercée si : (...) j) il y a autorité de la chose jugée. L’empêchement produit ses effets même si l’action définitivement jugée pourrait recevoir une qualification juridique différente. » Article 386 – Les motifs de contestation en annulation « La contestation en annulation peut être introduite contre les décisions pénales définitives dans les cas suivants : (...) d) lorsque deux décisions définitives concernant les mêmes faits ont été prononcées contre une personne » GRIEFS 1. Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants allèguent avoir été victimes de mauvais traitements de la part de deux policiers qui ont été ensuite innocentés par les tribunaux internes.
2. Invoquant les articles 5, 6 et 7 de la Convention, ils allèguent l’iniquité de la procédure pénale à leur encontre, au motif que les copies des décisions judiciaires leur ont été communiquées avec du retard ou ne leur ont pas été communiquées et que les tribunaux internes ont ignoré les preuves qu’ils avaient déposées pour leur défense. 3. Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1 à la Convention, ils se plaignent de la défaillance des autorités nationales qui n’ont pas expulsé D.M.M. de leur maison, ainsi que de leur condamnation pour vol avec violence alors que les biens qu’ils se sont appropriés leur appartenaient en réalité. 4. Invoquant en substance l’article 4 du Protocole n o 7 à la Convention, ils font valoir, par une lettre du 22 juin 2007, qu’ils ont été jugés deux fois pour leurs actes du 2 juin 2004.
1. Les requérants ont-ils, au mépris de l’article 4 § 1 du Protocole n o 7, été jugés deux fois pour les mêmes faits de violence survenus le 2 juin 2004 ? 2. Dans l’affirmative, la procédure relevait-elle des exceptions envisagées par l’article 4 § 2 du Protocole n o 7 ? Les parties sont invitées à fournir les copies des décisions suivantes : - la décision du 18 avril 2006 de la cour d’appel de Bacău ; - la décision du 28 juin 2006 de la Haute Cour de cassation et de justice ; - le jugement du 8 novembre 2007 du tribunal départemental de Bacău ; - la décision du 9 mai 2008 de la Haute Cour de cassation et de justice.