CtEDO 23.10.2012 Auto

YÜKSEL c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.10.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YÜKSEL c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 39445/08 Derviș YÜKSEL împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 octombrie 2012 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată la 8 august 2008, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Derviș Yüksel, este un cetățean turc născut în 1948 și rezident în Kangal. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de el, pot fi rezumate după cum urmează. Fiul reclamantului a murit în timpul serviciului său militar la 21 iulie 1998. Potrivit dovezilor colectate de procuror, fiul reclamantului a început să tragă cu pumnii spre terenul de fotbal cu pușca lui AK 47 în jurul orei 23 când era de gardă. Apoi și - a îndreptat arma spre soldații care se apropiau, au tras de mai multe ori în aer și împotriva clădirilor înainte de a dispărea prin grădini. El fusese găsit mort în jurul orei 01:00, la un punct situat la 2,5 sau 3 km de zbor în cazarmă. El zăcea pe podea pe spate și arma lui se afla între picioare. Aceasta era încărcată, iar siguranța nu era pornită. O scrisoare de adio fusese găsită în buzunarul său. Un soldat de la locul faptei, văzut mâzgălind ceva pe o bucată de hârtie în jurul orei 22:40. Analizele grafologice au arătat că scrisul era al defunctului. La 25 noiembrie 1998, parchetul a dat o ordonanță de refuz pe baza acestor elemente. Opoziția reclamantului a fost respinsă printr-o hotărâre a instanței militare din data de 11 ianuarie 1999 pe motiv că ancheta a fost efectuată în mod suficient de detaliat și că elementele colectate nu se referă la o altă concluzie decât cea reținută de Parchet. La o dată nespecificată, reclamantul a solicitat Ministerului Apărării să re-judecă cauza. Această cerere a fost respinsă la 30 iunie 1999 pe motiv că nu a fost descoperită nici un element nou care să pună sub semnul întrebării concluziile din domeniul apărării și fiind probabil de a angaja răspunderea unei terțe părți în sinucidere. Ulterior, reclamantul a depus o cerere de redeschidere a procedurii la Parchet. 10. Aceaceasta a fost respinsă printr-o a doua ordonanță de nejudiciare din 18 februarie 2000. Ulterior, reclamantul a prezentat mai multe cereri similare la Parchet la 3 mai 2001, 25 octombrie 2001, 30 mai 2007, 23 octombrie 2007 și 25 februarie 2008 susținând că fiul său nu avea un temperament compatibil cu un act precum sinuciderea. 12. Parchetul l-a informat pe reclamant că, având în vedere faptul că a fost efectuată o instrucțiune privind decesul, că un ordin de nejudiciare a fost pronunțat la sfârșitul acesteia și respingerea opoziției de către o instanță, nu era necesar să se dea curs acestor cereri. 13. Solicitările similare au fost prezentate de către reclamant la Ministerul Apărării, care a răspuns în același mod. Invocând art. 6 din Convenție, reclamantul contestă ideea sinuciderii reținute de autoritățile judiciare naționale și consideră că ancheta care a fost efectuată nu a fost suficientă, iar hotărârile pronunțate sunt nedrepte și incorecte. Se reamintește faptul că examinarea temeiniciei cererii presupune îndeplinirea condițiilor definite, în special, de art. 35 alineatul (1) din convenție, în temeiul căruia Curtea nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne și în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive. 16. Obiectivul regulii celor șase luni este de a asigura securitatea juridică și de a se asigura că cauzele în litigiu în temeiul convenției sunt examinate într-un termen rezonabil, iar această regulă vizează, de asemenea, protejarea autorităților și a altor persoane vizate de incertitudinea în care acestea ar fi lăsate să curgă mai mult timp (Bulut și Yavuz c. Turcia (dec.), 73065/01, 28 mai 2002, și Bayram și Y Termenul de șase luni începe să curgă de la decizia definitivă în cadrul epuizării căilor de atac interne (Paul și Audrey Edwards c. Regatul Unit (dec.), nr. 46477/99, 14 martie 2002 18. Numai acțiunile normale și efective pot fi luate în considerare, deoarece un reclamant nu poate amâna termenul strict impus de Convenție prin încercarea de a adresa cereri inoportune sau abuzive unor instanțe sau instituții care nu au autoritatea sau competența necesară pentru a acorda, în temeiul Convenției, o reparație efectivă cu privire la cauza în cauză ( Fernie c. Regatul Unit (dec.), nr 14881/04, 5 ianuarie 2006). 19. În conformitate cu o jurisprudență abundentă a Curții, art. 35 nu impune în mod normal utilizarea căilor de drept extraordinare, cum ar fi acțiunea în revizie și alte proceduri care ar putea duce la redeschiderea unui proces (Kiskinen c. Finlanda (dec.), 26323/95, CEDO 1999-V). Astfel de căi de drept, care nu se află în lanțul acțiunilor interne obișnuite, nu trebuie, în principiu, să fie luate în considerare la calcularea termenului de șase luni (a se vedea AO În mod similar, acțiunile care nu sunt însoțite de termene precise generează incertitudine și fac nefuncțională regula celor șase luni prevăzută în art. 35 alin. (1) ( Williams c. Regatul Unit (dec.), nr 32567/06, 17 februarie 2009). În speță, Curtea arată că a fost inițiată o acțiune cu privire la decesul fiului reclamantului și că a condus la o ordonanță de nu La data de 25 noiembrie 1998. La opoziție împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă la 11 ianuarie 1999 de către instanța militară. 22. Această decizie constituie punctul de plecare al termenului de șase luni 23. În ceea ce privește numeroasele cereri de redeschidere prezentate autorităților (parchet militar sau Ministerul Apărării) de către solicitant, Curtea consideră că acestea nu au niciun impact asupra cursului termenului menționat 24. Într-adevăr, posibilitățile de a solicita anularea administrativă a procedurii și adoptarea de noi măsuri de anchetă nu sunt prevăzute în nici o limită temporală; ele sunt echivalente, prin natura lor, cu cereri de redeschidere a procedurii sau cu acțiuni similare care în mod normal nu pot fi considerate acțiuni efective în sensul art. 35 alin. (1) (a se vedea, Williams, menționat anterior. Curtea nu percepe în speță nici o circumstanță specială care să permită să se ajungă la o altă concluzie. 25. Pe de altă parte, Curtea constată că reclamantul nu a prezentat niciun element care să permită o nouă iluminare a circumstanțelor privind decesul fiului său și care ar putea determina apariția unei noi obligații de investigare și, prin urmare, a unui nou termen de șase luni (a se vedea, Williams, citată anterior și, a contraro, Hackett c. Regatul Unit (dec.) n 34698/04, 10 mai 2005 Brecknell c. Regatul Unit (dec.), n 32457/04, § 66-67, 27 noiembrie 2007). 26. În concluzie, Curtea consideră că perioada lungă de peste 9 ani între hotărârea Tribunalului Militar din 11 ianuarie 1999 și sesizarea sa din 8 august 2008 trebuie privită ca o omisiune a reclamantului, întrucât acesta nu a demonstrat în niciun fel existența unor circumstanțe specifice care ar justifica o astfel de așteptare. 27. Prin urmare, este necesar să se declare inadmisibilă în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-05-15
0,94
YAȘAR ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 48576/08 Ayşe YAŞAR et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 mai 2012 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jo
CtEDO 2012-10-23
0,94
BAYRAKTAROĞLU c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 5283/10 Fehmi BAYRAKTAROĞLU contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 octobre 2012 en une Chambre composée de : Ineta Ziemele, présidente, Danutė Joči
CtEDO 2012-11-27
0,94
TÜTÜNCÜ ET BEKTAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requêtes n os 76653/11 et 78809/11 Arslan TÜTÜNCÜ contre la Turquie et Özgür BEKTAŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 27 novembre 2012 en une Chambre composé
CtEDO 2012-01-31
0,93
TURGUT ET YILDIZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 48497/07 Asiye TURGUT et Mehmet YILDIZ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 31 janvier 2012 en une chambre composée de : Danutė Jočienė, présidente,
CtEDO 2011-10-04
0,93
AYAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 6376/10 présentée par Hasibe AYAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2011 en une Chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Da
Sursă