CtEDO 23.10.2012 Auto

BAYRAKTAROĞLU c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
23.10.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BAYRAKTAROĞLU c. TURQUIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 5283/10 Fehmi BAYRAKTARO.LU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 23 octombrie 2012 într-o Cameră compusă din Ineta Ziemele, președinte, Danutė Jočienė, Isabelle Berro-Lefevre, András Sajó, Ișl Karakaș, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători, și Stanley Naismith, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 decembrie 2009, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFICIENTUL, dl Fehmi Bayraktaro La 19 martie 2007, fiul reclamantului a fost găsit rănit la cap într-o cameră cu o armă în mână. A fost transferat la spital și a murit acolo la 4 aprilie 2007 din cauza rănilor sale. La 15 mai 2007, după audierea martorilor, colectarea probelor și solicitarea unei expertize balistice a armei utilizate, procurorul Republicii Selim a emis o hotărâre de nejudiciare. În decizia sa, acesta a precizat că, potrivit raportului de autopsie, decedatul a decedat din cauza rănilor prin împușcare, cutia sa craniană era fracturată și celulele sale fuseseră distruse. La 21 mai 2007, reclamantul a formulat opoziție împotriva ordonanței de nejudiciare, solicitând o examinare suplimentară. Printr-o decizie din 23 mai 2007, președintele tribunalului din Ardahan a confirmat ordinul de nejudiciare. În special, el a precizat că faptul că nu a fost găsit praf de pușcă pe mâinile decedatului nu a însemnat nimic în sine. La 11 iunie 2007, reclamantul a solicitat procurorului general al Republicii Selim să se retragă hotărârea de a nu fi judecat prin solicitarea unei investigații suplimentare și a informat procurorul cu privire la faptul că o copie a cererii sale ar fi, de asemenea, adresată Direcției Generale Afaceri Penale din apropierea Ministerului Justiției. La o dată nespecificată, ministrul de justiție îl sesizează pe procurorul general în apropierea Curții de Casație ( La 9 mai 2008, procurorul general a înregistrat cererea reclamantului de a formula un recurs extraordinar în fața Curții de Casație în interesul legii împotriva Deciziei 23 mai 2007. La 16 iulie 2008, procurorul general a formulat o putere extraordinară în fața Curții de Casație împotriva acestei decizii. Prin hotărârea din 10 septembrie 2008, prima cameră penală a Curții de Casație a respins recursul procurorului general. La 10 noiembrie 2008, procurorul general a formulat un recurs extraordinar în fața camerelor penale reunite ale Curții de Casație împotriva hotărârii din 10 septembrie 2008. Printr-o hotărâre din 9 iunie 2009, camerele penale reunite ale Curții de Casație au respins recursul formulat de procurorul general și au confirmat hotărârea din 10 septembrie 2008. Dreptul intern relevant la art. 303 din Codul de procedură penală în redactarea sa rezultată din Legea nr. 5271, intrată în vigoare la 1 iunie 2005, privind recursul în interesul legii (K , n 9844/02, § 22, 4 martie 2008) se citește după cum urmează Căi de recurs extraordinare Recurs în interesul legii (1) În cazul în care ministrul Justiției este informat că o hotărâre (...), care nu a fost supusă unui recurs sau unui recurs, este înfățișată, el prezintă procurorului general în apropierea Curții de Casație în scris, precizând motivele legale, cererea sa de înălțare a hotărârii (...) în discuție de către Curtea de Casație. (2) Procurorul general se află în apropierea Curții de Casație, indicând exact aceste motive, își depune cererea scrisă din partea instanței... la camera infracțională în cauză a Curții de Casație. (3) În cazul în care consideră motivele întemeiate avansate, camera criminală a Curții de Casație infirmă judecata (...) în interesul legii. (4) Motivele de infirmare (...). GRIFS Invocând articolele 2, 3, 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plânge că ancheta penală efectuată de autoritățile interne cu privire la moartea fiului său nu a fost suficientă și că aceasta i-a cauzat o suferință morală. Curtea amintește în primul rând jurisprudența sa constantă potrivit căreia un reclamant nu este obligat, în general, să se prevaleze de o acțiune extraordinară în sensul regulii de la: epuizarea căilor de atac interne prevăzute la art. 35 alin. (1) din Convenție (a se vedea, printre altele, Bolkan Akçiçek c. Turcia (dec.), n 40965/10, 18 octombrie 2011). În ceea ce privește regula celor șase luni, Curtea a considerat deja că este vorba despre o regulă de ordine publică și că, prin urmare, are competența de a aplica din oficiu (Sabri Güneș c. Turcia [GC], nr 27396/06, § 29, 29 iunie 2012), chiar dacă nu a fost excitat (Paçac Curtea își reiterează, de asemenea, jurisprudența potrivit căreia recursul în interesul legii constituie o cale de atac extraordinară, în măsura în care numai procurorul general din apropierea Curții de Casație este competent să soluționeze litigiul, dar nu poate face acest lucru decât pe baza unei ordini formale a ministrului justiției. Prin urmare, acțiunea în cauză nu este direct accesibilă justițiabililor. Prin urmare, având în vedere normele de drept internațional general recunoscute, nu trebuie să se fi exercitat în mod necesar pentru a se putea considera îndeplinite cerințele prevăzute la art. 35 din Convenție (Oztürk c. Turcia [GC], nr. 22479/93, § 45, CEDH 1999 VI și Karahano Curtea amintește, de asemenea, că recursul în interesul legii nu trebuie, în principiu, să fie luat în considerare în lumina regulii de șase luni, cu excepția cazului în care aceasta se referă efectiv la reluarea cauzei (Öztürk, citată anterior, § 46). Prin urmare, decizia internă definitivă care trebuie luată în considerare în temeiul articolului 35 alineatul (1) din Convenție este decizia președintelui instanței de judecată din Ardahan din 23 mai 2007. Nu s-a dat nicio informație cu privire la data notificării acestei decizii. În orice caz, din dosar reiese că reclamantul a sesizat procurorul Republicii Selim și ministrul justiției la 11 iunie 2007 cu privire la un recurs în interesul legii; prin urmare, acesta a dobândit în mod necesar cunoștință de această decizie la acea dată (Bolkan Akçiçek, citată anterior). Or, prezenta cerere a fost introdusă la 17 decembrie 2009. În consecință, acest aspect este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Ineta Ziemele președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-05-15
0,94
YAȘAR ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 48576/08 Ayşe YAŞAR et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 mai 2012 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jo
CtEDO 2012-04-17
0,94
KAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 1751/06 Sıtkı KAYAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 avril 2012 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočienė, D
CtEDO 2012-06-26
0,94
BASARAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 67173/09 Ahmet BAŞARAN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 26 juin 2012 en une Chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočienė,
CtEDO 2012-01-17
0,94
AFFAIRE CEMIL TEKIN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CEMİL TEKİN c. TURQUIE (Requête n o 33153/04) ARRÊT STRASBOURG 17 janvier 2012 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Cemil Tekin c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’h
CtEDO 2012-10-23
0,94
YÜKSEL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 39445/08 Derviş YÜKSEL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 octobre 2012 en un Comité composé de : Dragoljub Popović, président, András Sajó, Pau
Sursă