SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 17603/08 Murat ȘAH.N împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 23 octombrie 2012 într-un comitet compus din Isabelle Berro-Lefevre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători, și Françoise Elens-Passos, deputată în cadrul secțiunii, având în vedere cererea formulată mai sus la 28 martie 2008, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie ÎN FAPT pe reclamant, dl Murat Șahin, este un cetățean turc născut în 1977 și rezident în Reclamantul este o persoană transgenră. Potrivit procesului-verbal al arestării, la 17 ianuarie 2008, ora 1:10, reclamantul, deși era cu o altă persoană, a fost arestat și transferat la Hotărârea de Securitate din Sișli. Potrivit procesului verbal din aceeași zi, semnat la ora 1:40 de doi polițiști, în timp ce o echipă de poliție era în patrulare pe strada Dad-Abide-i Hürriyet, trecătorii au declarat că doi oameni transsexuali și-au ridicat pieptul la trecătorii de pe aceeași stradă. Prin urmare, reclamanta, cu privire la exhibiția sexuală, a fost arestată și procurorul republicii a ordonat arestarea sa. În aceeași zi, la ora 3:15, poliția a obținut declarația reclamantului în prezența avocatului acestuia. Ianuarie 2008, ora 00:00, m-am dus la niște prieteni care locuiesc pe strada Dabide-i Hürriyet în Șișli Pangalt. Pentru că am fost în curând să plec în străinătate. În timp ce am ieșit din casele lor, polițiștii au fost arestați fără să spună nimic și au adus aici pentru exhibiție sexuală. Nu sunt autorul unei exhibiții sexuale. Nu accept acuzațiile. Potrivit procesului-verbal [de arest], o declarație a fost făcută de unii cetățeni, cu toate acestea polițiștii au fost arestați pentru că am făcut un astfel de lucru. Nu l-am făcut. În plus, hainele pe care le port nu sunt pentru exhibiție sexuală. Doar mâinile și fața mea pot fi văzute. Acestea sunt motivele pentru care nu accept afirmațiile. Vreau să fiu eliberat în aceeași zi, la ora 11:45, avocatul reclamantului a formulat opoziție împotriva arestului său și a solicitat eliberarea clientului său. În aceeași zi, în jurul orei 14:25, reclamantul a fost transferat la tribunalul din Șișli. Procurorul Republicii Șișli, după ce a examinat dosarul, a ordonat eliberarea acestuia. Printr-o decizie din 17 ianuarie 2008, judecătorul tribunalului din Sișli a considerat că reclamantul fusese arestat și reținut în conformitate cu legislația în vigoare. Ținând cont că acesta fusese deja pus în libertate de către procurorul Republicii, judecătorul a considerat că nu era necesar să se pronunțe asupra fondului opoziției formulate de solicitant. La 21 ianuarie 2008, procurorul general al Republicii a emis un ordin de nejudiciare cu privire la reclamant și-a întemeiat decizia pe lipsa dovezilor. Recurentul, invocând art. 5 din Convenție, se plânge că a fost arestat și pus în arest cu încălcarea Convenției, din cauza absenței, în opinia sa, a unor motive plauzibile de a comite o infracțiune. Invocând art. 7 din Convenție, el se plânge de arestarea sa. El susține că a fost ținut la vedere pentru orientarea sa sexuală care nu constituia o infracțiune. Reclamantul afirmă că arestarea sa în custodie din cauza machiajului său constituie o încălcare a articolului 8 din Convenție. În plus, reclamantul, invocând art. 14 din Convenție, afirmă că a făcut obiectul unei discriminări pe baza orientării sale sexuale. Apoi, invocând articolele 6 și 13, el se plângea că nu a putut contesta în mod efectiv legalitatea arestării și a arestării sale. În special, el critică faptul că un magistrat nu a examinat imediat, în mijlocul nopții, opoziția sa împotriva arestării sale. Recurentul susține că a fost arestat și pus în custodie cu încălcarea articolelor 5, 7 și 8 din convenție. Curtea consideră oportun să examineze aceste obiecții din perspectiva articolului 5 alineatul (1) litera (c) din convenție. Curtea reamintește mai întâi că, în ceea ce privește procedura, inclusiv observarea căilor legale, Convenția se referă în principal la legislația națională și consacră obligația de a respecta normele de fond ca procedură, dar solicită, în plus, conformitatea oricărei privări de libertate în sensul articolului 5: protejarea persoanei fizice împotrivarbitrarului. Curtea reamintește apoi că lit. (c) din art. 5 alin. (1) nu presupune că autoritățile de anchetă au adunat suficiente dovezi pentru a aduce acuzații în momentul arestării. (c) art. 5 alin. (1) este de a completa investigația penală prin confirmarea sau eliminarea suspiciunilor concrete care au stat la baza arestării. Astfel, faptele care dau naștere unor suspiciuni nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a prezenta o acuzație, ceea ce intervine în următoarea etapă a procedurii de anchetă penală (Murray c. Regatul Unit, 28 octombrie 1994, § 55, seria A n 300 A). În cazul de față, pe baza denunțării, reclamantul a fost arestat la 17 ianuarie 2008 și a fost condus la postul de poliție. A fost privat de libertate timp de aproximativ 14 ore și a fost eliberat de procurorul Republicii. Având în vedere toate elementele, nu există nimic care să indice faptul că această privare de libertate a fost arbitrară ( Steel și alții c. Regatul Unit , 23 septembrie 1998, § 78, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1998 VII. Prin urmare, rezultă că acest litigiu este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție. Reclamantul susține că a fost pus în arest din cauza orientării sale sexuale și denunță o încălcare a articolului 14 din Convenție. Curtea, în afară de faptul că nu se poate afirma, arată că nu reiese din dosar că reclamantul a invocat această cauză, în mod expres sau în esență, în fața instanțelor naționale. Prin urmare, Curtea declară această parte a cererii inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție. De asemenea, reclamantul se plânge de absența unei căi de atac interne eficiente pentru a contesta legalitatea arestării și a reținerii sale, în special din cauza faptului că nu a reușit să ajungă la un judecător în timpul nopții. În această privință, el invocă art. 6 și 13 din Convenție. Curtea consideră că este necesar să se examineze acest aspect din perspectiva art. 5 alin. (4) din Convenție. Curtea ia notă de faptul că, la 17 ianuarie 2008, ora 11:45, avocatul reclamantului a formulat opoziția împotriva plasării în custodie a clientului său. În urma eliberării sale în libertate de către procurorul republicii, în aceeași zi, instanța competentă să se pronunțe asupra opoziției a decis, pe de o parte, că: arestarea și arestarea reclamantului erau conforme cu legislația și, pe de altă parte, că nu era necesar să se pronunțe asupra fondului opoziției, având în vedere faptul că reclamantul fusese deja eliberat. În ceea ce privește absența unui judecător competent să se pronunțe asupra fondului opoziției formulate împotriva custodiei în timpul nopții, Curtea consideră că convenția nu conține, în principiu, o astfel de obligație pentru părțile înalte contractante. Pe de altă parte, în speță, instanța din Tribunalul de Primă Instanță din Sișli este pronunțată în scurt timp, în sensul jurisprudenței constante a Curții. Având în vedere ansamblul elementelor aflate în posesia sa, Curtea nu a constatat nicio încălcare a articolului Õ 4 din convenție. Prin urmare, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Françoise Elens-Passos Isabelle Berro-Lefevre Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
17603/08
Murat ȘAHİN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 23 octobre 2012 en un Comité composé de
:
Isabelle Berro-Lefèvre,
présidente,
Guido Raimondi,
Helen Keller,
juges,
et de Françoise Elens-Passos,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 mars 2008,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Murat Șahin, est un ressortissant turc né en 1977 et résidant à İstanbul. Il est représenté devant la Cour par M
es
Akyüz, avocats à İstanbul.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est une personne transgenre.
Selon le procès-verbal d’arrestation, le 17 janvier 2008 à 1 h 10, le requérant, alors qu’il était avec une autre personne, fut arrêté et transféré à la direction de sûreté de Șișli.
D’après le procès-verbal du même jour, signé à 1 h 40 par deux policiers, alors qu’une équipe de la police était en patrouille sur la rue d’Abide-i Hürriyet, les passants dénoncèrent que deux personnes transgenres montraient leur poitrine aux passants dans la même rue. Par conséquent, le requérant, soupçonné d’exhibition sexuelle, fut arrêté et le procureur de la République ordonna son placement en garde à vue.
Le même jour à 3 h 15, la police recueillit la déposition du requérant en présence de l’avocat de celui-ci. Il déposa ainsi;
«
J’ai lu et compris mes droits. Je demande à être assisté par un avocat. Le 17
janvier 2008, à 00 h 00, je suis allé chez des amis résidant à la rue d’Abide-i Hürriyet à Șișli Pangaltı parce que j’allais bientôt partir à l’étranger. Alors que je sortais de chez eux, des policiers m’ont arrêté sans rien dire et m’ont ramené ici pour exhibition sexuelle. Je ne suis pas l’auteur d’une exhibition sexuelle. Je n’accepte pas les accusations. D’après le procès-verbal [d’arrestation], une dénonciation fut faite par certains citoyens néanmoins les policiers m’ont arrêté parce que j’ai fait une telle chose. Je ne l’ai pas fait. En plus, les vêtements que je porte ne sont pas aptes pour l’exhibition sexuelle. Seulement mes mains et mon visage peuvent être vus. C’est la raison pour laquelle je n’accepte pas les allégations. Je veux être remis en liberté. (...)»
Le même jour à 11 h 45, l’avocat du requérant forma opposition contre son placement en garde à vue et demanda la mise en liberté de son client.
Toujours le même jour vers 14 h 25, le requérant fut transféré au palais de justice de Șișli. Le procureur de la République de Șișli, après avoir examiné le dossier, ordonna la mise en liberté de celui-ci.
Par une décision du 17 janvier 2008, la juge du tribunal d’instance pénale de Șișli, considéra que le requérant avait été arrêté et placé en garde à vue conformément à la législation en vigueur. Tenant compte qu’il avait déjà été mis en liberté par le procureur de la République, la juge estima qu’il n’y avait pas lieu de se prononcer sur le fond de l’opposition formée par le requérant.
Le 21 janvier 2008, le procureur de la République rendit une ordonnance de non-lieu concernant le requérant. Il fonda sa décision sur l’absence de preuve.
Le requérant, invoquant l’article 5 de la Convention, se plaint d’avoir été arrêté et placé en garde à vue au mépris de la Convention, du fait de l’absence, selon lui, de raisons plausibles de le soupçonner d’avoir commis une infraction pénale.
Invoquant l’article 7 de la Convention, il se plaint de son placement en garde à vue. Il soutient qu’il a été gardé à vue pour son orientation sexuelle qui ne constituait pas une infraction.
Le requérant allègue que son placement en garde à vue en raison de son maquillage constitue une violation de l’article 8 de la Convention.
Le requérant, invoquant l’article 14 de la Convention, affirme en outre qu’il a fait l’objet d’une discrimination sur la base de son orientation sexuelle.
Ensuite, invoquant les articles 6 et 13, il se plaint de n’avoir pu contester de manière effective la légalité de son arrestation et sa garde à vue. En particulier, il critique le fait qu’un magistrat n’ait pas tout de suite, au milieu de la nuit, examiné son opposition contre son placement en garde à vue.
1.
Le requérant allègue avoir été arrêté et placé en garde à vue en violation des articles 5, 7 et 8 de la Convention. La Cour estime opportun d’examiner ces griefs sous l’angle du seul article 5 § 1 c) de la Convention.
La Cour rappelle d’abord qu’en matière de « régularité », y compris l’observation des « voies légales », la Convention renvoie pour l’essentiel à la législation nationale et consacre l’obligation d’en observer les normes de fond comme de procédure, mais elle exige de surcroît la conformité de toute privation de liberté au but de l’article 5 : protéger l’individu contre l’arbitraire.
La Cour rappelle ensuite que l’alinéa c) de l’article 5 § 1 ne présuppose pas que les autorités d’enquête aient rassemblé des preuves suffisantes pour porter des accusations au moment de l’arrestation. L’objet d’un interrogatoire pendant une détention au titre de l’alinéa c) de l’article 5 § 1 est de compléter l’enquête pénale en confirmant ou en écartant les soupçons concrets ayant fondé l’arrestation. Ainsi, les faits donnant naissance à des soupçons ne doivent pas être du même niveau que ceux qui sont nécessaires pour justifier une condamnation ou même pour porter une accusation, ce qui intervient dans la phase suivante de la procédure de l’enquête pénale (
Murray c. Royaume-Uni
, 28 octobre 1994, § 55, série A n
o
300
‑
A).
En l’espèce, sur dénonciation, le requérant, soupçonné d’exhibition sexuelle, a été arrêté le 17 janvier 2008 et conduit au poste de police. Il a été privé de liberté pendant environ quatorze heures et a été libéré par le procureur de la République.
Au vu de l’ensemble des éléments, rien n’indique que cette privation de liberté ait été arbitraire (
Steel et autres c. Royaume-Uni
, 23 septembre 1998, § 78,
Recueil des arrêts et décisions
1998
‑
VII).
Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
2.
Le requérant soutient qu’il a été placé en garde à vue en raison de son orientation sexuelle et dénonce une violation de l’article 14 de la Convention.
La Cour, outre que le grief n’est pas étayé, relève qu’il ne ressort pas du dossier que le requérant ait soulevé ce grief, expressément ou en substance, devant les juridictions nationales.
Par conséquent, la Cour déclare cette partie de la requête irrecevable pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 § 1 de la Convention.
3.
Le requérant se plaint aussi de l’absence d’une voie de recours interne effective pour contester la légalité de son arrestation et de sa garde à vue, notamment en raison du fait qu’il n’a pas pu s’adresser à un juge pendant la nuit. A cet égard, il invoque les articles 6 et 13 de la Convention. La Cour estime qu’il convient d’examiner ce grief sous l’angle de l’article 5 § 4 de la Convention.
La Cour note que, le 17 janvier 2008 à 11 h 45, l’avocat du requérant a formé opposition contre le placement en garde à vue de son client. A la suite de sa remise en liberté par le procureur de la République, le même jour, la juge compétente pour statuer sur l’opposition décida, d’une part, que l’arrestation et le placement en garde à vue du requérant étaient conformes à la législation et, d’autre part, qu’il n’y avait pas lieu de se prononcer sur le fond de l’opposition compte tenu du fait que le requérant avait déjà été remis en liberté.
S’agissant de l’absence d’un juge compétent pour se prononcer sur le fond de l’opposition formée contre la garde à vue pendant la nuit, la Cour estime que la Convention ne contient pas, en principe, une telle obligation pour les Hautes Parties contractantes. Par ailleurs, en l’espèce, la juge du tribunal d’instance pénale de Șișli s’est prononcée à bref délai, au sens de la jurisprudence constante de la Cour. Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, la Cour n’a relevé aucune violation de l’article
5
Il s’ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 3 a) et 4 de la Convention
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Françoise Elens-Passos
Isabelle Berro-Lefèvre
Greffière adjointe
Présidente