STEPANKIV v. THE CZECH REPUBLIC - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
STEPANKIV v. THE CZECH REPUBLIC - [Czech Translation] summary by the Ministry of Justice of the Czech Republic (CtEDO, 2012)
© Ministerul Justiției al Republicii Cehe,
www.justice.cz
. [Traducerea a fost deja publicată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției al Republicii Cehe.] Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată de Ministerul Justiției al Republicii Cehe doar în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.
© Ministerstvo spravedlnosti České republiky,
www.justice.cz
. [Překlad již zveřejněný na oficiální webové stránce Ministerstva spravedlnosti České republiky.] Povolení k opětnému zveřejnění tohoto překladu bylo uděleno Ministerstvem spravedlnosti České republiky pouze pro účely zařazení do databáze Soudu HUDOC.
Anotație a hotărârii din 23 octombrie 2012 în cauza nr. 55488/08
Stepankiv împotriva Republicii Cehe
Colegiul din secțiunea cinci a Curții a ajuns la concluzia unanimă că plângerea ridicată pe baza articolului 3 din Convenție cu privire la neacordarea tratamentului gratuit pentru o boală gravă în timp ce se afla în arest preventiv este inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de atac interne.
(i) Circumstanțele faptice
Reclamantul, cetățean ucrainean, a fost reținut în februarie 2007 de Poliția Republicii Cehe și ulterior, prin hotărârea Curții de Circumscripție din Tábor, plasat în arest preventiv. Diagnostic: infecție HIV stadiu B3 cu recomandare de terapie antiretrovirală. Aceasta i-a fost furnizată gratuit doar până în iulie 2007, continuarea fiind condiționată de plata directă a cheltuielilor de către reclamant.
Reclamantul s-a plângut de mai multe ori serviciului penitenciar și procuraturii de absența tratamentului recomandat, dar plângerile au fost respinse cu argumentul că în cazul său era vorba de o boală incurabilă, iar medicamentele solicitate doar încetinesc și amână cursul posibilei maladii SIDA. Ca persoană care nu lucra și nu avea asigurări de sănătate, cetățean străin cu care Republica Cehă nu are un acord internațional privind furnizarea și finanțarea asistenței medicale, reclamantul era obligat conform dispozițiilor legale aplicabile (în special § 30 din Legea nr. 20/1966 Sb. privind îngrijirea sănătății publice și § 18 din Legea nr. 293/1993 Sb. privind executarea arestului preventiv) să suporte cheltuielile pentru tratamentul respectiv din propriii mijloace.
În aprilie și septembrie 2008, reclamantul a contestat prin plângeri constituționale deciziile Curții Superioare din Praga din martie și iulie 2008, care au respins plângerile sale împotriva hotărârilor instanțelor inferioare privind menținerea arestului preventiv. Curtea Constituțională a respins prin decizii din iunie și noiembrie 2008 ambele plângeri constituționale.
Prin hotărârea Curții Regionale din Budějovice din februarie 2009, reclamantul a fost în final condamnat, printre altele, la o pedeapsă de opt ani și jumătate privațiune de libertate și la pedeapsa de expulzare. Pedeapsa privind lipsa libertății a fost ulterior anulată, iar în noiembrie 2009 reclamantul a fost expulzat în Ucraina.
(ii) Motivarea deciziei Curții
Reclamantul a susținut că a existat o violare a articolului 3 din Convenție prin aceea că, în ciuda recomandărilor medicilor, nu i-a fost acordat tratament pentru boala sa gravă, ceea ce ar fi trebuit să fie supus unui tratament inuman și degradant.
Curtea a admis obiecția guvernului potrivit căruia reclamantul nu a utilizat plângerea constituțională împotriva unei măsuri sau altui atac la drepturile fundamentale în sensul § 72 alin. 1 lit. a) din Legea privind Curtea Constituțională. Curtea a subliniat că în cazurile care privesc Republica Cehă, în legătură cu cerința epuizării căilor interne de atac, ea necesită, în general, ca reclamanții să folosească plângerea constituțională, dacă fapte grave nu indică ineficacitatea unei asemenea căi de atac în cazul specific. Reclamantul, care a contestat hotărârea instanței cu privire la menținerea arestului, a solicitat Curții Constituționale doar eliberarea din arest. Cu toate că și-a prezentat repeated obiecțiile cu privire la inadecvarea asistenței medicale serviciului penitenciar și procuraturii, nu a contestat deciziile acestora prin plângere constituțională împotriva unei măsuri care ar fi încălcat drepturile sale fundamentale și nu a permis ca cazul său să fie deja tratat la nivel național.
Cu referire la caracterul de subsidiary al mecanismului de control al Convenției, Curtea a declarat deci plângerea inadmisibilă pentru neepuizarea căilor de atac interne.