GIZA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
GIZA v. POLAND (CtEDO, 2012)
Reclamantul, dl Adam Giza, este un național polonez, care s-a născut în 1988 și locuiește în Radom. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Pietrzak, un avocat practicant în Warszawa. La 12 aprilie 2006, un adolescent belgian de șaptezeci de ani a fost ucis la stația de tren Centrală de Bruxelles. Doi indivizi, care au încercat să fure jucătorul său MP3, l-au înjunghiat de cinci ori care i-au cauzat moartea. Reclamantul, care a fost identificat de camerele de supraveghere ca fiind unul dintre atacanți, în acel moment, și de șaptezeci de ani, a fugit din Belgia și a fost arestat în Polonia la 27 aprilie 2006. Un mandat european de arestare (EAW) a fost emis împotriva reclamantului de către autoritățile belgiene. La 31 mai 2006, Curtea Regională de Varșovia (Sād Okręgowy) a hotărât să fie de acord cu predarea reclamantului către Belgia pe baza EAW, cu condiția ca, după procesul, acesta să fie returnat în Polonia pentru a-și îndeplini sentința. Decizia a fost susținută la 25 iulie 2006 de Curtea de Apel din Varșovia. Reclamantul a fost transferat în Belgia la 2 august 2006. La 5 iunie 2008, reclamantul a fost condamnat de instanța de primă instanță de la Bruxelles pentru jaf armat care a dus la moarte și a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. La 23 septembrie 2008, hotărârea a fost susținută de Curtea de la Bruxelles Assize. Autoritățile belgiene au informat autorităților poloneze că condamnarea reclamantului s-ar încheia la 28 ianuarie 2027 și că ar putea solicita eliberarea condiționată la 2 octombrie 2013 10. La 21 aprilie 2010, reclamantul a fost transferat în Polonia în scopul de a continua închisoarea. 11. La 6 mai 2010, Curtea Regională de Varșovia a pronunțat o hotărâre privind calificarea juridică a infracțiunii în temeiul legii poloneze și privind executarea sentinței. Consideră că infracțiunile a căror condamnare a fost condamnată în Belgia îndeplinesc descrierea infracțiunilor interzise de articolele 280 § 2 și 156 § 3 din Codul penal polonez. Curtea a mai considerat că este obligată de sentința impusă în străinătate, deși nu a apărut 20 de ani de închisoare în gama de sancțiuni posibile în temeiul legii poloneze. În cele din urmă, instanța a hotărât să nu se pronunțe cu privire la eliberarea condiționată, deoarece hotărârea belgienă nu include o dispoziție privind durata sentinței pe care reclamantul ar trebui să le îndeplinească înainte de a fi eligibil să solicite eliberarea condiționată. Prin urmare, normele poloneze privind executarea condamnărilor se aplică cazului. 12. La 6 iulie 2010, Curtea de Apel a menținut hotărârea. Curtea de Apel din Varșovia a considerat că chestiunile de eliberare condiționată referitoare la executarea sentinței nu ar trebui tratate imediat. Curtea de Apel a reiterat că hotărârea privind condamnarea nu conține o dispoziție care reglementează data la care reclamantul a fost eligibil să solicite eliberarea condițională. În plus, în conformitate cu legislația belgiană și poloneză, eliberarea condițională a fost facultativă și depinde de un prognostic criminologic pozitiv al prizonierului și de comportamentul său în timpul îndeplinirii sentinței. Eliberarea condițională nu trebuie considerată drept un drept achiziționat automat în cazul în care condițiile prevăzute de lege au fost îndeplinite. Hotărârea este finală. 14. Articole relevante ale Codului de Procedură Penală din Polonia (CPC) citite în momentul material: 15. art. 607 § 4 din CCP: „...În decizia sa, instanța indică calificarea infracțiunii în conformitate cu legislația poloneză. Curtea este obligată de sentința dată...” 16. art. 607t al CCP: „1. În cazul în care mandatul european de arestare a fost eliberat cu scopul de a efectua o urmărire penală a unei persoane care este un național polonez sau beneficiază de azil în Republica Polonia, predarea poate fi supusă condiției de a returna persoana în Polonia după încheierea finală a procedurii în statul membru emitent. În cazul în care în situația descrisă mai sus persoana este condamnată la o penalitate a privarii de libertate ... se aplică dispozițiile articolului 607 §3-5.” 17. art. 5 § 4 din Decizia-cadru a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (Decizia-cadru), care abordează garanțiile care trebuie acordate de către statul membru emitent în anumite cazuri, prevede următoarele: „în cazul în care o persoană care face obiectul unui mandat european de arestare în scopul urmăririi judiciare este un național sau un rezident al statului membru de execuție, predarea poate fi supusă condițiii în care persoana, după ce a fost auzită, este returnată statului membru de execuție pentru a servi acolo ordinul de condamnare sau de detenție adoptat împotriva acestuia în statul membru emitent.”