ŁAWNICZAK v. POLAND

Reclamantul, dl Wojciech Čawniczak, este un național polonez care s-a născut în 1956 și trăiește în Warszawa. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna J. Metelska, un avocat practicant la Varșovia. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 septembrie 2005, Procurorul Regional din Varșovia a instituit o anchetă privind fraudă și mituirea angajaților municipiului din Varșovia. La 25 august 2006, în cadrul anchetei sediul reclamantului a fost căutat. Diverse documente au fost confiscate, inclusiv 10.000 de zloti polonezi (PLN) și 3.100 de dolari americani (USD). În aceeași dată, reclamantul a fost arestat de poliție. La 26 august 2006, el a fost înarmat în custodie de către Curtea de district din Varșovia, cu suspiciuni că a facilitat luarea unei mită de către P.B. și B.T., membrii consiliului municipal din Varșovia, dintr-o companie austriaca care plănuiește să construiască un hotel în Varșovia. Pedeapsa a fost comisă într-o dată neespecificată între 1996 și 1999. Curtea s-a bazat pe probabilitatea că reclamantul a comis infracțiunea în cauză, riscul ca acesta să modifice dovezile și probabilitatea impunerii unei condamnații severe la închisoare. La 27 august 2006, avocatul reclamantului a depus recurs împotriva acestei decizii. El a susținut că motivele pentru arestarea sa nu au fost stabilite în mod corespunzător deoarece data exactă a presupusei infracțiuni nu a fost specificată; de asemenea, rolul reclamantului în presupusa sumă nu a fost clar. La 5 septembrie 2006, Procurorul regional din Varșovia a ordonat atașarea activelor reclamantului prin intermediul unei măsuri intermediare. În special, el a hotărât să utilizeze 3.100 de dolari americani (USD), 10.000 de zloti polonezi (PLN) și un ceas Rolex Cellini. La 3 octombrie 2006, Curtea Regională de Varșovia a respins apelul avocatului reclamantului. Acesta a susținut că există o probabilitate puternică că reclamantul a comis infracția. Curtea a convenit că data exactă a infracțiunii ar trebui specificată. Cu toate acestea, acesta a susținut, de asemenea, că faptul că reclamantul a facilitat o infracțiune de corupție a fost suficient de demonstrat și că detenția reclamantului a fost necesară pentru a asigura administrarea corectă a justiției. La 15 noiembrie 2006, avocatul reclamantului a solicitat instanței să modifice măsura preventivă într-o măsură mai lentă. El a susținut că fiul reclamantului a fost bolnav și a avut nevoie de ajutor constant. Procurorul regional din Varșovia a refuzat această cerere la 23 noiembrie 2006. El a subliniat că există o probabilitate puternică că reclamantul a comis infracția. În ceea ce privește argumentul reclamantului, procurorul a remarcat că reclamantul nu este singurul care poate să se ocupe de fiul său, deoarece există alți membri ai familiei capabili să facă acest lucru. În plus, fiul reclamantului a fost sub asistență medicală permanentă. 10. La o sesiune avută la 20 noiembrie 2006, Curtea de District din Varșovia a prelungit detenția reclamantului. În cursul ședinței, cei doi avocați ai reclamantului au susținut că infracțiunea cu care a fost acuzat nu a fost definită în mod suficient de clar. În timp ce instanța a decis să prelungească detenția reclamantului, a confirmat totuși că „o infracțiune a fost definită destul de îngrozitoare”. 11. La 24 și 27 noiembrie 2006, avocatii reclamantului au apelat împotriva deciziei de prelungire a detenției sale. Acestea au susținut, în special, că instanța a refuzat din nou să precizeze data presupusei infracțiuni, menționând doar că a fost comisă „în perioada 1996-1999 la Milano”. 12. La 11 decembrie 2006, procurorul regional din Varșovia a hotărât să ia 200 de acțiuni în compania reclamantului, Ekonova, în valoare de 10.000 PLN. 13. La 29 decembrie 2006, Curtea Regională de Varșovia a respins apelurile avocaților și a susținut decizia din 20 noiembrie 2006. Curtea a fost de acord cu argumentele avocaților că infracția nu a fost descris suficient de clar deoarece data și locul în care se presupunea că a fost comisă nu au fost clar specificate. Acesta a confirmat, de asemenea, că este esențial să se stabilească în primul rând data presupusei infracțiuni pentru a determina dacă Codul Penal din 1969 sau 1997 ar trebui să se aplice. În același timp, instanța a subliniat că acuzația nu a fost formulată în termeni generale, deoarece a menționat faptele. 14. La 11 ianuarie 2007, avocatul reclamantului a cerut în mod eșuat procurorului să impună o măsură preventivă mai lentă reclamantului. 15. În timpul unei confruntații desfășurate la 26 ianuarie 2007, data în care presupusul infracțiunii a fost încheiat în sfârșit. 16. La 2 februarie 2007, în timpul unei cautare a casei reclamantului, poliția a găsit douăzeci și patru de cartușe pentru o pușcărie de vânătoare. La 7 februarie 2007, reclamantul a fost acuzat de posesie ilegală de arme de foc. El a declarat vinovat de această acuzație. 17. La 15 februarie 2007, Curtea de District din Varșovia a prelungit din nou detenția reclamantului. Curtea a făcut referire la probabilitatea ridicată că reclamantul a comis infracția și pedeapsa severă care ar putea fi impusă asupra lui. 18. La 27 februarie 2007, avocatul reclamantului a cerut ca măsurile preventive impuse reclamantului să fie schimbate. Cererea sa a fost din nou respinsă de Procurorul Regional la 13 martie 2007. 19. La 5 aprilie 2007, Curtea Regională de Varșovia 20. La 11 mai 2007, Procurorul din Varșovia a eliberat reclamantul pe cauțiunea 100.000 PLN. La 25 aprilie 2008, procurorul regional din Varșovia a întrerupt procedurile împotriva reclamantului în ceea ce privește presupusa corupție. Procurorul a susținut că, deși s-a stabilit că reclamantul a dat o sumă semnificativă B.T., nu s-a putut spune că a acționat în numele companiei austriece. 22. La 5 mai 2008, Procurorul din districtul Varșovia a încheiat ancheta în ceea ce privește posesia ilegală a armelor de foc. 23. La 19 mai 2008, proiectul de pronunțare a acuzării a fost depus la Curtea de district Szczytno. 24. La 6 februarie 2009, Curtea de district a întrerupt procedura împotriva reclamantului. 25. La 25 mai 2009, Curtea Regională de Varșovia a anulat această hotărâre. 26. La 10 martie 2010, Curtea de District a întrerupt din nou procedurile, având în vedere că actul încurcat nu a reprezentat niciun pericol pentru societate. 27. Se pare că procurorul a apelat împotriva acestei decizii, iar procedurile sunt în așteptare. 28. Legea și practicile interne relevante privind impunerea deținutului în cadrul procedurii judiciare (aresztowanie tymczasowe), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte „mesure preventive” (środki zapobiegawcze) sunt prezentate în hotărârile Curții în cazul Gołek v. Polonia, nr. 31330/02, §§ 27-33, 25 aprilie 2006, și Celejewski v. Polonia, nr. 17584/04, §§ 22-23, 4 august 2006 29. Capitolul 58 din Codul de Procedură Penală, intitulat „Compensare pentru condamnare nejustificată, detenție în timpul procedurii judiciare sau arestării”, prevede că statul este responsabil pentru condamnare nejustificată sau pentru privarea nejustificată a unei persoane de libertate în cursul procedurilor penale împotriva ei. art. 552 din Codul de Procedură Penală prevede: „1. Un acuzat care, ca urmare a redeschiderii procedurii sau a unui recurs asupra punctelor de drept, a fost achitat sau reînnoit în temeiul unei dispoziții mai leniste, are dreptul de a beneficia de compensații de la Trezoreria de Stat pentru prejudiciile materiale și morale pe care le-a suferit ca urmare a îndeplinirii tuturor sau a unei părți a sentinței impuse în mod injustificabil. Dispozițiile de la alineatul (1) se aplică, de asemenea, în cazul în care, după anularea sau anularea hotărârii de pronunțare a condamnării, procedura a fost întreruptă din cauza unor circumstanțe importante care nu au fost luate în considerare în procedurile anterioare. Un drept de compensare pentru prejudiciu material și moral se produce, de asemenea, în cazul în care s-a aplicat o măsură preventivă în condițiile menționate la alineatele (1) și (2), un drept de compensare pentru prejudiciu material și moral se înregistrează, de asemenea, în cazul în care nu este justificat (niewātpliwie niesłuszne) deținerea sau arestarea preventivă.”