Ghimp și alții împotriva Republicii Moldova

Reclamanții s-au născut în 1977, 1969, 1961 și, respectiv, 1959 și trăiesc în Budesti și Chișinău. Prezentul caz se referă la circumstanțele din jurul decesului Leonid Ghimp, care a fost soțul primului reclamant, al doilea și al treilea membru al reclamantului și al patrulea însoțitor al reclamantului. Leonid Ghimp, care avea treizeci și cinci de ani la momentul evenimentelor în cauză și tatăl a doi copii cu vârsta de șase și zece ani, a lucrat ca șofer de camion. Sâmbătă 10 decembrie 2005 la aproximativ ora opt dimineața a mers la lucru pentru a încărca camionul și pregăti pentru următoarea luni. Potrivit martorilor, el a terminat de lucru la aproximativ 14.00 p.m. După aceea și înainte de a merge acasă, el a petrecut timp să se bucure de băuturi cu colegii săi, primul la locul de muncă și mai târziu în două baruri.

La aproximativ 10.00 p.m. el a părăsit barul și a luat un taxi. El a avut ulterior o disputa cu șoferul de taxi pentru că se presupune că șoferul nu l-a dus la destinația convenită. Pentru că el a refuzat să plătească tariful, șoferul de taxi l-a dus la secția de poliție Ciocana. Potrivit martorilor de la secția de poliție, șoferul de taxi a plecat după un scurt timp și după ce a fost plătit de Leonid Ghimp. Raportul arestării acesteia, totuși, a declarat că a fost găsit beat și dormit la secția de autobuz. Nu a fost menționat de incidentul cu șoferul de taxi în raport. Potrivit reclamanților, la secția de poliție, Leonid Ghimp a fost bătut de trei ofițeri de poliție: A.P., S.C. și I.B, și a fost lăsat întins în coridor pe un etaj murdar de beton.

El a fost eliberat a doua dimineață la aproximativ 11 a.m. 10. Potrivit ofițerilor acuzați de poliție, Leonid Ghimp nu a fost bătut la secția de poliție și a fost spus că el a fost liber să meargă la scurt timp după ce a fost adus. Cu toate acestea, fiind grav intoxicat el a refuzat să plece și a preferat să doarmă pe podea până la dimineața următoare. 11. După ce a fost eliberat la aproximativ 11 a.m. a doua zi, Leonid Ghimp a plecat acasă. Potrivit soției sale și al unei persoane care l-au văzut că mergea acasă, el a fost palid și a mers foarte încet. El a spus soției sale că a suferit stomacul și a petrecut toată ziua în pat. Doar mai târziu, după ce durerea s-a intensificat, i-a spus soției despre bătăile de la secția de poliție.

El i-a spus că durerea a început după o lovitură la stomac care l-a făcut să simtă o durere ascuțită și să-și piardă respirația. Mai târziu, în noaptea Leonid Ghimp a început să vărsături și soția sa a numit o ambulanță, care l-a dus la un spital. La 12 decembrie 2005, la 6.35 a.m. Leonid Ghimp a murit în spital. 12. La o dată neespecificată, primul reclamant a informat Biroul Procurorului din Leonid Ghimp cu privire la bătăile sale la secția de poliție Ciocana. La 5 ianuarie 2006, procedurile penale au fost inițiate de Procuratura din Ciocana. 13. Un raport de autopsie din 23 ianuarie 2006 a declarat că moartea sa a fost rezultată din peritonită purulenta difuzată după un ulcer perforat al intestinului mic.

Ulcerul perforat s-a dezvoltat după o lovitură cu un obiect brusc cu o mică zonă de impact, posibil în noaptea de 10 decembrie 2005. 14. Într-un alt raport legist din 31 mai 2006, un panou de medici criminaliști compus de medici G.M., N.S. și I.C., după examinarea documentelor medicale ale victimei și a cadavrului său exhumat, a ajuns la o concluzie similară, și anume că a murit ca urmare a unei rupturi a intestinului mici, care rezultă în conținutul intestinal care curge în cavitatea abdominală și cauzând contaminarea bacteriană a cavității abdominale – în alte cuvinte, inflamația purulentă a peritoneului. Potrivit doctorilor, leziunile care i-au cauzat moartea au fost cauzate de o lovitură dintr-un obiect brusc cu o suprafață mică până la stomacul lui Leonid Ghimp, posibil în seara de 10 decembrie 2005. Medicii nu au găsit urme de alcool în sânge și au concluzionat că era treaz la momentul morții sale.

De asemenea, au concluzionat că a existat o șansă ca viața lui să fi fost salvată dacă el a mers la un spital în primele câteva ore după ce a fost rănit. 15. În timpul anchetei penale, procurorul responsabil pentru cazul a interogat numeroși martori, inclusiv ofițeri de poliție de la secția de poliție Ciocana. Cei trei ofițeri de poliție suspectați că Leonid Ghimp nega că a fost tratat violent și în unanimitate susține că a fost găsit beat și dormit la o oprire de autobuz și adus la secția de poliție. De asemenea, au declarat că după ce l-au interogat, Leonid Ghimp refuza să meargă acasă pentru că era târziu și nu avea bani și prefera să doarmă pe podeaua secției de poliție. Toți ofițerii de poliție au susținut că Leonid Ghimp a fost intoxicat, dar că nu a prezentat nici un semn de violență sau răni.

16. Alți doi polițiști din secția de poliție Ciocana, care nu erau suspecți, au susținut că victima a venit la secția de poliție împreună cu un șofer de taxi, pe care refuza să plătească pentru o taxă. După câteva minute, șoferul de taxi a fost plătit de către Leonid Ghimp și a părăsit sediul secției de poliție. De asemenea, ofițerii de poliție au refuzat să fie martori ai actelor de violență împotriva lui Leonid Ghimp și au declarat că prefera să doarmă pe podea, în coridorul secției de poliție, decât să plece acasă. 17. Un martor, O.O., care a fost adus la secția de poliție în aceeași seară (10 decembrie 2005), a declarat că a avut o discuție cu familia ei și a fost dus la secția de poliție Ciocana de la casa ei.

La secția de poliție a fost în aceeași cameră ca un om care a avut o discuție cu un șofer de taxi. Ea înțelegea că din discuția pe care omul a avut-o cu trei ofițeri de poliție. Pentru că el a continuat să refuze să plătească șoferul de taxi, ofițerii de poliție l-au bătut în fața ei. Ea a văzut ofițerii de poliție lovind omul până când s-a prăbușit la podea. Apoi, unul dintre ofițerii de poliție l-a prins cu haina lui, l-a târât în coridor și l-a lăsat întins pe podeaua de beton. Mai târziu, a fost eliberată după ce a fost forțată să semneze un document care afirmă că era amendată pentru că a apărut beată în public. Ca în cazul lui Leonid Ghimp, raportul de arestare a ei a declarat că a fost arestat pe stradă.

18. Procurorul a întrebat, de asemenea, persoanele cu care Leonid Ghimp a petrecut ziua de 10 decembrie 2005. Toate au declarat că părea să fie în sănătate bună și nu a arătat nici un semn de boală pe parcursul întregii zile. Încercarea procurorului de a găsi șoferul de taxi care a adus Leonid Ghimp la secția de poliție nu a avut succes. 19. La 6 iulie 2006, unul dintre ofițerii acuzați de poliție, A.P., și-a schimbat declarația inițială. A recunoscut că a mințit în declarația sa anterioară și a recunoscut că Leonid Ghimp a fost adus la stația de poliție de către un șofer de taxi. El a susținut că un alt co-acusat, ofițer de poliție I.B., a lovit victima de mai multe ori în zona stomacului. Apoi I.B.

a luat bani din buzunarul pantalonilor lui Leonid Ghimp și a plătit șoferul de taxi. După aceea, el a lovit Leonid Ghimp de mai multe ori. A.P. a declarat, de asemenea, că bătaia a avut loc în prezența lui și a celor două alte persoane, un ofițer de poliție și o persoană care a fost adus la secția de poliție în acea seară și a fost în aceeași cameră. A.P. a declarat că a decis să-și schimbe declarația inițială pentru că se simțea răscumpărător și de rău pentru copiii și soția lui Leonid Ghimp. Declarația sa a fost dată în prezența unui avocat între orele 10.17 și 11.00 și a fost filmat. La momentul interogherii sale, el nu a fost reținut în arest. 20. În timpul anchetei suplimentare asupra celorlalți doi polițiști suspectați de maltratarea lui Leonid Ghimp, ei au recunoscut, de asemenea, că a fost dus de un taxior la stația de poliție – nu s-au găsit dormind la o oprire de autobuz, așa cum se menționa în raportul arestării sale și așa cum au declarat inițial ei.

Ei au continuat, totuși, să refuze că l-au tratat rău. 21. Procurorul a examinat, de asemenea, camera unde interogatorii au avut loc de obicei în secția de poliție Ciocana și în care victima a fost bătut în sus și a descoperit numeroase paturi de sânge pe pereți și mobilier. 22. În timpul procedurii ulterioare a instanței, suspectul AP își schimba declarația și a susținut că nimeni nu a fost tratat rău Leonid Ghimp în seara de 10 decembrie 2005. Când s-a întrebat de ce a admis la 6 iulie 2006 la unul dintre co-accultați care avea Leonid Ghimp maltratat în prezența sa, el a răspuns că nu putea aminti că a făcut o astfel de declarație pentru că a fost foarte obosit și foame în acea zi, așa cum a fost în serviciu în noaptea anterioară și a lucrat în jurul ceasului.

El a amintit, totuși, că procurorul l-a amenințat și a folosit un cuvânt jurământ în acest sens și că el nu a fost asistat de un avocat de alegere. El a susținut, de asemenea, că la momentul interogatoriului el nu a realizat interogarea a fost filmat. 23. La 9 iulie 2007, Curtea de District Ciocana a găsit ofițeri de poliție A.P., S.C. și I.B. vinovați de acte de violență împotriva Leonid Ghimp care i-a cauzat moartea. De asemenea, au fost considerați vinovați de a face declarații false în raportul arestării Leonid Ghimp și în raportul de arestare a martorului O.O. și fiecare a fost condamnat la opt ani de închisoare. De asemenea, instanța le-a ordonat să plătească compensații primei reclamante în ceea ce privește prejudiciile morale în valoare de 300 000 lei (MDL) și a decis că restul cererilor formulate de ea sunt examinate în proceduri civile separate.

24. Ofițerii de poliție au apelat împotriva condamnării. În timpul procedurii de recurs, unul dintre ofițeri, I.B., a prezentat o nouă versiune de evenimente, și anume că Leonid Ghimp a căzut în secția de poliție și că o masă a căzut peste el. La 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Chișinău a permis parțial apelurile ofițerilor și a redus condamnarea I.B. la șase ani de închisoare și a A.P. și S.C. la cinci ani fiecare. 25. La 11 martie 2008, Curtea Supremă de Justiție a permis un recurs asupra punctelor de drept introduse de ofițeri și, după concluzia că cazul nu a fost examinat în detaliu, a anulat hotărârea Curții de Apel și a ordonat o reexaminare a procedurii de către aceeași instanță. 26. La 6 iunie 2008, Curtea de Apel Chișinău a achitat ofițerii de poliție de toate acuzațiile.

Declarația A.P. din 6 iulie 2006 a fost exclusă din motivul că a fost obținută în încălcarea dispozițiilor Codului de procedură penală, și anume că a fost obținută târziu în seara când A.P. era foarte obosit și în absența unui avocat ales. În excluderea declarației A.P., Curtea se baza pe declarația unui psiholog, care a susținut că, în cazurile de oboseală extremă, o persoană poate fi înclinată să facă declarații false auto-incriminatoare. În ceea ce privește declarația O.O., Curtea a considerat nesigur pentru că a avut motive să respingă ofițerii de poliție care a arestat-o la 10 decembrie 2005. În plus, unele dintre afirmațiile pe care le-a făcut în declarația ei au fost considerate contradictorii.

În ceea ce privește constatările comitetului de medici criminaliști, instanța a susținut că acestea au fost refutate prin declarațiile unuia dintre experții care au semnat raportul din 31 mai 2006, I.C. Acest expert a fost invitat să depună mărturie de către unul dintre ofițerii de poliție acuzați. El și-a schimbat opinia și a declarat că leziunile lui Leonid Ghimp ar fi putut fi cauzate între 6.35 a.m. la 9 decembrie și 6.35 a.m. la 10 decembrie 2005, care este înaintea detenției sale. În acceptarea noului aviz al lui I.C., instanța nu a explicat de ce prefera să se încheie cu privire la încheierea comitetului de medici criminaliști sau a ceea ce i-a făcut I.C. schimba opinia după doi ani de trecere.

În ceea ce privește acuzațiile de a face declarații false în rapoartele de arestare, instanța a constatat că acuzatul a făcut într-adevăr declarații false; totuși, având în vedere că nu există câștig personal implicat, acestea au fost achitate. 27. La 27 ianuarie 2009, un comitet al Curții Supreme de Justiție a respins un recurs asupra punctelor de drept depuse de Oficiul Procuror și de primul reclamant. La 1 martie 2010, Curtea Supremă Plenară de Justiție a acceptat apelul extraordinar și a anulat atât hotărârea Curții de Apel, cât și hotărârea Curții Supreme din 27 ianuarie 2009. Curtea Supremă a constatat, printre altele, că concluziile primului comitet de medici criminaliști nu au putut fi refutate de opinia unui singur medic și că numai opinia unui alt comitet de medici ar putea fi acceptabilă.

Un nou examen al recursului împotriva hotărârii din 9 iulie 2007 a fost ordonat. 29. În timpul procedurii, Curtea de Apel a ordonat o examinare legistică repetată în ceea ce privește circumstanțele decesului lui Leonid Ghimp de către un grup de medici de la Institutul Național de Medicină Forense. Între timp, I.C., expertul care a depus mărturie în cadrul procedurii anterioare dinaintea Curții de Apel (a se vedea punctul 26 de mai sus), a devenit doctorul principal al Institutului Național de Medicină Forense. 30. Într-un raport de experți din 1 noiembrie 2010, un grup de medici a ajuns, pe baza documentelor medicale, o concluzie identică cu cea exprimată de I.C.

în cadrul procedurii anterioare dinaintea Curții de Apel (a se vedea punctul 26 de mai sus), și anume că prejudiciul victimei a fost cauzat între ora 6.35 din 9 decembrie și ora 6.35 din 10 decembrie 2005. Potrivit raportului, ruptura intestinului său a fost inițial incompletă și numai la data de 12 decembrie 2005, a devenit completă, provocând moartea lui Leonid Ghimp. 31. La 28 februarie 2011, Curtea de Apel Chișinău a susținut apelurile depuse de ofițeri, a anulat hotărârea Curții de Disctrict Ciocana din 9 iulie 2007 și a achitat ofițerii tuturor acuzațiilor împotriva acestora. În acest sens, Curtea de Apel a atribuit o greutate substanțială noul raport forensei din 1 noiembrie 2010. 32. La 29 mai 2012, Curtea Supremă de Justiție a respins un recurs asupra punctelor de drept depuse de Procuratura.

33. Actul de poliție din 18 decembrie 1990 prevede: „Ofițerii polițiști au dreptul doar să utilizeze forța și tehnicile speciale de luptă în scopul de a pune capăt activităților criminale și de a neutraliza rezistența la cererile legale în cazurile în care metodele neviolente nu sunt suficiente pentru a-și îndeplini obligațiile.”

6. The applicants were born in 1977, 1969, 1961 and 1959 respectively and live in Budesti and Chișinău. 7. The present case concerns the circumstances surrounding the death of Leonid Ghimp, who was the first applicant’s husband, the second and the third applicants’ sibling and the fourth applicant’s brother-in-law. 8. Leonid Ghimp, who was thirty-five years old at the time of the events in question and the father of two children aged six and ten years old, worked as a truck driver. On Saturday 10 December 2005 at approximately eight o’clock in the morning he went to work in order to load his truck and prepare it for the following Monday. According to witnesses, he finished work at approximately 2 p.m.

After that and before going home, he spent time enjoying drinks with his co-workers, first at their workplace and later in two bars. At approximately 10.00 p.m. he left the bar and took a taxi. He subsequently had a dispute with the taxi driver because the driver had allegedly not taken him to the agreed destination. Because he refused to pay the fare, the taxi driver drove him to Ciocana police station. According to witnesses from the police station, the taxi driver left after a short time and after being paid by Leonid Ghimp. The report of the latter’s arrest, however, stated that he had been found drunk and sleeping at a bus station. There was no mention of the incident with the taxi driver in the report.

9. According to the applicants, at the police station, Leonid Ghimp was beaten up by three police officers: A.P., S.C. and I.B, and was left lying in the corridor on a dirty concrete floor. He was released the next morning at approximately 11 a.m. 10. According to the accused police officers, Leonid Ghimp was not beaten up at the police station and was told that he was free to go shortly after being brought in. However, being severely intoxicated he refused to leave and preferred to sleep on the floor until the next morning. 11. After being released at approximately 11 a.m. the next day, Leonid Ghimp went home. According to his wife and a person who had seen him walking home, he was pale and walking very slowly.

He told his wife that he had stomach ache and spent all day in bed. Only later during the evening, after the pain had intensified, did he tell his wife about the beating at the police station. He told her that the pain had started after a blow to his stomach which had caused him to feel a sharp pain and lose his breath. Later during the night Leonid Ghimp started vomiting and his wife called an ambulance, which took him to a hospital. On 12 December 2005 at 6.35 a.m. Leonid Ghimp died in hospital. 12. On an unspecified date the first applicant informed the Prosecutor’s Office of Leonid Ghimp’s account of his beating at Ciocana police station. On 5 January 2006 criminal proceedings were initiated by the Ciocana Prosecutor’s Office.

13. An autopsy report dated 23 January 2006 stated that his death had resulted from diffuse purulent peritonitis after a perforated ulcer of the small intestine. The perforated ulcer had developed after a blow with a blunt object with a small impact area, possibly on the night of 10 December 2005. 14. In another forensic report dated 31 May 2006, a panel of forensic doctors composed of doctors G.M., N.S. and I.C., after examining the victim’s medical documents and his exhumed corpse, came to a similar conclusion, namely that he had died as a result of a rupture of the small intestine resulting in intestinal contents flowing into the abdominal cavity and causing bacterial contamination of the abdominal cavity – in other words, purulent inflammation of the peritoneum.

According to the doctors, the injury causing his death had resulted from a blow from a blunt object with a small surface area to Leonid Ghimp’s stomach, possibly on the evening of 10 December 2005. The doctors did not find any traces of alcohol in his blood and concluded that he had been sober at the time of his death. They also concluded that there was a chance that his life could have been saved had he gone to a hospital within the first few hours after being injured. 15. During the criminal investigation, the prosecutor in charge of the case questioned numerous witnesses, including police officers from Ciocana police station. The three police officers suspected of ill-treating Leonid Ghimp denied that he had been treated violently and unanimously maintained that he had been found drunk and sleeping at a bus stop and brought to the police station.

They also stated that after questioning him, Leonid Ghimp had refused to go home because it was late and he had no money and preferred to sleep on the floor of the police station. All the police officers submitted that Leonid Ghimp had been intoxicated but that he had not presented any signs of violence or injuries. 16. Two other police officers from Ciocana police station, who were not suspects, submitted that the victim had come to the police station together with a taxi driver, whom he had been refusing to pay for a fare. After several minutes the taxi driver had been paid by Leonid Ghimp and had left the premises of the police station. The police officers also denied having witnessed acts of violence against Leonid Ghimp and also stated that he had preferred to sleep on the floor in the corridor of the police station rather than go home.

17. A witness, O.O., who had been brought to the police station on the same evening (10 December 2005), stated that she had had an argument with her family and had been taken to Ciocana police station from her home. At the police station she had been in the same room as a man who had had an argument with a taxi driver. She had understood that from the discussion which that man had had with three police officers. Because he had continued to refuse to pay the taxi driver, the police officers had beaten him up in front of her. She had seen the police officers punching the man until he had collapsed to the floor. Then one of the police officers had grabbed the man by his coat, dragged him into the corridor and left him lying on the concrete floor.

She had later been released after being forced to sign a document stating that she was being fined for appearing drunk in public. As in Leonid Ghimp’s case, the report of her arrest stated that she had been arrested on the street. 18. The prosecutor also questioned the people with whom Leonid Ghimp had spent the day on 10 December 2005. All of them stated that he had appeared to be in good health and had not shown any signs of illness throughout the entire day. The prosecutor’s attempt to find the taxi driver who had brought Leonid Ghimp to the police station was not successful. 19. On 6 July 2006 one of the accused police officers, A.P., changed his initial statement. He admitted to having lied in his previous statement and admitted that Leonid Ghimp had been brought to the police station by a taxi driver.

He submitted that another co-accused, police officer I.B., had punched the victim several times in the stomach area. Then I.B. had taken money from the pocket of Leonid Ghimp’s trousers and had paid the taxi driver. After that, he had punched Leonid Ghimp several more times. A.P. also stated that the beating had taken place in his presence and that of two other people, a police officer and a person who had been brought to the police station that evening and had been in the same room. A.P. stated that he had decided to change his initial statement because he had felt remorseful and sorry for Leonid Ghimp’s children and wife. His statement was given in the presence of a lawyer between 10.17 p.m.

and 11 p.m. and was videotaped. At the time of his questioning he was not detained in custody. 20. During further questioning of the other two police officers suspected of ill-treating Leonid Ghimp, they also admitted that he had been brought by a taxi driver to the police station – not found sleeping at a bus stop as had been mentioned in the report of his arrest and as initially stated by them. They continued, however, to deny having ill-treated him. 21. The prosecutor also examined the room where questioning usually took place in the Ciocana police station and in which the victim had allegedly been beaten up, and discovered numerous blood stains on the walls and furniture. 22. During the subsequent court proceedings, suspect A.P.

changed his statement again and submitted that nobody had ill-treated Leonid Ghimp on the evening of 10 December 2005. When asked why he had admitted on 6 July 2006 to one of the co-accused having ill-treated Leonid Ghimp in his presence, he replied that he could not remember having made such a statement because he had been very tired and hungry on that day, as he had been on duty the previous night and had worked around the clock. He remembered, however, that the prosecutor had threatened him and had used a swear word in doing so and that he had not been assisted by a lawyer of his choice. He also argued that at the time of questioning he had not realised the questioning was being filmed. 23. On 9 July 2007 the Ciocana District Court found police officers A.P., S.C.

and I.B. guilty of acts of violence against Leonid Ghimp causing his death. They were also found guilty of making false statements in the report of Leonid Ghimp’s arrest and in the report of witness O.O.’s arrest and were each sentenced to eight years’ imprisonment. The court also ordered them to pay compensation to the first applicant in respect of non-pecuniary damage in the amount of 300,000 lei (MDL) and ruled that the rest of the claims made by her be examined in separate civil proceedings. 24. The police officers appealed against conviction. During the appeal proceedings, one of the officers, I.B., presented a new version of events, namely that Leonid Ghimp had fallen down in the police station and that a table had fallen on top of him.

On 7 November 2007 the Chișinău Court of Appeal partially allowed the officers’ appeals and reduced I.B.’s sentence to six years’ imprisonment and that of A.P. and S.C. to five years each. 25. On 11 March 2008 the Supreme Court of Justice allowed an appeal on points of law brought by the officers and, after concluding that the case had not been thoroughly examined, quashed the judgment of the Court of Appeal and ordered a re-examination of the proceedings by the same court. 26. On 6 June 2008 the Chișinău Court of Appeal acquitted the police officers of all charges. A.P.’s statement of 6 July 2006 was excluded on the grounds that it had been obtained in breach of the provisions of the Code of Criminal Procedure, namely that it had been obtained late in the evening when A.P.

had been very tired and in the absence of a lawyer of his choice. In excluding A.P.’s statement the court relied on the statement of a psychologist, who submitted that in cases of extreme tiredness a person may be prone to making false self-incriminating statements. As to the statement of O.O., the court considered it unreliable because she had reason to resent the police officers who had arrested her on 10 December 2005. Moreover, some of the assertions she had made in her statement were considered to be contradictory. As to the findings of the panel of forensic doctors, the court held that they were refuted by the statements of one of the experts who had signed the report dated 31 May 2006, I.C.

That expert had been invited to testify by one of the accused police officers. He had changed his opinion and had stated that Leonid Ghimp’s injuries could have been caused between 6.35 a.m. on 9 December and 6.35 a.m. on 10 December 2005 that is prior to his detention. In accepting I.C.’s new opinion, the court did not explain why it preferred it over the conclusion of the panel of forensic doctors or what had made I.C. change his opinion after two years had passed. In so far as the charges of making false statements in the arrest reports were concerned, the court found that the accused had indeed made false statements; however, as there was no personal gain involved, they were acquitted. 27. On 27 January 2009 a panel of the Supreme Court of Justice dismissed an appeal on points of law lodged by the Prosecutor’s Office and by the first applicant.

The Prosecutor’s Office challenged this judgment with an extraordinary appeal. 28. On 1 March 2010 the Plenary Supreme Court of Justice accepted the extraordinary appeal and quashed both the judgment of the Court of Appeal and that of the Supreme Court of 27 January 2009. The Supreme Court found, inter alia, that the findings of the first panel of forensic doctors could not be rebutted by the opinion of a single doctor and that only the opinion of another panel of doctors could be acceptable. A fresh re-examination of the appeal against the judgment of 9 July 2007 was ordered. 29. During the proceedings, the Court of Appeal ordered a repeated forensic examination in respect of the circumstances of Leonid Ghimp’s death by a panel of doctors from the National Institute of Forensic Medicine.

In the meantime, I.C., the expert who had testified during the previous proceedings before the Court of Appeal (see paragraph 26 above), had become the chief doctor of the National Institute of Forensic Medicine. 30. In an expert report dated 1 November 2010, a panel of doctors reached, on the basis of medical documents, a conclusion identical to that expressed by I.C. during the previous proceedings before the Court of Appeal (see paragraph 26 above), namely that the victim’s injury had been caused between 6.35 a.m. on 9 December and 6.35 a.m. on 10 December 2005. According to the report, the rupture of his intestine had initially been incomplete and only on 12 December 2005 had it become complete, causing Leonid Ghimp’s death.

31. On 28 February 2011 the Chișinău Court of Appeal upheld the appeals lodged by the officers, reversed the judgment of the Ciocana Disctrict Court of 9 July 2007 and acquitted the officers of all the charges against them. In so doing, the Court of Appeal attributed substantial weight to the new forensic report of 1 November 2010. 32. On 29 May 2012 the Supreme Court of Justice dismissed an appeal on points of law lodged by the Prosecutor’s Office. 33. The Police Act of 18 December 1990 states: “Police officers are only entitled to use force and special fighting techniques for the purpose of ending criminal activities and for neutralising resistance to lawful demands in cases in which non-violent methods are not sufficient to discharge their obligations.”