Głowacki împotriva Poloniei

Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Varșovia. La o dată necunoscută în 1991, reclamantul a fost acuzat de jaf agravat. În 1993 procurorul regional Siedlce (Prokurator Wojewódzki) a rămas ancheta, deoarece locul în care reclamantul nu a fost cunoscut. În iulie 1993 reclamantul a fost arestat și a început să îndeplinească o condamnare la închisoare care a fost impusă în 1982. La 14 martie 1994 a fost depusă o procedură de inculpare la Curtea Regională de Varșovia (Sad Wojewódzki). Reclamantul a fost acuzat de jaf. Procedurile au fost renunțate la 6 martie 1996 având în vedere sănătatea reclamantului. În decembrie 1996, el a suferit o intervenție chirurgicală vertebrală. Procesul a fost reluat la 28 septembrie 1997. Reclamantul nu a apar la unele audieri în 2003, însă instanța de judecată a constatat că acest lucru a fost din cauză că a îndeplinit o condamnare la închisoare impusă într-un alt set de proceduri penale.

La 5 aprilie 2004, acuzațiile împotriva reclamantului și mai multe acuzații au fost retrase și tratate într-un set separat de proceduri. 11. Reclamantul nu a apar la o audiere din 30 iunie 2005. În aceeași dată Curtea Regională de la Varșovia (Sad Okręgowy) a emis un anunț căutat în ceea ce privește reclamantul și a ordonat arestarea acestuia și a retras în custodie. 12. La 18 iulie 2005, Curtea a anulat acuzațiile împotriva reclamantului, care urmează să fie tratate într-un set separat al procedurii, și la aceeași dată a rămas procedura pe care o ascundea reclamantul. 13. Reclamantul a fost arestat la 18 mai 2007. El a fost plasat în Centrul de Detenție din Varșovia Białołęka la 21 mai 2007. 14. La 11 iunie 2007, Curtea Regională de Varșovia a reluat procedurile împotriva reclamantului.

15. În cursul procedurii, detenția reclamantului a fost prelungită la 13 august și 17 decembrie 2007 și 26 martie, 21 aprilie, 21 iulie și 26 septembrie 2008. În decizia lor privind această chestiune, autoritățile s-au bazat pe motivele inițiale acordate pentru a-l reține în custodie. La 22 septembrie 2009, Curtea Regională de Varșovia a condamnat reclamantul de jaf armat, furt și a provocat prejudicii corporale grave și a condamnat-o la cinci ani de închisoare. 17. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior, în special la: 26 septembrie și 22 decembrie 2008 și 6 martie 2010. La 10 aprilie 2010, la cererea reclamantului, detenția a fost respinsă și a fost eliberat din custodie.

19. La 2 martie 2011, reclamantul a început să îndeplinească condamnarea impusă la 22 septembrie 2009. 20. La o dată necunoscută în 2007 procurorul regional Płock (Prokurator Okregowy) a instituit o procedură penală împotriva reclamantului și mai multe co-accusate în acuzații de posesie ilegală de arme și jaf. 21. La 23 mai 2007, Curtea de District Ostrołeka a remandat reclamantul în custodie, se bazează pe suspiciunile că a comis infracțiunile cu care a fost acuzat. Acesta a adăugat importanță la probabilitatea impunerii unei condamnare lungă la închisoare, la natura gravă a infracțiunilor pe care le-a fost suspectat și la riscul ca acesta să se ascundă. Acest lucru a fost făcut mai probabil din cauza faptelor că el nu are un loc permanent de reședință și era șomer.

Reclamantul nu a apelat împotriva acestei decizii. 22. În cursul anchetei, detenția reclamantului a fost prelungită la 31 iulie și 15 noiembrie 2007 și la 31 ianuarie, 18 aprilie și 3 octombrie 2008. Autoritățile se bazează pe motivele inițiale pentru a-l păstra în custodie. 23. La 21 ianuarie 2008, a fost depusă Curtea Regională Płock un proiect de pronunțare de inculpare. 25. La 18 decembrie 2008, Curtea Regională Płock a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la șapte ani și șase luni de închisoare. Detenția reclamantului a fost prelungită ulterior. 26. La 28 octombrie 2009, Curtea de Apel din Varșovia a susținut parțial hotărârea de primă instanță și a remis-o parțial. De asemenea, a condamnat reclamantul la un an de închisoare.

La 8 decembrie 2009, Curtea de Apel din Varșovia a retras retragerea reclamantului în custodie. 28. La 1 septembrie 2009, reclamantul a depus o plângere la Curtea de Apel din Varșovia în temeiul legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). Reclamantul a solicitat o hotărâre că durata procedurii în fața Curții Regionale de Varșovia (a se vedea punctele 6-19 de mai sus) a fost excesivă și a solicitat, de asemenea, o atribuire de o justă satisfacție. 29. La 15 decembrie 2009, Curtea de Apel a dat o hotărâre și a respins plângerea reclamantului.

Tribunalul a considerat că nu au existat întârzieri semnificative în cadrul procedurii, deoarece reclamantul a contribuit la durata procedurii. 30. La 21 mai 2007, reclamantul a fost plasat în Centrul Remand din Varșovia Białołęka (Areszt δledczy). 31. La 1 iunie 2007, Comisia Penitenciară a Centrului Remand din Varșovia Białołęka l-a clasificat ca „deținut pericolos” (tymczasowo aresztowany niebezpieczny) și a ordonat să fie plasat într-o celulă închisă. Comisia a menționat: faptul că reclamantul a fost acuzat de jaf armat și de folosirea unor uniforme de poliție false, și că a scăpat anterior de la Centrul Remand din Varșovia Mokotów, precum și de „să-și lipsească gravă de caracter moral” și de lungă istorie a condamnărilor penale.

32. În fiecare trei luni, Comisia Penitenciară din Centrul Rezidențial din Varșovia a reexaminat și a susținut decizia sa de clasificare a reclamantului ca „deținut periculos”. În special, la 26 februarie 2008, Comisia a confirmat decizia anterioară și a considerat că este necesar să pună reclamantul în izolare, deoarece a fost acuzat de numeroase infracțiuni, inclusiv jaf armat. Comisia se referă, de asemenea, la „o lipsă gravă de caracter moral”. 33. Reclamantul a apelat la instanțele penitenciare împotriva majorității acestor decizii, susținând că suferă de diferite probleme de sănătate, inclusiv hemipareză și discopatie, și nu ar trebui să fie plasat în izolare. El a subliniat, de asemenea, că nu a fost niciodată acuzat de a acționa ca parte a unui grup criminal organizat.

34. Toate apelurile sale au fost respinse. Instanțele au dat hotărâri la 26 mai, 29 august și 17 octombrie 2008, 15 aprilie și 24 iunie 2009, și 4 martie 2010, autoritățile s-au bazat pe motivele acordate pentru decizia inițială. În special, au subliniat riscul constituit de gravitatea infracțiunilor și de utilizarea armelor și a uniformelor de poliție false. 35. La 30 mai 2008, reclamantul a fost transferat la închisoarea Płock, astfel încât să poată participa la procedurile de la Curtea Regională Płock (a se vedea punctele 20-27 de mai sus). El a fost plasat singur într-o celulă pentru deținuți periculoși. Această situație se aplică între 30 mai și 4 septembrie 2008 și 9 septembrie și 11 decembrie 2008. Reclamantul s-a plâns în mai multe ocazii, susținând că din cauza problemelor sale de sănătate, din motive de siguranță el ar fi trebuit să fie plasat cu un alt deținut.

36. Datorită statutului său de „dinținători pericoloși” reclamantul a fost sub supraveghere sporită. Celula reclamantului din închisoarea Płock a măsurat 6.92 mp. Între 11 decembrie 2008 și 9 ianuarie 2009 el a împărtășit-o cu un alt deținut. De fiecare dată când reclamantul a plecat sau a intrat în celulă, el a fost supus unei căutări corporale, ceea ce în practică a însemnat că el a trebuit să dezbrăcăminte dezbrăcată. Examinarea corpului reclamantului, a hainelor și a pantofilor lui au fost efectuate într-o cameră separată, fără terțe părți prezente. 37. Reclamantul a fost ordonat să poarte „cachete unite” (kajdanki zespolone) pe mâini și picioarele sale în trei ocazii în timpul procedurii dinainte de Curtea Regională Płock, la 2, 9 și 11 iunie 2008. Acestecachete constau din cătușe și bucăți unite cu lanțuri.

În fiecare ocazie, la sosirea sa la curte a fost pus în baracă și a rămas încătușat pe parcursul zilei până la sfârșitul audierii. 38. Reclamantul a fost autorizat să primească vizite de la familia sa. Potrivit unei liste de vizite furnizate de Guvern, între 8 iulie și 28 octombrie 2008 reclamantul a fost vizitat în patru ocazii de către sora și fiul său (o vizită pe lună). Apoi, între 29 iunie 2009 și 2 noiembrie 2009 sora și fiul său l-au vizitat în medie o dată pe lună. Majoritatea acestor vizite au durat o oră. Între 28 octombrie 2008 și 4 iunie 2009 el nu a fost vizitat de nimeni. 39. La 8 mai 2009, reclamantul a fost concediat pentru a participa la înmormântarea mamei sale. 40. Guvernul a susținut că, după plângerea sa inițială, reclamantul a avut, în conversație directă cu autoritățile închisoare, de acord să fie ținut în izolare.

41. Reclamantul a susținut că, atunci când plângerile sale nu au avut o altă opțiune decât să accepte situația care a fost impusă asupra lui. 42. Reclamantul a fost reținut în următoarele centre de detenție: Centrul de detenție din Varșovia Białołeka, Centrul Remand din Lublin, Centrul Remand din Varșovia Mokotów și închisoarea Płock. 43. Nu a reușit să depună o cerere de compensare pentru daune la sănătate susținute ca urmare a condițiilor de detenție inadecvate. 44. Reclamantul a susținut că condițiile de viață din centrele de detenție în care a fost reținut erau inadecvate. Celulele erau foarte mici, cu aproximativ 3 mp pe persoană. Zona de exercițiu era, de asemenea, foarte mică, aproximativ 15 mp 45. Guvernul a susținut că în timpul detenției reclamantului în toate cele patru unități penale enumerate mai sus toate standardele de detenție au fost respectate.

46. Legea și practicile interne relevante privind impunerea statutului deținut periculos sunt stabilite în hotărârile Curții în cazul Piechowicz c. Polonia (n. 20071/07, §§ 105-117, 17 aprilie 2012) și Horych c. Polonia (nr. 13621/08, §§44-56, 17 aprilie 2012). 47. Legea și practicile interne relevante privind impunerea deținerii în reținere (aresztowanie tymczasowe), motivele pentru prelungirea sa, eliberarea de la detenție și normele care reglementează alte, așa-numite „mesure preventive” (środki zapobiegawcze) sunt prezentate în hotărârile Curții în cazurile Gołek v. Polonia (nr. 31330/02, §§ 27-33, 25 aprilie 2006) și Celejewski c. Polonia (nr. 17584/04, § 22-23, 4 mai 2006). Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurilor judiciare și de aplicare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt incluse în hotărârile Curții în cazul Charzyński c. Polonia, nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V, și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005VIII, și în hotărârea sa în cazul Krasuski c. Polonia, nr. 6144/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V.

48. art. 23 din Codul civil conține o listă neespuitoare a „drepturilor personale” (dobra osobiste). Această dispoziție prevede: „Drepturile personale ale persoanei, cum ar fi, în special, sănătatea, libertatea, onoarea, libertatea conștiinței, numele sau pseudonimul, imaginea, secretul corespondenței, inviolabilitatea domiciliului, a activității științifice sau artistice, [și] invențiile și îmbunătățirile, sunt protejate de dreptul civil, indiferent de protecția prevăzută în alte dispoziții juridice.” art. 24 alineatul (1) din Codul civil prevede: „O persoană a căror drepturi personale sunt în pericol [de încălcare] de către o terță parte poate căuta o injuncție, cu excepția cazului în care activitatea [în care se plânge] nu este ilegală.

În caz de încălcare [persoana în cauză] poate solicita, de asemenea, părții care au provocat încălcarea să ia măsurile necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării ... În conformitate cu principiile prezentului cod [persoanele în cauză] pot solicita, de asemenea, compensații pecuniare sau pot solicita instanței să acorde o sumă adecvată pentru beneficiul unui interes public specific.” 49. În conformitate cu art. 448 din Codul Civil, o persoană a căror drepturi personale au fost încălcate poate solicita compensare. Această dispoziție, în partea sa relevantă, spune: „Curtea poate acorda o sumă adecvată ca compensație pecuniară pentru daune nemateriale (krzywda) oricui a căror drepturi personale au fost încălcate.

În mod alternativ, persoana în cauză, indiferent dacă caută orice altă soluție care poate fi necesară pentru eliminarea consecințelor încălcării susținute, poate solicita instanței să acorde o sumă adecvată în beneficiul unui interes public specific ...” 50. Articolele 417 și următoarele din Codul Civil Polonez prevăd răspunderea statului în ceea ce privește tort. art. 417 § 1 din Codul civil (așa cum a fost modificat) prevede: „Troarea de stat, sau [așa cum ar putea fi] o entitate autoguvernamentală sau o altă persoană juridică responsabilă pentru exercitarea autorității publice, sunt responsabile pentru orice daune (szkoda) cauzate de un act ilegal sau omisiune [comisă] în legătură cu exercitarea autorității publice.” 51. art. 4421 din Codul civil stabilește perioade de limitare a cererilor civile bazate pe tort, inclusiv cererile în conformitate cu art. 23 citite coroborat cu articolele 24 și 448 din Codul civil.

Această dispoziție, în versiunea aplicabilă începând cu 10 august 2007, se citește, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „1. O cerere de compensare pentru daunele cauzate de o tortă se scurge după expirarea a trei ani de la data la care reclamantul a aflat despre daunele și identitatea persoanei responsabile pentru aceasta. Cu toate acestea, această dată de expirare nu poate fi mai târziu de zece ani de la data la care a avut loc evenimentul care a cauzat daunele.” 52. Documentele internaționale relevante privind instituirea măsurilor de securitate și raportul din 2009 al Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Tratamentelor sau Puncturilor Inumane sau Degradante („PTC”) sunt prezentate în hotărârea Curții în cazul Piechowicz c. Polonia (citată mai sus, §§ 127-136).

5. The applicant was born in 1957 and lives in Warsaw. 6. On an unknown date in 1991 the applicant was charged with aggravated robbery. In 1993 the Siedlce Regional Prosecutor (Prokurator Wojewódzki) stayed the investigation as the applicant’s whereabouts were not known. In July 1993 the applicant was arrested and began serving a prison sentence which had been imposed in 1982. 7. On 14 March 1994 a bill of indictment was lodged with the Warsaw Regional Court (Sad Wojewódzki). The applicant was charged with robbery. 8. The proceedings were stayed on 6 March 1996 in view of the applicant’s health. In December 1996 he underwent spinal surgery. The trial was resumed on 28 September 1997. 9. The applicant failed to appear at some hearings in 2003, however the trial court found that this was because he had been serving a prison sentence imposed in another set of criminal proceedings.

10. On 5 April 2004 the charges against the applicant and several coaccused were severed and dealt with in a separate set of proceedings. 11. The applicant failed to appear at a hearing held on 30 June 2005. On the same date the Warsaw Regional Court (Sad Okręgowy) issued a wanted notice in respect of the applicant and ordered that he be arrested and remanded in custody. 12. On 18 July 2005 the court severed the charges against the applicant, to be dealt with in a separate set of the proceedings, and on the same date stayed the proceedings as the applicant was in hiding. 13. The applicant was arrested on 18 May 2007. He was placed in the Warsaw Białołęka Detention Centre on 21 May 2007. 14. On 11 June 2007 the Warsaw Regional Court resumed the proceedings against the applicant.

15. In the course of the proceedings, the applicant’s detention was extended on 13 August and 17 December 2007 and 26 March, 21 April, 21 July and 26 September 2008. In their decisions on the matter the authorities relied on the original grounds given for holding him in custody. The applicant did not appeal against most of the decisions extending his detention. 16. On 22 September 2009 the Warsaw Regional Court convicted the applicant of armed robbery, burglary and causing serious bodily harm and sentenced him to five years’ imprisonment. 17. The applicant’s detention was subsequently extended, in particular on: 26 September and 22 December 2008 and 6 March 2010. The applicant lodged an appeal against the last of those decisions.

18. On 10 April 2010, at the applicant’s request, the detention was lifted and he was released from custody. 19. On 2 March 2011 the applicant began serving the prison sentence imposed on 22 September 2009. 20. On an unknown date in 2007 the Płock Regional Prosecutor (Prokurator Okregowy) instituted criminal proceedings against the applicant and several co-accused on charges of illegal possession of weapons and robbery. 21. On 23 May 2007 the Ostrołeka District Court remanded the applicant in custody, relying on the suspicion that he had committed the offences with which he was charged. It attached importance to the likelihood of a lengthy prison sentence being imposed on the applicant, the serious nature of the offences of which he was suspected, and the risk that he would go into hiding.

This was made more likely by the facts that he did not have a permanent place of residence and was unemployed. The applicant did not appeal against this decision. 22. In the course of the investigation the applicant’s detention was extended on 31 July and 15 November 2007 and on 31 January, 18 April and 3 October 2008. The authorities relied on the original grounds given for keeping him in custody. 23. Appeals by the applicant against the decisions extending his detention and all his subsequent applications for release and appeals against refusals to release him were unsuccessful. 24. On 21 January 2008 a bill of indictment was lodged with the Płock Regional Court. 25. On 18 December 2008 the Płock Regional Court convicted the applicant as charged and sentenced him to seven years and six months’ imprisonment.

The applicant’s detention was subsequently extended. 26. On 28 October 2009 the Warsaw Court of Appeal partly upheld the first-instance judgment and partly remitted it. It also sentenced the applicant to one year’s imprisonment. The applicant served this sentence between 18 May 2007 and 18 May 2008. 27. On 8 December 2009 the Warsaw Court of Appeal lifted the applicant’s remand in custody. 28. On 1 September 2009 the applicant lodged a complaint with the Warsaw Court of Appeal under the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”).

The applicant sought a ruling that the length of the proceedings before the Warsaw Regional Court (see paragraphs 6-19 above) had been excessive, and also sought an award of just satisfaction. 29. On 15 December 2009 the Court of Appeal gave a decision and dismissed the applicant’s complaint. The court considered that there had been no significant delays in the proceedings, as the applicant had contributed to the length of the proceedings. 30. On 21 May 2007 the applicant was placed in the Warsaw Białołęka Remand Centre (Areszt Śledczy). 31. On 1 June 2007 the Penitentiary Commission of the Warsaw Białołęka Remand Centre classified him as a “dangerous detainee” (tymczasowo aresztowany niebezpieczny) and ordered that he be placed in a closed cell.

The commission referred to: the fact that the applicant was accused of armed robbery and using fake police uniforms, and that he had previously escaped from the Warsaw Mokotów Remand Centre, and also to his “serious lack of moral character” and long history of criminal convictions. 32. Every three months the Warsaw Remand Centre Penitentiary Commission reviewed and upheld its decision classifying the applicant as a “dangerous detainee”. In particular on 26 February 2008 the commission confirmed its previous decision. It considered that it was necessary to place the applicant in solitary confinement as he had been charged with numerous offences, including armed robbery. The commission also referred to “serious lack of moral character”.

33. The applicant appealed to the penitentiary courts against most of those decisions, arguing that he was suffering from various health problems including hemiparesis and discopathy, and should not be placed in solitary confinement. He also stressed that he had never been charged with acting as part of an organised criminal group. 34. All his appeals were dismissed. The courts gave decisions on 26 May, 29 August and 17 October 2008, 15 April and 24 June 2009, and 4 March 2010. The authorities relied on the grounds given for the initial decision. In particular they stressed the risk posed by the seriousness of the offences and the use of weapons and fake police uniforms. 35. On 30 May 2008 the applicant was transferred to Płock Prison so that he could attend the proceedings before the Płock Regional Court (see paragraphs 20-27 above).

He was placed alone in a cell for dangerous detainees. This situation applied between 30 May and 4 September 2008 and 9 September and 11 December 2008. The applicant complained about this on several occasions, alleging that due to his health problems, for safety reasons he should have been placed with another inmate. 36. Due to his “dangerous detainee” status the applicant was under increased supervision. The applicant’s cell in Płock Prison measured 6.92 sq. m. Between 11 December 2008 and 9 January 2009 he shared it with another inmate. Every time the applicant left or entered his cell he was subjected to a body search, which in practice meant that he had to strip naked. Examinations of the applicant’s body, his clothing and shoes were conducted in a separate room, with no third parties present.

37. The applicant was ordered to wear “joined shackles” (kajdanki zespolone) on his hands and feet on three occasions during the proceedings before the Płock Regional Court, on 2, 9 and 11 June 2008. Those shackles consisted of handcuffs and fetters joined together with chains. On each occasion he was put in the shackles on his arrival at the court and remained handcuffed throughout the day until the end of the hearing. 38. The applicant was allowed to receive visits from his family. According to a list of visits provided by the Government, between 8 July and 28 October 2008 the applicant was visited on four occasions by his sister and son (one visit per month). Subsequently, between 29 June 2009 and 2 November 2009 his sister and son visited him on average once a month.

The majority of these visits lasted one hour. Between 28 October 2008 and 4 June 2009 he was not visited by anyone. 39. On 8 May 2009 the applicant was granted leave to attend his mother’s funeral. 40. The Government submitted that after his initial complaint the applicant had, in direct conversation with the prison authorities, agreed to be held in solitary confinement. 41. The applicant argued that when his complaints were unsuccessful he had had no other choice than to accept the situation which had been imposed on him. 42. The applicant was detained in the following detention centres: Warsaw Białołeka Detention Centre, Lublin Remand Centre, Warsaw Mokotów Remand Centre, and Płock Prison.

43. He failed to lodge a claim for compensation for damage to his health sustained as a result of inadequate conditions of detention. 44. The applicant argued that the living conditions in the detention centres in which he was detained were inadequate. The cells were very small, with approximately 3 sq. m per person. The exercise area was also very small, approximately 15 sq. m. 45. The Government submitted that during the applicant’s detention in all four of the penal establishments listed above all standards of detention were respected.

46. The relevant domestic law and practice concerning the imposition of dangerous detainee status are set out in the Court’s judgments in the cases of Piechowicz v. Poland (no. 20071/07, §§ 105-117, 17 April 2012), and Horych v. Poland (no 13621/08, §§44-56, 17 April 2012). 47. The relevant domestic law and practice concerning the imposition of detention on remand (aresztowanie tymczasowe), the grounds for its extension, release from detention and rules governing other, so-called “preventive measures” (środki zapobiegawcze) are set out in the Court’s judgments in the cases of Gołek v. Poland (no. 31330/02, §§ 27-33, 25 April 2006), and Celejewski v. Poland (no. 17584/04, §§ 22-23, 4 May 2006). The relevant domestic law and practice concerning remedies for excessive length of judicial and enforcement proceedings, in particular the applicable provisions of the 2004 Act, are stated in the Court’s decisions in the cases of Charzyński v. Poland, no. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V, and Ratajczyk v. Poland no. 11215/02 (dec.), ECHR 2005VIII, and in its judgment in the case of Krasuski v. Poland, no. 61444/00, §§ 34-46, ECHR 2005-V.

48. Article 23 of the Civil Code contains a non-exhaustive list of “personal rights” (dobra osobiste). This provision states: “The personal rights of an individual, such as, in particular, health, liberty, honour, freedom of conscience, name or pseudonym, image, secrecy of correspondence, inviolability of the home, scientific or artistic work, [as well as] inventions and improvements, shall be protected by the civil law regardless of the protection laid down in other legal provisions.” Article 24, paragraph 1, of the Civil Code provides: “A person whose personal rights are at risk [of infringement] by a third party may seek an injunction, unless the activity [complained of] is not unlawful.

In the event of infringement [the person concerned] may also require the party who caused the infringement to take the necessary steps to remove the consequences of the infringement ... In compliance with the principles of this Code [the person concerned] may also seek pecuniary compensation or may ask the court to award an appropriate sum for the benefit of a specific public interest.” 49. Under Article 448 of the Civil Code, a person whose personal rights have been infringed may seek compensation. That provision, in its relevant part, reads: “The court may grant an appropriate sum as pecuniary compensation for non-material damage (krzywda) to anyone whose personal rights have been infringed.

Alternatively, the person concerned, regardless of whether they are seeking any other relief that may be necessary for removing the consequences of the infringement sustained, may ask the court to award an adequate sum for the benefit of a specific public interest ...” 50. Articles 417 et seq. of the Polish Civil Code provide for the State’s liability in tort. Article 417 § 1 of the Civil Code (as amended) provides: “The State Treasury, or [as the case may be] a self-government entity or other legal person responsible for exercising public authority, shall be liable for any damage (szkoda) caused by an unlawful act or omission [committed] in connection with the exercise of public authority.” 51. Article 4421 of the Civil Code sets out limitation periods for civil claims based on tort, including claims under Article 23 read in conjunction with Articles 24 and 448 of the Civil Code.

This provision, in the version applicable from 10 August 2007, reads, in so far as relevant, as follows: “1. A claim for compensation for damage caused by a tort shall lapse after the expiration of three years after the date on which the claimant learned of the damage and the identity of the person responsible for it. However, this expiry date may not be later than ten years after the date on which the event causing the damage occurred.” 52. The relevant international documents concerning the imposition of security measures and the 2009 Report of the European Committee for the Prevention of Torture and Inhuman or Degrading Treatment or Punishment (“the CPT”) are set out in the Court’s judgment in the case of Piechowicz v. Poland (cited above, §§ 127-136).