CASE OF MIAŻDŻYK v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

24.01.2012

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 2 of Protocol No. 4 - Freedom of movement-{general} (Article 2 para. 1 of Protocol No. 4 - Freedom of movement);Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - award

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

CASE OF MIAŻDŻYK v. POLAND (CtEDO, 2012)

HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Poznań. La 19 noiembrie 2004, reclamantul a fost arestat și ulterior încarcat. La 14 noiembrie 2005, Procurorul Poznań Appellate a eliberat reclamantul din detenție și a impus alte măsuri preventive, în special cauțiune, supravegherea poliției și interdicția de a părăsi țara, împreună cu reținerea pașaportului său. Aceste măsuri au fost impuse pentru o perioadă de timp nedefinită. La 23 decembrie 2005, reclamantul și celelalte cincizeci de acuzați au fost acuzați. Reclamantul a fost acuzat de conducerea unui grup criminal organizat și mai multe conturi de fraudă, furat mașini și manipularea bunurilor furate. În factura de acuzare de aproape 200 de pagini procurorul a solicitat instanței să audă peste 100 de martori. 10. La 17 aprilie 2007, avocatul reclamantului a solicitat instanței de judecată să amâne audierea programată la 18 aprilie 2007, din cauza stării de sănătate a reclamantului. Avocatul a susținut că Consulatul francez l-a informat că reclamantul a fost într-un spital psihiatric în legătură cu depresia și cu o încercare de sinucidere. Nu este clar dacă ședința a fost amânată. 11. La 28 martie 2008, Curtea a hotărât că procesul ar trebui reluat. 12. Avocatul reclamantului a formulat nouă cereri de măsuri care l-au împiedicat să părăsească Polonia (a produs copii ale următoarelor șase cereri: cele din 18 mai, 24 octombrie și 30 noiembrie 2006, 14 februarie și 12 decembrie 2007, și 6 noiembrie 2008). El s-a bazat pe faptul că reclamantul a fost privat de contact cu cei trei copii ai săi, care trăiau în Franța, și pe starea sa de sănătate slabă. El a considerat, de asemenea, că interdicția de părăsire a Poloniei a durat deja prea mult și că situația reclamantului a fost înrăutățită cu timpul: el nu a avut nici un loc de muncă, nici un venit în Polonia, și, prin urmare, nici o modalitate de a sta acolo de câțiva ani. 13. Curtea de district Poznań a refuzat fiecare dintre cererile de ridicare a măsurii preventive în cauză, care se bazează pe motive similare, care include o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat și probabilitatea ca o penalitate grea să fie impusă lui. Curtea a considerat, de asemenea, că faptul de a permite reclamantului să părăsească țara ar afecta conduita corectă a procedurii. În ceea ce privește contactul cu familia sa, Curtea a considerat că nu există nimic care să împiedice copiii reclamantului să-l viziteze în Polonia. Curtea a constatat, de asemenea, că îngrijorările cu privire la sănătatea reclamantului nu au fost confirmate de nicio probă medicală. 14. Toate apelurile depuse de avocatul reclamant nu au avut succes; hotărârile refuzând ridicarea măsurii preventive au fost toate susținute. 15. La 27 martie 2009, Curtea de District Poznań a susținut decizia din 5 decembrie 2008, în care aceeași instanță a refuzat cererea avocatului reclamant de a ridica interdicția de a părăsi țara. 16. La 27 ianuarie 2011, Curtea de district Poznan a ridicat măsura preventivă aplicată în raport cu reclamantul. Curtea a considerat că: „ (...) având în vedere faptul că acuzatul a fost deja auzit, perioada de timp în care a fost aplicată măsura și faptul că acuzatul este un străin, o aplicare reînnoită a acestei măsuri trebuie considerată inutile pentru a asigura buna desfășurare a procedurii și prea oneroasă pentru acuzat.” 17. La 27 ianuarie 2011, instanța a hotărât din nou că procesul ar trebui reluat. 18. După 27 ianuarie 2011, reclamantul a plecat în Franța. La 22 februarie și 10 martie 2011, instanța de judecată a desfășurat două audieri, la care reclamantul nu a apărut. Avocatul său a fost prezent. 19. La 14 iunie 2011, instanța de judecată a desfășurat o ședință suplimentară. Cu toate acestea, reclamantul și mai multe alte co-acusate au decis să nu participe la audiere și au convenit că instanța poate continua procedura fără prezența lor. Curtea a ținut audierea și a auzit patru martori. 20. Procedura este în așteptare în fața instanței de primă instanță. 21. Codul de procedură penală din 1997 definește interdicția de a părăsi țara (zakaz opuszczania kraju) ca una dintre „mesurele preventive” (środki zapobiegawcze). Aceste măsuri sunt, în plus față de interdicția de a părăsi țara, detenția preliminară (tymczasowe aresztowanie), cauțiunea (poręczenie majętkowe), supravegherea poliției (dozór policji), garanția unei persoane responsabile (poręczenie osoby godnej zaufania), garanția unei entități sociale (poręczenie społeczne) și o interdicție temporară privind implicarea într-o anumită activitate (zawieszenie oskarżonego w określonej działalności). 22. Punctul 1 din art. 277 din Codul prevede, în măsura în care este cazul, următoarele: „O interdicție de părăsire a țării poate fi impusă dacă există un risc rezonabil ca un acuzat să se ascundă sau să se ascundă; această interdicție poate fi combinată cu reținerea pașaportului acuzatului sau a altor documente de călătorie sau cu o interdicție de eliberare a unui astfel de document ...” 23. Punctul 1 din art. 376 din Codul permite instanței să continue în absența acuzatului și prevede, în măsura în care este cazul, următoarele: „Dacă un acuzat care a fost deja auzit lasă o sala de judecată fără consimțământul instanței, instanța poate continua procedurile în absența acuzatului și o hotărâre dată în aceste circumstanțe nu va fi considerată o hotărâre neîndeplinită ...” 24. Punctul 2 din art. 376 din Codul prevede, în măsura în care este relevant, următoarele: „Dispoziția de mai sus se aplică atunci când un acuzat care a fost deja auzit și informat cu privire la data unei audieri amânate nu apar fără a da nici o justificare pentru absența sa”.

The applicant was born in 1950 and lives in Poznań. 7. On 19 November 2004 the applicant was arrested and subsequently placed in detention. 8. On 14 November 2005 the Poznań Appellate Prosecutor released the applicant from detention and imposed other preventive measures, namely bail, police supervision and prohibition on leaving the country, combined with the withholding of his passport. Those measures were imposed for an indefinite period of time. 9. On 23 December 2005 the applicant and the other fifteen accused were indicted. The applicant was charged with running an organised criminal group and several counts of fraud, stealing cars and handling stolen goods. In the bill of indictment of almost 200 pages the prosecutor requested the court to hear over 100 witnesses. 10. On 17 April 2007 the applicant’s lawyer requested the trial court to postpone the hearing scheduled on 18 April 2007, because of the applicant’s state of health. The lawyer submitted that the French Consulate had informed him that the applicant was in a psychiatric hospital in connection with depression and a suicide attempt. It is unclear whether the hearing was postponed. 11. On 28 March 2008 the court decided that the trial should be restarted. 12. The applicant’s lawyer made nine requests for the measure preventing him from leaving Poland to be lifted (he produced copies of the following six requests: those of 18 May, 24 October, and 30 November 2006, 14 February and 12 December 2007, and 6 November 2008). He relied on the fact that the applicant had been deprived of contact with his three children, who lived in France, and on his poor state of health. He also considered that the prohibition on leaving Poland had already lasted too long and that the applicant’s situation was getting worse with time: he had no work and no income in Poland, and thus no means of staying there for several years. 13. The Poznań District Court refused each of the requests to lift the preventive measure in question, relying on similar grounds, which included a reasonable suspicion that the applicant had committed the offences with which he had been charged and the likelihood that a heavy penalty would be imposed on him. The court also considered that allowing the applicant to leave the country would impair the proper conduct of the proceedings. As regards contact with his family, the court considered that there was nothing to prevent the applicant’s children from visiting him in Poland. The court also found that the concerns about the applicant’s health had not been confirmed by any medical evidence. 14. All the appeals lodged by the applicant’s lawyer were unsuccessful; the decisions refusing to lift the preventive measure were all upheld. 15. On 27 March 2009 the Poznań District Court upheld the decision of 5 December 2008, in which the same court had refused the applicant’s lawyer’s request to lift the prohibition on leaving the country. 16. On 27 January 2011 the Poznan District Court lifted the preventive measure applied in relation to the applicant. The court took the view that: “ (...) taking into account that the accused had already been heard, the period of time during which the measure was applied and the fact that the accused is a foreigner, a renewed application of this measure must be considered unnecessary to secure the proper conduct of the proceedings and too onerous for the accused.” 17. On 27 January 2011 the court decided again that the trial should be restarted. 18. After 27 January 2011 the applicant left for France. On 22 February and 10 March 2011 the trial court held two hearings, at which the applicant did not appear. His counsel was present. 19. On 14 June 2011 the trial court held a further hearing. The applicant and his counsel appeared at the trial. However, the applicant and several other co-accused decided not to participate in the hearing and agreed that the court could continue the proceedings without their presence. The court held the hearing and heard four witnesses. 20. The proceedings are pending before the first-instance court. 21. The 1997 Code of Criminal Procedure defines prohibition on leaving the country (zakaz opuszczania kraju) as one of the “preventive measures” (środki zapobiegawcze). Those measures are, in addition to prohibition on leaving the country, pre-trial detention (tymczasowe aresztowanie), bail (poręczenie majątkowe), police supervision (dozór policji), guarantee by a responsible person (poręczenie osoby godnej zaufania), guarantee by a social entity (poręczenie społeczne), and a temporary ban on engaging in a given activity (zawieszenie oskarżonego w określonej działalności). 22. Paragraph 1 of Article 277 of the Code provides, in so far as relevant, as follows: “A prohibition on leaving the country may be imposed if there is a reasonable risk that an accused will abscond or go into hiding; this prohibition may be combined with withholding the accused’s passport or other travel document or with a prohibition on issuing such a document ...” 23. Paragraph 1 of Article 376 of the Code allows the court to proceed in the accused’s absence and provides, in so far as relevant, as follows: “If an accused who has already been heard leaves a courtroom without the court’s consent, the court may continue proceedings in the accused’s absence and a judgment given in these circumstances will not be considered a default judgment ...” 24. Paragraph 2 of Article 376 of the Code provides, in so far as relevant, as follows: “The above provision is applicable when an accused who has already been heard and informed of the date of a postponed hearing fails to appear without giving any justification for his absence”.

§ Cauze similare