OTHYMIA INVESTMENTS BV v. THE NETHERLANDS

Cererea nr. 75292/10 OTHYMIA INVESTIMENTS BV împotriva Țărilor de Jos depusă la 10 noiembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Societatei solicitante, Othymia Investments B.V., este o societate de răspundere limitată ( besloten vennootschap ) încorporată în temeiul legii Țărilor de Jos și având sediul său legal în Rotterdam. Faptele cazului, prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Decizia de a furniza informații autorităților fiscale spaniole La 14 decembrie 2007, viceministrul finanțelor ( Staatssecretaris van Financiën ) a anunțat (kennisgeving ) societății reclamante cu privire la faptul că a fost solicitat de autoritățile fiscale spaniole să le furnizeze informații privind relațiile, legăturile și tranzacțiile dintre societatea reclamantă și o anumită societate din Spania, precum și informații privind conturile bancare și activitățile societății solicitantă cu o anumită bancă. În notificarea trimisă societății reclamante, viceministrul a declarat că a respectat această cerere la 18 august 2007 și, respectiv, la 29 noiembrie 2007, în conformitate cu art. 1 alineatul (1) din Leading of Tax (Leading of Taxts Act) (Wt op de internationale bijstandsverlening bij de heffing van belastingen ), după caz, secțiunea 4 din Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă a autorităților competente ale statelor membre în domeniul impozitării directe; și, după caz, secțiunea 28 din Convenția privind prevenirea dublei impozite între Spania și Țările de Jos. Notificarea, care a fost trimisă în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Legea de Asistență Internațională (Levying of Tax) a enumerat informațiile și încuierile trimise autorităților fiscale spaniole. Acestea au inclus înregistrarea acționarilor (înregistrarea van andeelhouders ) a societății reclamante, conturile anuale (jaarrekeningen ) al societății reclamante pentru 2003 și 2004, declarații bancare; două e-mail, corespondență și alte documente referitoare la înființarea unei anumite societăți, o declarație privind proprietarii de stocuri într-o anumită societate și documente care se referă la vânzarea de stocuri. O parte din informațiile trimise a fost colectată în cursul unei anchete asupra societății reclamante efectuate de administrația vamală și fiscală din Olanda (Blestingdienst ) în august 2006, care a fost anunțată înainte societății reclamante. Procedura administrativă și judiciară La 17 decembrie 2007, societatea reclamantă a depus obiecție ( bezwaar ) împotriva deciziei adjunctului ministrului finanțelor de a furniza autorităților fiscale spaniole informațiile solicitate, susținând că dispozițiile declarate de viceministru în anunțul său nu pot fi invocate ca bază juridică pentru decizia sa. După ce s-a desfășurat o audiere în procedura de opoziție a societății reclamante, societatea reclamantă a susținut, în plus, că confidențialitatea sa de corespondență a fost încălcată de furnizarea documentelor în cauză autorităților fiscale spaniole. La 29 august 2008, viceministrul a respins obiecția societății reclamante. Argumentul său în legătură cu încălcarea dreptului la respectare a corespondenței a fost respins deoarece, în primul rând, investigația a fost efectuată pentru a furniza informații în temeiul legii privind asistența internațională (Leving of Tax) și nu în temeiul Legii Generale privind Impozitele de Stat (Algemene umed inzake rijksbelastingen În al doilea rând, societatea reclamantă nu și-a invocat dreptul la intimitate de corespondență în cursul anchetei din 2006 și, în sfârșit, corespondența nu se referă la societatea reclamantă. La 23 septembrie 2008, societatea reclamantă a apelat împotriva deciziei, printre altele , că dreptul său în temeiul articolului 8 din Convenție a fost încălcat deoarece nu a existat nicio bază juridică pentru furnizarea informațiilor autorităților fiscale spaniole. În plus, a susținut că ar putea suferi daune ca urmare a deciziei ministrului adjunct, că ar avea nevoie de o decizie judiciară pentru a depune o cerere de compensare și că a suportat costuri juridice în ceea ce privește procedurile. 10. La 29 aprilie 2009, Curtea Regională Dordrecht (rechtbank ) a declarat recursul inadmisibil, declarând că societatea reclamantă nu a avut niciun statut deoarece nu a justificat faptul că a suferit pierderi din cauza deciziei ministrului adjunct de a furniza autorităților fiscale spaniole informațiile. 11. La 4 mai 2009, societatea reclamantă a depus un recurs suplimentar la Divizia de Jurisdicție Administrativă (Afeling Bestuursrechtspraak ) al Consiliului de Stat ( Raad van State ) argumentând, printre altele, că a avut un interes în examinarea licenței anchetei, deoarece transmiterea corespondenței sale către autoritățile fiscale spaniole constituie o interferență a articolului 8 din convenție pentru care nu a existat nicio bază juridică și necesitatea căreia într-o societate democratică este deschisă la îndoieli serioase. Societatea reclamantă a sugerat că această cerere justifică o examinare a meritelor de către o autoritate judiciară. 12. În plus, societatea reclamantă a susținut că nu numai că a fost imposibilă examinarea judiciară anterioară a deciziei subministrului adjunct, datorită faptului că, din „pentru motive urgente”, notificarea a fost dată societății solicitantă după punerea în aplicare a cererii spaniole, dar și hotărârea Curții regionale a făcut imposibilă examinarea judiciară retrospectivă. Această lipsă de remediere eficace adecvată pentru plângerea sa în temeiul articolului 8 din Convenție, așa că a susținut, a constituit o încălcare a articolului 13 din Convenție. 13. La 16 iunie 2010, Divizia de Jurisdicție Administrativă a Consiliului de Stat a respins argumentele societății reclamante și a susținut hotărârea Curții Regionale. În ceea ce privește presupusa încălcare a articolului 8 din Convenție, Comisia a afirmat că pur și simplul fapt că societatea reclamantă a solicitat o hotărâre de principiu asupra acestei chestiuni nu constituie un interes suficient, susținând, de asemenea, că societatea reclamantă nu a justificat niciun prejudiciu ca urmare a deciziei ministrului adjunct. Cererea de prejudiciu real nu a impus asupra drepturilor societății reclamante la punctul de a încălca art. 13 din Convenție. Legea internă relevantă 14. Secțiunea 5 din legea privind asistența internațională (Livrarea impozitelor), după cum se aplică la momentul respectiv, se citește după cum urmează: „Secțiunea 5 La cererea autorităților competente, ministrul nostru [de finanțe] poate decide să le furnizeze informații pe care le cer și care pot servi pentru perceperea impozitelor în sensul articolului 1, precum și dobânda sau sancțiunile administrative și amenzile legate de aceasta. Ministrul nostru informează persoana de la care au fost originate informațiile și care este rezident sau localizat în Țările de Jos, decizia sa de a respecta cererea de informații. În acest sens, Ministrul nostru identifică autoritățile competente care au făcut cererea și specifică informațiile care vor fi furnizate. ... Cu excepția cazului în care motivele urgente i-au dat naștere, punerea în aplicare a cererii de informații nu se efectuează în termen de zece zile de la data notificării respective .... În cazul în care motive urgente au dat naștere la aceasta, Ministrul nostru poate ... pune în aplicare cererea de informații înainte de persoana de la care au fost notificate informațiile originare. În acest caz, se va da avizul cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de patru luni de la punerea în aplicare a cererii.” COMPLAINTES 15. Societatea reclamantă se plâng, în conformitate cu art. 13 coroborat cu art. 8 din Convenție, că nu dispune de un remediu eficace, în special că nu a examinat presupusa absență de bază juridică a interferenței cu dreptul său de a respecta corespondența sa, având în vedere că nu a justificat nici o pierdere financiară. În plus, se plânge că, din cauza „foliilor urgente” ale ministrului adjunct, atât revizuirea anterioară, cât și retrospectivă a deciziei sale de a furniza informațiile autorităților fiscale spaniole fără notificare prealabilă a fost imposibilă. În cazul în care societatea reclamantă are o „argumentare argumentală” că drepturile sale în temeiul articolului 8 din Convenție au fost încălcate ca urmare a unei interferențe cu dreptul său de a respecta corespondența sa care rezultă din decizia Guvernului de a furniza autorităților fiscale spaniole informațiile menționate în anunțul dat societății solicitantă la 14 Decembrie 2007 de către ministrul adjunct al finanțelor (referință: HEF33156 k) și încuietoarele sale, care au inclus: (a) registrul acționarilor (registrul van aandeelhouders ) al societății reclamante; (b) conturile anuale ( jaarrekeningen ) ale societății reclamante pentru 2003 și 2004; (c) declarațiile bancare; (d) e-mail-ul din 13 ianuarie 2005; (e) corespondența și alte documente privind înființarea unei anumite societăți; (f) declarația privind proprietarii de stocuri într-o anumită societate din data de 25 august 2005; (g) documentele care privesc vânzarea stocurilor din 2003; (h) e-mailul din data 1 iulie 2005? Societatea reclamantă dispune de un remediu intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 8, conform articolului 13 din Convenție (a se vedea McFarlane c. Irlanda ([GC], nr. 31333/06, § 108, CEDH 2010 și, mutatis mutandis, S.T.S. c. Țările de Jos , nr. 277/05, § 61, 7 iunie 2011)?

THIRD SECTION

Application no. 75292/10

OTHYMIA INVESTMENTS BV

against the Netherlands

lodged on 10 November 2010

STATEMENT OF FACTS

1.

The applicant company, Othymia Investments B.V., is a limited liability company (

besloten vennootschap

) incorporated under the law of the Netherlands and having its statutory seat in Rotterdam.

A.

The circumstances of the case

2.

The facts of the case, as submitted by the applicant company, may be summarised as follows.

1.

The decision to provide information to the Spanish tax authorities

3.

On 14 December 2007 the Deputy Minister of Finance (

Staatssecretaris van Financiën

) gave notice (

kennisgeving

) to the applicant company of the fact that he had been requested by the Spanish tax authorities to provide them with information on the relations, the links and transactions between the applicant company and a certain company in Spain as well as information on the bank accounts and the activities of the applicant company with a certain bank.

4.

In the notice sent to the applicant company, the Deputy Minister stated that he had complied with this request on 18 August 2007 and 29

November 2007 respectively, pursuant to section 1 (1) of the International Assistance (Levying of Taxes) Act (

Wet op de internationale bijstandsverlening bij de heffing van belastingen

); as appropriate, section

4 of Council Directive 77/799/EEC of 19 December 1977 concerning mutual assistance by the competent authorities of the Member States in the field of direct taxation; and, as appropriate, section 28 of the Convention on the prevention of double taxation between Spain and the Netherlands.

5.

The notice, which had been sent pursuant to section 5 (2) of the International Assistance (Levying of Taxes) Act, listed the information and the enclosures sent to the Spanish tax authorities. They included the shareholders’ register

(register van aandeelhouders

) of the applicant company, the annual accounts (

jaarrekeningen

) of the applicant company for 2003 and 2004, bank statements; two emails, correspondence and other documents concerning the establishment of a certain company, a statement concerning the owners of stocks in a certain company and documents that concerned the sale of stocks. Part of the information sent had been gathered during an inquiry into the applicant company carried out by the Netherlands Tax and Customs Administration (

Belastingdienst

) in August 2006 which had been announced to the applicant company beforehand.

2.

The administrative and judicial proceedings

6.

On 17 December 2007 the applicant company lodged an objection (

bezwaar

) against the Deputy Minister of Finance’s decision to provide the Spanish tax authorities with the requested information. It argued that the provisions stated by the Deputy Minister in his notice could not be relied on as a legal ground for his decision.

7.

After a hearing had been held in the applicant company’s objection proceedings, the applicant company argued additionally that its privacy of correspondence had been violated by the provision of the documents in issue to the Spanish tax authorities.

8.

On 29 August 2008 the Deputy Minister dismissed the applicant company’s objection. Its argument in relation to the violation of the right to respect for correspondence was rejected because, firstly, the inquiry had been carried out to provide information under the International Assistance (Levying of Taxes) Act and not under the General Act on State Taxes (

Algemene wet inzake rijksbelastingen

); secondly, the applicant company had not invoked its right to privacy of correspondence during the inquiry in 2006 and, lastly, the correspondence did not concern the applicant company.

9.

On 23 September 2008 the applicant company appealed against the decision claiming,

inter alia

, that its right under Article 8 of the Convention had been violated because there had been no legal basis for the provision of the information to the Spanish tax authorities. It further argued that it might suffer damage as a result of the Deputy Minister’s decision, that it would need a judicial decision in order to submit a claim for compensation, and that it had incurred legal costs in relation to the proceedings.

10.

On 29 April 2009 the Dordrecht Regional Court (

rechtbank

) declared the appeal inadmissible. It held that the applicant company had no standing because it had not substantiated that it had suffered any loss as a result of the Deputy Minister’s decision to provide the Spanish tax authorities with the information.

11.

On 4 May 2009 the applicant company lodged a further appeal with the Administrative Jurisdiction Division (

Afdeling bestuursrechtspraak

) of the Council of State (

Raad van State

) arguing, among other things, that it had an interest in the examination of the lawfulness of the inquiry because the forwarding of its correspondence to the Spanish tax authorities constituted an interference of Article 8 of the Convention for which there had been no legal basis and the necessity of which in a democratic society was open to serious doubt. The applicant company suggested that this claim warranted an examination on the merits by a judicial authority.

12.

Additionally, the applicant company argued that not only had prior judicial examination of the Deputy Minister’s decision been impossible, owing to the fact that for “urgent reasons” the notice had been given to the applicant company after the implementation of the Spanish request, but the Regional Court’s judgment had also made retrospective judicial examination impossible. This lack of an effective remedy appropriate to its complaint under Article 8 of the Convention, so it argued, constituted a violation of Article 13 of the Convention.

13.

On 16 June 2010 the Administrative Jurisdiction Division of the Council of State dismissed the applicant company’s arguments and upheld the judgment of the Regional Court. In relation to the alleged violation of Article 8 of the Convention it held that the mere fact that the applicant company wanted a judgment of principle on the issue did not constitute a sufficient interest. It further held that the applicant company had not substantiated any damage as a result of the Deputy’s Minister’s decision. The requirement of actual harm did not impinge on the applicant company’s rights to the point of violating Article 13 of the Convention.

B.

Relevant domestic law

14.

Section 5 of the International Assistance (Levying of Taxes) Act, as applicable at the relevant time, reads as follows:

“Section 5

1.

At the request of the competent authorities, Our Minister [of Finance] may decide to provide them with information which they request and which may serve for the levying of taxes within the meaning of section 1, as well as the interest or the administrative sanctions and fines connected therewith.

2.

Our Minister shall notify the person from whom the information originated and who is resident or located in the Netherlands, of his decision to comply with the request for information. In so doing, Our Minister shall identify the competent authorities who have made the request and specify the information that will be provided.

...

4.

Unless urgent reasons have given rise to it, the implementation of the request for information shall not take place within ten days after the date that notice ... is given.

5.

When urgent reasons have given rise to it, Our Minister may ... implement the request for information before the person from whom the information originated has been notified. In this case, notice shall be given as soon as possible but not later than four months after the implementation of the request.”

COMPLAINTS

15.

The applicant company complains under Article 13 in conjunction with Article 8 of the Convention that it did not have an effective remedy. In particular, it complains about the failure to examine the alleged absence of a legal basis for the interference with its right to respect for its correspondence on the ground that it had not substantiated any financial loss.

In addition, it complains that because of the Deputy Minister’s “urgent reasons” both prior and retrospective review of his decision to provide the information to the Spanish tax authorities without prior notification was impossible.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Did the applicant company have an “arguable claim” that its rights under Article 8 of the Convention had been violated as a result of an interference with its right to respect for its correspondence flowing from the Government’s decision to provide the Spanish tax authorities with the information stated in the notice given to the applicant company on 14

December 2007 by the Deputy Minister of Finance (reference: HEF33156

‑

k) and its enclosures, which included:

(a)

the shareholders’ register (

register van aandeelhouders

) of the applicant company;

(b)

the annual accounts (

jaarrekeningen

) of the applicant company for 2003 and 2004;

(c)

the bank statements;

(d)

the email dated 13 January 2005;

(e)

the correspondence and other documents concerning the establishment of a certain company;

(f)

the statement concerning the owners of stocks in a certain company dated 25 August 2005;

(g)

the documents that concern the sale of stocks dated 2003;

(h)

the email dated 1 July 2005?

2.

Did the applicant company have at its disposal an effective domestic remedy for its complaint under Article 8, as required by Article

13 of the Convention (see

McFarlane v. Ireland

([GC], no.

31333/06, § 108, ECHR 2010 and,

mutatis mutandis

,

S.T.S. v. the Netherlands

, no. 277/05, § 61, 7

June 2011)?