CtEDO 07.11.2012 Auto

LIEBERSBACH AND OTHERS v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
07.11.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
LIEBERSBACH AND OTHERS v. POLAND (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cea de-a doua secțiune Cerere nr. 26104/08 Halina LIEBERSBACH și alții împotriva Poloniei depusă la 21 mai 2008 DECLARAREA FACTELOR Alia Liebersbach s-a născut în 1952 („primul reclamant”). Fiii ei: Norbert Stachowiak („al doilea reclamant”) și Mariusz Stachowiak („al treilea reclamant”) s-au născut în 1975 și, respectiv, în 1973. Toți trăiesc în Poznań. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva fiilor reclamanților La 29 octombrie 2007, la ora 6 a.m., au apărut 15 ofițeri de poliție la prima locuință a reclamantului din Poznań. Ei au elaborat un mandat de căutare și au început căutarea casei reclamanților. Primul reclamant susține că au rupt mai multe ferestre, a distrus ușile de intrare și a spart în siguranța casei, distrugând complet. Ea susține că ea a rămas îmbrăcat incomplet până la miezul nopții, deoarece ofițerii de poliție nu i-au permis să se schimbe în hainele ei de zi. După aceea, ofițerii de poliție i-au ordonat să le urmeze la a doua ei casă în Kiekrz, care era deja căutată. La sosirea ei, prima reclamantă a descoperit că proprietatea ei a fost grav deteriorată. Ușile de intrare, precum și mai multe ferestre au fost rupt și au fost făcute găuri în tavan. La 30 octombrie 2007, cel de-al treilea reclamant a fost arestat și arestat. A fost acuzat de distribuirea drogurilor. A fost eliberat pe cauțiune la 10 iunie 2008. La 10 aprilie 2008, al doilea reclamant a fost arestat în timp ce conducea cu logodnica sa la un magazin. Se presupune că a fost lovit și bătut de ofițerii de poliție care l-au arestat. 2008 al doilea reclamant a fost reținut în reținere și plasat în centrul de detenție Wronki. El a fost acuzat de conducerea unui trafic criminal organizat de bandă și distribuirea de droguri. Alți 19 co-acusați au fost acuzați în aceeași procedură. Detenția celui de-al doilea reclamant la reținere a fost prelungită în mai multe ocazii. La o dată necunoscută mai târziu, el a fost transferat la închisoarea Rawicz. La 6 august 2009, Curtea Regională Poznań a organizat prima audiere. La 10 septembrie 2009, Curtea de judecată a auzit un martor, P.S. La 2 septembrie 2010, Curtea de judecată a finalizat colectarea probelor din P.S. La 6 septembrie 2010, Curtea Regională a lansat toate cele nouă co Acuzat. Cu toate acestea, a refuzat să elibereze reclamantul din cauza faptului că există un risc grav de coluzie și că infracțiunile au purtat o penalitate severă. Al doilea reclamant a fost eliberat în cele din urmă pe cauțiune la 15 aprilie 2011. La 10 aprilie 2008, al doilea reclamant a fost arestat în timp ce conducea cu logodnica sa la un magazin. A fost târât din mașină și aruncat pe pământ. A fost lovit în coaste și bătut. La 11 aprilie 2008, la sosirea în centrul de detenție Wronki, el a fost examinat de un medic care a remarcat, în cartea de sănătate a deținutului său (“Ksi O altă notă din carte, datată la 15 aprilie 2008, se citește după cum urmează: „Pain în cușca coastei, arcul costier de jos-dreapta. Durere pe presiune.” La 22 aprilie 2008, al doilea reclamant a suferit o radiografie a cuștii coastei sale, care a confirmat că nu au existat modificări radiologice. Primul reclamant s-a plâns în mai multe ocazii procurorului responsabil de ancheta penală despre presupusul tratament bolnav al fiului ei. La 16 septembrie 2008, procurorul i-a informat că, din documentația medicală a celui de-al doilea reclamant din închisoarea Rawicz, nu se pare că s-a plâns de orice presupus tratament bolnav. La 4 noiembrie 2008, ministrul Justiției a informat primul reclamant că, în timpul interogatoriului cu procurorul său, fiul ei nu s-a plâns în legătură cu presupusele maltraturi din 10 aprilie 2008. Restricții privind contactele celui de-al doilea și al treilea reclamant cu familia lor. La arestarea fiilor ei, primul reclamant a cerut în mod repetat procurorului responsabil să fie autorizat să-i viziteze în detenție. În mai și iunie 2008, ea a cerut în 14 ocazii să-și permită să viziteze fiii ei în închisoare. În toate ocaziile a fost refuzată. Procurorul a subliniat că ea a fost martoră în procedura penală împotriva fiilor ei și, prin urmare, vizita ei în închisoare ar fi putut interfera cu cursul anchetei. La 26 iunie 2008, procurorul de stat a confirmat că, într-adevăr, primul reclamant nu a fost autorizat să viziteze fiii ei în închisoare. Cu toate acestea, refuzurile au fost cauzate de complexitatea anchetei și de faptul că ea a fost martoră în cadrul procedurii. La 25 iunie 2008, primul reclamant a fost autorizat în mod excepțional să viziteze cel de-al doilea reclamant în închisoare. Vizita a avut loc la 3 iulie 2008. Cu toate acestea, în acea dată, primul reclamant a fost informat că niciunul dintre ofițerii Biroului Central de Investigații (Central Biuro δledcze) ) a fost disponibilă pentru asistență în timpul vizitei și, prin urmare, a fost anulată. Noua vizită a fost programată pentru 28 iulie 2008. ulterior, prima reclamantă, în numeroase ocazii, a solicitat să fie autorizată să viziteze al doilea reclamant în închisoare. Procurorul a refuzat toate aceste cereri observand că prima reclamantă a fost încă martor și până când ea a depus mărturie sau a refuzat să depună mărturie în timpul procesului solicitările ei de a vizita fiul ei au fost refuzate. Ea a fost permisă în mod excepțional să-și viziteze fiul în decembrie 2008. ulterior, procurorul a continuat să refuze cererile de vizită. Primul reclamant susține că cel de-al doilea reclamant a fost acordat vizite de la tatăl sau mătușa sa în medie o dată pe lună. Legea internă relevantă și practică Vizite în detenție până la 8 iunie 2010 În conformitate cu art. 217 § 1 din Codul de execuție a sentințelor penale, după caz, până la 8 iunie 2010, un deținut a fost autorizat să primească vizitatori, cu condiția ca acesta să obțină permisiunea de vizită ( „zezwolenie na widzenie” ) de la autoritatea la care a rămas, adică un procuror de investigare (la etapă de anchetă) sau de la instanța de judecată (de la începutul procesului) sau de la tribunalul de apel (în procedura de recurs). Un deținut are dreptul la o vizită lungă de o oră pe lună. Hotărârea Curții Constituționale din 2 iulie 2009 (nr. K. 1/07) Hotărârea a fost dată în urma unei cereri, depuse de Ombudsman la 2 ianuarie 2007, susținând că art. 217 § 1 din Codul de executie a sentințelor penale era incompatibil cu o serie de dispoziții constituționale, inclusiv principiul protecției vieții private și familiale (art. 47 din Constituție), principiul proporționalității (art. 31 § 3 din Constituție), art. 8 din Convenție și art. 37 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile copilului. Hotărârea Curții Constituționale a devenit în vigoare la 8 iulie 2009, data publicării în Jurnalul Legilor (Dziennik Ustaw Constituțional Curtea a hotărât că art. 217 § 1, în măsura în care nu a specificat motivele pentru refuzarea vizitelor familiale la persoanele în detenție prealabilă, era incompatibilă cu dispozițiile de mai sus. Curtea a susținut că această dispoziție nu indică cu suficientă claritate limitele privind dreptul constituțional al deținutului la protecția vieții private și familiale. Curtea a considerat, de asemenea, că art. 217 § 1 este incompatibil cu Constituția în măsura în care nu prevede posibilitatea de a apela împotriva deciziei procurorului de a refuza o vizită a familiei celor în detenție preventivă. Modificări ale Codului de execuție a condamnărilor penale La 5 noiembrie 2009, Parlamentul a adoptat amendamente la art. 217 din Codul de execuție a sentințelor penale. În special, au fost adăugate paragrafele 1a-1f. Aceste dispoziții prevăd că un deținut are dreptul la cel puțin o vizită familială pe lună. În plus, acestea indică condiții specifice pentru refuzarea unei vizite familiale la un deținut și furnizează o procedură de apel împotriva unui astfel de refuz. Amendamentele au intrat în vigoare la 8 iunie 2010. Al doilea și al treilea reclamant se plâng de restricții privind vizitele de familie în detenție. În special, se plâng de refuzul de a le permite să-și vadă mama. Restricțiile impuse la al doilea și al treilea reclamant de contact personal cu membrii familiei lor, în special mama lor, au încălcat dreptul la respectarea vieții familiale, garantat de art. 8 din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă