Stefaniak împotriva Poloniei

CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 56941/11 Małgorzata STEFANIAK împotriva Poloniei depusă la 18 august 2011 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Małgorzata Stefaniak, este un național polonez, născut în 1964. În prezent, este condamnat la închisoarea Koszalin. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul are o condamnare de șaptezeci de ani, impusă la ea prin nouă hotărâri succesive ale diferitelor instanțe pentru numeroase conturi de fraudă. Pedeapsa sa se încheie în 2022 la 21 februarie 2011. Directorul spitalului de la închisoarea Bydgoszcz, în răspuns la cererea reclamantului din 31 ianuarie 2011, i-a informat că închisoarea nu a putut achiziționa un ajutor auditiv pentru solicitant.

La 7 Aprilie 2011 Serviciul de inchisoare medicală Koszalin a emis un certificat care se referă la un audiogram din 28 septembrie 2010 și la o consultare de către un laringologist. A declarat că reclamantul a suferit de o insuficiență auditivă și că ar trebui să aibă un ajutor auditiv, fie plătit pentru ea însuși, fie de către serviciile medicale din închisoare. Prin o scrisoare de 20 de ani Aprilie 2011 administrația de închisoare Grudziādz a răspuns la cererea reclamantului depusă la o dată neespecificată în 2010, care nu a fost tratată deoarece scrisoarea a fost deplasată și apoi constatată după cererea reînnoită a reclamantului din data de 3 Aprilie 2004. Ea a fost informată că administrația penitenciară nu dispune de mijloacele financiare de acoperire a costurilor unui ajutor auditiv pentru reclamant.

Reclamantul a reiterat cererea ei. La 28 aprilie 2011 Guvernatorul închisoarei Grudziādz a informat-o că el nu poate examina cererea ei, deoarece era în acea perioadă deținută în închisoarea Koszalin. La 30 de ani Aprilie 2011 reclamantul s-a plâns la Ombudsmanul pentru Drepturile Pacienților ( Rzecznik Praw Pacjenta ) despre certificatul medical emis de un medic de închisoare P.M., care a certificat că insuficiența auditivă este nesemnificativă. Ea s-a referit la o examinare efectuată în închisoarea Grudziýdz în septembrie 2010, care a demonstrat că deficiența ei este considerabilă (znaczny ). Ea a contestat în continuare alte declarații privind sănătatea și tratamentul conținut în certificatul contestat, susținând că nu au reușit să reflecte adevărata sa condiție.

Aprilie 2011 Divizia penitenciară a Curții Regionale Koszalin a respins cererea reclamantului de concediu temporar pentru motive de sănătate. Curtea a constatat că reclamantul a obținut concediu de închisoare în 2008 în vederea unei operații. A fost operată într-un spital civil, deoarece a obiectat o operație într-un spital de închisoare Ea se plângea de durere de spate și a fost tratată de serviciile medicale de închisoare în legătură cu această boală. La 5 ianuarie 2011 un ortopedist a examinat reclamantul în vederea prescrierii tratamentului pentru durerea de spate. La 14 ianuarie 2011 a fost examinat de un psihiatru și la 11 ianuarie 2011 de către un chirurg în legătură cu starea ei de bilider.

La 25 ianuarie 2011 a fost examinată de către un laringologist în timp ce a avut inflamație ureche în acel moment. De la 4 la 21 ianuarie 2011 reclamantul a fost spitalizat la sala de reabilitare a spitalului de închisoare Bydgoszcz. Curtea a remarcat, de asemenea, că reclamantul a avut o insuficiență auditivă relativ minoră (nieznaczny ubytek słuchu Curtea a concluzionat că bolile reclamantului nu erau astfel de motive pentru a face executarea condamnării ei incompatibile cu cerințele unei asistențe medicale adecvate, că primise asistență adecvată de la serviciile de sănătate din închisoare și nu exista niciun motiv pentru a-și acorda concediul temporar. Reclamantul a apelat. Ea a reiterat argumentele sale că asistența medicală primită este inadecvată și că ar trebui să fie eliberată temporar pentru motive de sănătate.

La 20 iulie 2011, Curtea de Apel Szczecin și-a respins apelul, împărtășind în esență concluziile instanței inferioare. În august 2011, un laringologiu care lucrează într-o practică privată în Koszalin, având în vedere audiograma din 28 septembrie 2010, menționată mai sus, a certificat că deficiența auditivă a reclamantului a fost semnificativă (znaczny ) și că are nevoie de un ajutor auditiv. La 1 septembrie 2011, Consiliul Regional Koszalin al Serviciului de Penitenciare ( Zarzād Służby Więziennej ), în răspunsul la plângerea reclamantului din 16 septembrie 2011. August 2011, i-a informat că un asistent auditiv, recomandat de laringologistul, ar trebui să fie achiziționat de închisoarea în care reclamantul își îndeplinește condamnarea, și nu de închisoarea Koszalin la care a fost transferată numai în legătură cu un alt set de proceduri penale pe care o petrecea în fața instanței Koszalin.

Această închisoare a furnizat denturi anumitor prizonieri, dar timpul de așteptare a fost la acel moment cel puțin un an. Reclamantul susține că a solicitat un ajutor auditiv în numeroase ocazii ulterioare, dar în nici un avantaj. Autoritățile de la închisoare au menționat lipsa de fonduri. La 31 ianuarie 2012, Curtea Regională Szczecin, Divizia Penitențială, a refuzat din nou să acorde concediu temporar reclamantului pentru motive de sănătate. La 14 mai și 10 iunie 2012, un laringolog a examinat reclamantul. Ea susține că diagnosticul anterior că auzirea ei a fost semnificativ afectată. Ea nu a obținut un ajutor auditiv. COMPLAINTS Reclamantul se plânge în temeiul articolului 3 din Convenție că, în timpul detenției ei, autoritățile închisoare nu i-au furnizat un ajutor auditiv, care a încălcat dreptul la sănătate.

Ea susține că faptul că nu a făcut acest lucru i-a făcut detenția deosebit de dificilă, supusându-i tratamentului degradant și inuman. Ea este batjocorită de către alți prizonieri, deficitul auditiv îi face viața în închisoare foarte dificilă și nu poate lucra din cauza ei. Ea se plânge în mod general în ceea ce presupune asistență medicală inadecvată pe care o primește în închisoare. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul ei la un proces echitabil a fost încălcat deoarece instanța penitenciară nu a chemat un expert în vederea evaluării obiective a gradului de deficiență auditivă și că a refuzat cererea ei de a fi acordată concediu pe motive de sănătate. Prin urmare, hotărârile relevante ale instanței în acest sens au fost nedreptate și eronate.

Ea invocă în continuare art. 13 în acest sens. Întrebarea părților A fost supusă reclamantului unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza lipsei de acces la un ajutor auditiv, ținând seama în special de următoarele elemente: gravitatea deficitului auditiv al reclamantului; Disponibilitatea dispozitivelor de audiență populației în general; cursul și durata procedurii reclamantului pentru obținerea unui ajutor de audiență; durata condamnării la închisoare a reclamantului. Părțile sunt solicitate să furnizeze toate detaliile necesare (supportate prin documente) referitoare la deficiența auditivă a reclamantului și la asistența medicală care i-a fost acordată în detenție.

FOURTH SECTION

Application no. 56941/11 Małgorzata STEFANIAK against Poland lodged on 18 August 2011

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Ms Małgorzata Stefaniak, is a Polish national, who was born in 1964. She is currently serving a prison sentence in Koszalin prison. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant is serving a prison sentence of seventeen years, imposed on her by nine successive judgments of various courts for numerous counts of fraud. Her sentence ends in 2022. On 21 February 2011 the Director of the prison hospital at Bydgoszcz prison, in reply to the applicant’s request of 31 January 2011, informed her that the prison could not purchase a hearing aid for the applicant. On 7 April 2011 the Koszalin medical prison service issued a certificate referring to an audiogram dated 28 September 2010 and to a consultation by a laryngologist.

It stated that the applicant suffered from a hearing impairment and that she should have a hearing aid, either paid for herself or by the prison medical services. By a letter of 20 April 2011 the Grudziądz prison administration replied to the applicant’s request submitted on an unspecified date in 2010 which had not been dealt with as the letter had been misplaced and then found following the applicant’s renewed request dated 3 April 2004. She was informed that the prison administration did not have at its disposal the financial means to cover the costs of a hearing aid for the applicant. The applicant reiterated her request. On 28 April 2011 the Governor of the Grudziądz prison informed her that he could not examine her request as she was at that time detained in Koszalin prison.

On 30 April 2011 the applicant complained to the Patients’ Rights Ombudsman ( Rzecznik Praw Pacjenta ) about the medical certificate issued by a prison doctor P.M., certifying that her hearing impairment was insignificant. She referred to an examination carried out in Grudziądz prison in September 2010 which had shown that her impairment was considerable ( znaczny ). She further challenged other statements as to her health and treatment contained in the contested certificate, submitting that they failed to reflect her true condition. On 19 April 2011 the Penitentiary Division of the Koszalin Regional Court dismissed the applicant’s request for temporary leave on health grounds. The court found that the applicant had obtained prison leave in 2008 with a view to having an operation.

She had been operated on in a civilian hospital as she had objected to an operation in a prison hospital She had been complaining of back pain and had been treated by the prison medical services in connection with this ailment. On 5 January 2011 an orthopaedist had examined the applicant with a view to prescribing treatment for her back pain. On 14 January 2011 she had been examined by a psychiatrist and on 11 January 2011 by a surgeon in connection with her gallbladder condition. On 25 January 2011 she had been examined by a laryngologist as she had ear inflammation at that time. From 4 to 21 January 2011 the applicant had been hospitalised at the rehabilitation ward of the Bydgoszcz prison hospital.

The court further noted that the applicant had a relatively minor hearing impairment ( nieznaczny ubytek słuchu ). The court concluded that the applicant’s ailments were not such as to make the execution of her sentence incompatible with the requirements of adequate medical care, she had been receiving appropriate care from the prison health services and there were no grounds on which to grant her temporary leave. The applicant appealed. She reiterated her arguments that the medical care she received was inadequate and that she should be temporarily released on health grounds. On 20 July 2011 the Szczecin Court of Appeal dismissed her appeal, essentially sharing the conclusions of the lower court.

On 31 August 2011 a laryngologist working in a private practice in Koszalin, having regard to the audiogram of 28 September 2010, referred to above, certified that the applicant’s hearing impairment was significant ( znaczny ) and that she needed a hearing aid. On 1 September 2011 the Koszalin Regional Board of the Prison Service ( Zarząd Służby Więziennej ), in reply to the applicant’s complaint of 16 August 2011, informed her that a hearing aid, recommended by the laryngologist, should be purchased by the prison where the applicant was serving her sentence, and not by the Koszalin prison to which she had been transferred only in connection with another set of criminal proceedings pending against her before the Koszalin court.

That prison provided dentures to certain prisoners, but the waiting time was at that time at least one year. The applicant submits that she had requested a hearing aid on numerous subsequent occasions, but to no avail. The prison authorities referred to lack of funds. On 31 January 2012 the Szczecin Regional Court, Penitentiary Division, again refused to grant the applicant temporary leave on health grounds. On 14 May and 10 June 2012 a prison laryngologist examined the applicant. She submits that the earlier diagnosis that her hearing was significantly impaired was confirmed. She did not obtain a hearing aid. COMPLAINTS The applicant complains under Article 3 of the Convention that during her detention the prison authorities failed to provide her with a hearing aid, which violated her right to health.

She argues that the authorities’ failure to do so made her detention particularly difficult, subjecting her to degrading and inhuman treatment. She is mocked by other prisoners, her hearing impairment makes her life in prison very difficult and she cannot work because of it. She further complains in general terms about the allegedly inadequate medical care which she receives in prison. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that her right to a fair trial has been breached in that the penitentiary court did not call an expert with a view to assessing objectively the degree of her hearing impairment and that it refused her request to be granted leave on health grounds. As a result, the relevant court decisions in this respect were unfair and erroneous.

She further invokes Article 13 in this respect.

QUESTIONS TO THE PARTIES

Has the applicant been subjected to inhuman or degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, on account of her lack of access to a hearing aid, especially taking into account the following elements: - the seriousness of the applicant’s hearing impairment; - the availability of hearing devices to the population generally; - the course and the duration of the applicant’s procedure for obtaining a hearing aid; - the length of the applicant’s prison sentence. The parties are requested to provide all the necessary details (supported by documents) concerning the applicant’s hearing impairment and the medical care which has been provided to her in detention.