Z.H. împotriva Ungariei

Reclamantul s-a născut în 1987 și locuiește în satul A. din estul Ungariei. Reclamantul este innativ surd și mut și are incapacitate intelectuală de grad mediu. El este analfabet. Potrivit proiectului de inculpare preferat în acest caz, la 10 aprilie 2011 reclamantul – un criminal recidivist multiple cu cea mai recentă condamnare data de 2 noiembrie 2009 – a jefuit un pasor-by în Gyüre. Apoi a fost oprit pentru un control de identitate de către ofițeri ai Departamentului de Poliție Vásárosnameny. A încercat să evadeze, dar a fost prins în timp ce încă în posesia obiectului furat. El a fost angajat la secția de poliție. Întrucât reclamantul a fost perceput să folosească un fel de limba de semne, un interpret de limba de semne a fost numit pentru el imediat.

Mai târziu, în ziua în care a fost interogat ca suspect de jaf. Nici un avocat nu a fost prezent. 10. Guvernul a susținut că reclamantul a înțeles acuzațiile aduse împotriva lui, dar nu a făcut plângere în legătură cu aceasta și a admis comisionarea infracțiunii prin semnarea minutei de interogare. Reclamantul a refuzat acest lucru, argumentând că limba de semne utilizată de el și cea utilizată de interpret erau diferite și, prin urmare, nici o înțelegere nu a fost posibilă între ele. Semnătura reclamantului pe procesul-verbal în cauză constă în porecla sa scribbled, dificil de lizibilă. 11. Între 10 aprilie și 4 iulie 2011, reclamantul a fost reținut în închisoarea județului Szabolcs-Szatmár-Bereg.

12. Reclamantul a susținut că condițiile de detenție au fost inapte la starea sa și că a fost acuzat sexual și sexual de ceilalți deținuți. Guvernul a susținut că s-au instituit măsuri speciale pentru a aborda situația reclamantului (în special, guvernatorul închisorii a emis o instruire în acest sens la 23 mai 2011) – o afirmație a căror eficacitate a fost contestată de către reclamant (pentru detalii, a se vedea punctele 25 și 26 de mai jos). 13. La 4 iulie 2011, reclamantul a fost eliberat din detenție și a fost arestat la domiciliu. Curtea de district Vásárosnamény, care a remarcat că nu știa nici o limbă de semne și a putut comunica numai cu mama sa, a fost de părere că timpul petrecut de către reclamant în detenție a fost redus la minim.

14. Între timp, la 20 iunie 2011, reclamantul a fost inculpat pentru jaf. Condiția mentală a fost remarcată de către acuzație. Un avocat public de apărare și un interpret în limba de semne au fost numite pentru el. 15. În timp ce reclamantul a fost deținut, a fost examinat de un psihiatru legist. La 30 iunie 2011, expertul a dat opinia că facultățile reclamantului au fost în mare măsură reduse și că el ar trebui să fie plasat sub tutorizare parțială. Acest lucru a fost făcut de Curtea de district Vásárosnamény la 27 septembrie 2011. Curtea a remarcat că IQ-ul reclamantului era de 39 de ani, era surd și mut, avea handicap intelectual de grad mediu, nu putea conta și nu cunoaște limba de semne; singura persoană cu care putea comunica a fost mama lui.

16. Procedura penală efectuată împotriva reclamantului este încă în așteptare. 17. Reclamantul a prezentat mărturiile dlui F. și a dlui R. care au fost prezenți atunci când dl Karsai s-a întâlnit cu reclamantul la 6 mai 2012 pentru a discuta despre reprezentarea sa în fața Curții. Potrivit acestor mărturii, reclamantul a comunicat folosind o metodă asemănătoare limbii semnelor, în esență numai inteligibilă mamei sale, care părea complet diferită de limba semnelor standard.

18. Legea nr. XIX din 1998 privind Codul de Procedință Penală prevede următoarele: „(2) Detenția preliminară a unui inculpat poate fi ordonată în cadrul procedurilor efectuate pentru o infracțiune penală pedepsită cu închisoare și numai în cazul în care: a) inculpatul a scăpat sau a fost îndepărtat de către instanța de judecată, procurorul sau autoritatea de investigare sau a încercat să facă acest lucru, sau în cazul în care alte proceduri pentru o infracțiune penală intenționată pedepsită de închisoare au fost instituite împotriva acestuia în timpul procedurii, b) datorită riscului de evadare sau de abscidere sau pentru alte motive, se poate presupune în mod rezonabil că participarea sa la actele de procedură nu poate fi asigurată altfel, c) se poate presupune în mod rezonabil că, dacă lasă larg în mare, ar fi frustrat, obstrucționat sau ar pune în pericol luarea probelor, în special prin influențarea sau intimidarea martorilor sau prin infracțiunilențare.

19.” Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap conține următoarele dispoziții: „În sensul prezentei Convenții: ... „Capitalizare rezonabilă” înseamnă modificarea și ajustările necesare și adecvate care nu impun o sarcină disproporționată sau nejustificată, dacă este necesar, pentru a asigura persoanelor cu handicap bucurarea sau exercitarea în egalitate cu celelalte dintre toate drepturile omului și libertățile fundamentale; ...” „1.

Statele părți asigură acces eficace la justiție pentru persoanele cu handicap în egalitate cu celelalte, inclusiv prin furnizarea de cazare procedurală și adecvată la vârstă, pentru a facilita rolul lor eficace ca participanți directi și indirecti, inclusiv ca martori, în toate procedurile juridice, inclusiv în etapele de anchetă și în alte etape preliminare.””” Statele părți se asigură că, în cazul în care persoanele cu handicap sunt private de libertate prin orice proces, acestea sunt, pe o bază egală cu celelalte, cu dreptul la garanții în conformitate cu legislația internațională privind drepturile omului și sunt tratate în conformitate cu obiectivele și principiile prezentei convenții, inclusiv prin furnizarea de cazare rezonabilă.” 20. Raportul interimar al Raportorului special privind problema torturii și a altor tratamente sau pedepsele crude, inumane sau degradante, prezentat la 28 iulie 2008 de către Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru drepturile omului la a 63-a sesiune a Adunării Generale a ONU (A/63/175), conține următoarele pasaje: „Raportorul special atrage atenția Adunării Generale asupra situației persoanelor cu handicap, care sunt frecvent supuse neglijenței, forme severe de reținere și de excludere, precum și violența fizică, mentală și sexuală.

El este îngrijorat că astfel de practici, perpetrate în instituțiile publice, precum și în sfera privată, rămân invizibile și nu sunt recunoscute ca tortură sau alte tratamente sau pedepsele crude, inumane sau degradante.” [summar] „Persoanele cu handicap sunt adesea separate din societate în instituții, inclusiv în închisoare, centre de îngrijire socială, orfelinați și instituții de sănătate mentală. Acestea sunt private de libertate pentru perioade lungi de timp, inclusiv ceea ce poate constitui o experiență pe tot parcursul vieții, fie împotriva voinței lor, fie fără consimțământul lor liber și informat. În aceste instituții, persoanele cu handicap sunt frecvent supuși indignații nedenumite, neglijență, forme severe de reținere și de excludere, precum și violență fizică, mentală și sexuală.

Lipsa de cazare rezonabilă în centrele de detenție poate crește riscul de expunere la neglijență, violență, abuz, tortură și maltrat.” [punctul 38] „Persoanele cu handicap se găsesc adesea în ... situații [de neputință], de exemplu atunci când acestea sunt private de libertate în închisoare sau în alte locuri ... Într-un anumit context, invaliditatea particulară a unei persoane poate face mai mult posibilă să se întâmple într-o situație dependentă și să-i facă o țintă mai ușoară de abuz ...” [punctul 50] „Statele au obligația suplimentară de a se asigura că tratamentul sau condițiile în detenție nu discriminează direct sau indirect persoanele cu handicap. În cazul în care acest tratament discriminatoriu inflige durere sau suferință severă, acesta poate constitui tortură sau alte forme de maltrat…

” [punctul 53] „Raportorul special menționează că, în temeiul articolului 14 alineatul (2) din [Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap], statele au obligația de a se asigura că persoanele private de libertate au dreptul la „proviziunea de cazare rezonabilă”. Aceasta presupune o obligație de a face modificări adecvate în procedurile și instalațiile fizice ale centrelor de detenție ... pentru a se asigura că persoanele cu handicap au aceleași drepturi și libertăți fundamentale ca și celelalte, atunci când aceste ajustări nu impun sarcini disproporționate sau nejustificate. Negarea sau lipsa de cazare rezonabilă pentru persoanele cu handicap poate crea detenție ... condiții care constă în maltratament și tortura.” [punctul 54]

6. The applicant was born in 1987 and lives in the village of A. in eastern Hungary. 7. The applicant is innately deaf and dumb and has medium-grade intellectual disability. He is illiterate. 8. According to the bill of indictment preferred in the case, on 10 April 2011 the applicant – a multiple recidivist offender with the most recent conviction dating from 2 November 2009 – mugged a passer-by in Gyüre. He was then halted for an identity check by officers of the Vásárosnamény Police Department. He attempted to escape but was apprehended while still in possession of the stolen item. He was committed to the police station. 9. Since the applicant was perceived to use a sort of sign language, a sign-language interpreter was appointed for him at once.

Later in the day he was interrogated as a suspect of robbery. No lawyer was present. 10. The Government submitted that the applicant had understood the charges brought against him but made no complaint about it and admitted the commission of the offence by signing the minutes of the interrogation. The applicant denied this, arguing that the sign language used by him and the one used by the interpreter were different and thus no comprehension had been possible between them. The applicant’s signature on the minutes in question consists of his scribbled nickname, hardly legible. 11. Between 10 April and 4 July 2011 the applicant was detained on remand on the charge of mugging at Szabolcs-Szatmár-Bereg County Prison.

12. The applicant maintained that the conditions of detention were inapt to his condition and that he had been molested, sexually and otherwise, by the other inmates. The Government argued that special measures had been put in place to address the applicant’s situation (in particular, the prison governor issued an instruction to that effect on 23 May 2011) – an assertion of which the efficacy has been disputed by the applicant (for details, see paragraphs 25 and 26 below). 13. On 4 July 2011 the applicant was released from detention and placed under house arrest. The Vásárosnamény District Court, having noted that he did not know any sign language and was able to communicate only with his mother, was of the view that the time spent by the applicant in detention had be to be reduced to a minimum.

14. Meanwhile, on 20 June 2011 the applicant was indicted for robbery. His mental condition was noted by the prosecution. A public defence counsel and a sign-language interpreter were appointed for him. 15. While detained, the applicant was examined by a forensic psychiatrist. On 30 June 2011 the expert gave the opinion that the applicant’s faculties were to a large extent reduced and that he should be placed under partial guardianship. This was done by the Vásárosnamény District Court on 27 September 2011. The court noted that the applicant’s IQ was 39, he was deaf and dumb, he had medium-grade intellectual disability, he could not count and did not know sign language; the only person with whom he could communicate was his mother.

16. The criminal proceedings conducted against the applicant are still pending. 17. The applicant submitted the testimonies of a Mr F. and a Mr R. who were present when Mr Karsai met with the applicant on 6 May 2012 to discuss his representation before the Court. According to these testimonies, the applicant communicated using a peculiar sign-language-like method, essentially only intelligible to his mother, which appeared to be completely different from the standard sign language.

18. Act no. XIX of 1998 on the Code of Criminal Procedure provides as follows: “(2) A defendant’s pre-trial detention may be ordered in proceedings conducted for a criminal offence punishable by imprisonment and only if: a) the defendant has escaped or absconded from the reach of the court, the prosecutor or the investigating authority or attempted to do so, or if other proceedings for an intentional criminal offence punishable by imprisonment has been instituted against him during the procedure, b) due to the risk of his escape or absconding or for other reasons it can reasonably be assumed that his attendance at the procedural acts cannot be ensured otherwise, c) it can reasonably be assumed that if left at large he would frustrate, obstruct or jeopardise the taking of evidence, especially by influencing or intimidating the witnesses, or by destroying, falsifying or concealing physical evidence or documents, d) it can reasonably be assumed that if left at large he would accomplish the attempted or prepared criminal offence,

or would commit another criminal offence punishable by imprisonment.” 19. The United Nations Convention on the Rights of Persons with Disabilities contains the following provisions: “For the purposes of the present Convention: ... “Reasonable accommodation” means necessary and appropriate modification and adjustments not imposing a disproportionate or undue burden, where needed in a particular case, to ensure to persons with disabilities the enjoyment or exercise on an equal basis with others of all human rights and fundamental freedoms; ...” “1. States Parties shall ensure effective access to justice for persons with disabilities on an equal basis with others, including through the provision of procedural and age-appropriate accommodations, in order to facilitate their effective role as direct and indirect participants, including as witnesses, in all legal proceedings, including at investigative and other preliminary stages.” “2.

States Parties shall ensure that if persons with disabilities are deprived of their liberty through any process, they are, on an equal basis with others, entitled to guarantees in accordance with international human rights law and shall be treated in compliance with the objectives and principles of the present Convention, including by provision of reasonable accommodation.” 20. The Interim Report of the Special Rapporteur on the question of torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment, submitted on 28 July 2008 by the Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights to the 63rd session of the General Assembly of the UN (A/63/175), contains the following passages: “The Special Rapporteur draws the attention of the General Assembly to the situation of persons with disabilities, who are frequently subjected to neglect, severe forms of restraint and seclusion, as well as physical, mental and sexual violence.

He is concerned that such practices, perpetrated in public institutions, as well as in the private sphere, remain invisible and are not recognized as torture or other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment.” [summary] “Persons with disabilities are often segregated from society in institutions, including prisons, social care centres, orphanages and mental health institutions. They are deprived of their liberty for long periods of time including what may amount to a lifelong experience, either against their will or without their free and informed consent. Inside these institutions, persons with disabilities are frequently subjected to unspeakable indignities, neglect, severe forms of restraint and seclusion, as well as physical, mental and sexual violence.

The lack of reasonable accommodation in detention facilities may increase the risk of exposure to neglect, violence, abuse, torture and ill-treatment.” [paragraph 38] “Persons with disabilities often find themselves in ... situations [of powerlessness], for instance when they are deprived of their liberty in prisons or other places ... In a given context, the particular disability of an individual may render him or her more likely to be in a dependant situation and make him or her an easier target of abuse ...” [paragraph 50] “States have the further obligation to ensure that treatment or conditions in detention do not directly or indirectly discriminate against persons with disabilities. If such discriminatory treatment inflicts severe pain or suffering, it may constitute torture or other form of ill-treatment…

” [paragraph 53] “The Special Rapporteur notes that under article 14, paragraph 2, of the [Convention on the Rights of Persons with Disabilities], States have the obligation to ensure that persons deprived of their liberty are entitled to ‘provision of reasonable accommodation’. This implies an obligation to make appropriate modifications in the procedures and physical facilities of detention centres ... to ensure that persons with disabilities enjoy the same rights and fundamental freedoms as others, when such adjustments do not impose disproportionate or undue burden. The denial or lack of reasonable accommodation for persons with disabilities may create detention ... conditions that amount to ill-treatment and torture.” [paragraph 54]