Mattei împotriva Italiei

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 13891/05 Giovandomenico MATTEI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 13 noiembrie 2012 într-un comitet compus din Peer Lorenzen, președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători, și Françoise Elens-Passos, adjunct al secțiunii, având în vedere cererea formulată mai sus la 8 aprilie 2005, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie FAȚĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Giovandomenico Mattei, este un cetățean italian născut în 1956 și rezident în Prato. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Pecchioli, avocat în Florența. Guvernul italian (atîl) a fost reprezentat de agentul său, dl Spatafora, și de co-agentul său, dl F. Crisafolli.

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 și 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plângea că a fost expropriat în mod ilegal și a redus durata procedurii. Plângerile reclamantului au fost comunicate guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora. Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile. Scrisoarea modulului a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 12 septembrie 2012, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat a fost stabilită pentru prezentarea observațiilor sale a fost … În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii, în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen modulière Președinte adjunct

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 13891/05 Giovandomenico MATTEI contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 novembre 2012 en un comité composé de : Peer Lorenzen, président, András Sajó, Nebojša Vučinić, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 8 avril 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Giovandomenico Mattei, est un ressortissant italien né en 1956 et résidant à Prato. Il a été représenté devant la Cour par Me P. Pecchioli, avocat à Florence. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Spatafora, et par son coagent, M. F. Crisafulli. Invoquant les articles 1 du Protocole n o 1 et 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait d’avoir été exproprié illégalement et alléguait l’excessive durée de la procédure. Les griefs du requérant ont été communiqués au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux-ci. Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes.

La lettre du Greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 12 septembre 2012, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu. EN DROIT A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention).

En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Greffière adjointe Président