CtEDO 22.11.2012 Auto

KALAYDA v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
22.11.2012
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KALAYDA v. RUSSIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Primă cerere nr. 35973/07 Anton Olegovich KALAYDA împotriva Rusiei depusă la 27 iulie 2007 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Anton Olegovich Kalayda, este un național rus, născut în 1978 și reținut în Norilsk, regiunea Krasnoyarsk. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Arestarea reclamantului și detenția ulterioră La 28 iunie 2007, reclamantul a avut o altercație cu un șofer de taxi, G., care se presupune că a refuzat să-l ducă la destinația solicitată. Reclamantul a avut apoi un cuțit la gâtul lui G. ordonând-l să-l aducă acolo. Când mașina s-a oprit, doi oameni, Boch. și Bog. – Cunoștințele G., au fugit la ea. Bărbații l-au aruncat la pământ, reclamantul a văzut o mașină de poliție se apropie și a început să fugă, a căzut și a căzut în jos rănindu-și nasul și-a zgâriet palmele, ofițerii de poliție l-au prins, l-au bătut și l-au adus la secția de poliție la aproximativ 4 dimineața. La ora 5 a.m. a sosit o ambulanță. Reclamantul a fost diagnosticat cu intoxicație de droguri. Ofițerul de poliție M. a dus reclamantul la biroul nr. 221 de la etajul al doilea al secției de poliție. M. a declarat reclamantului că a atacat trei șoferi de taxi și ar trebui să mărturisească. El a acuzat, de asemenea, reclamantul de unele furturi. Reclamantul a refuzat să respecte. Ofițerii de poliție M. și B. l-au bătut și l-au bătut în spate, în picioare, în brațe și în cap. Reclamantul s-a simțit amețit și nauseos. A fost de acord să facă o declarație de mărturisire și a scris ceea ce polițiștii i-au spus. La ora 18:00, reclamantul a fost adus la biroul investigatorului. Investigatorul a elaborat dosarul de arestare și a interogat reclamantul care a mărturisit crimele. Când ofițerul de poliție a adus reclamantul la centrul de detenție temporar, administrația sa a refuzat să accepte reclamantul. El a fost apoi dus la un centru medical și examinat de un medic. Leziunile sale au inclus multiple contuzii pe cap și șold stâng, o contuzie a rinichiului stâng, contuzie cerebrală și hematurie (prezența celulelor roșii din sânge în urină ). Reclamantul a declarat medicului că rănile sale au fost rezultate dintr-o altercație cu șoferii de taxi. Iunie 2007 reclamantul a fost dus la spital. Chirurgul care l-a examinat nu a confirmat diagnosticul contuziei rinichilor. El a considerat că reclamantul a suferit de defecte de naștere renală. Chirurgul a observat, de asemenea, mai multe vânătăi și contuzii pe pieptul reclamantului, spate și cap. Reclamantul a fost apoi deținut într-un centru de detenție temporar până la 30 iunie 2007, unde a primit asistență medicală. La 30 iunie 2007, Curtea Norilsk a autorizat detenția anterioară la judecată a reclamantului. Se pare că nu a făcut apel împotriva ordinii judiciare relevante. În aceeași zi, reclamantul a fost retras în închisoare nr. IZ-24/4 în Norilsk, unde a fost reținut în așteptarea anchetei și procesului. La 1 iulie 2007, reclamantul a consultat medicul închisorii. S-a plâns de durere de cap și greață. În timpul examinării, medicul a observat mai multe contuzii și vânătăi pe piept, spate și capul reclamantului. Pe 22 August 2007 reclamantul a făcut o examinare medicală forense. Expertul a remarcat o contuzie în zona lombar. Se pare că, la 6 septembrie 2007, un expert medical forense a examinat reclamantul și a documentat leziunile sale menționând că nu au cauzat nici o deteriorare a sănătății sale. [1] La 17 Ianuarie 2008 reclamantul a făcut o nouă examinare medicală legistică. El s-a plâns de durere în zona lombară. Având în vedere documentele medicale din dosarul reclamantului și rezultatele examinării, expertul a concluzionat că reclamantul ar putea fi suferit leziunile în cursul arestării. Expertul a exclus posibilitatea rănilor de a fi autoinflicată. La 18 iulie 2007, reclamantul a solicitat departamentului de poliție să deschidă un caz penal în ceea ce privește G., care l-a rănit în altercație la 28 iunie 2007. La 26 iulie 2007, departamentul de poliție a respins plângerea reclamantului. Procurorul a anulat decizia menționată la 29 august 2007 și a trimis această chestiune în vederea unei anchete suplimentare. Septembrie 2007 departamentul de poliție a respins plângerea reclamantului. Ofițerul responsabil de anchetă a remarcat că reclamantul a suferit leziuni ca urmare a utilizării forței împotriva lui de către Boch. și Bog., care au încercat să pună capăt atacului reclamantului împotriva G. Plaga reclamantului cu privire la ofițerii de poliție B. și M. Într-o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere împotriva ofițerilor de poliție B. și M., care au afirmat că l-au supus la tratamente necorespunzătoare în timp ce a fost în custodie de poliție la 28 iunie 2007. La 16 august 2007, procurorul municipal a ordonat ancheta asupra acuzațiilor reclamantului. August 2007 investigatorul senior D. de la procurorul a respins acuzațiile reclamantului ca fiind neconvenționat. Procurorul municipal a anulat această decizie la 5 septembrie 2007 și a ordonat ancheta suplimentară. Investigatorul senior D. a interogat reclamantul, care a confirmat că leziunile sale au fost infligute de ofițeri de poliție B. și M. Când a fost interogat de către investigator, ambii ofițeri de poliție au refuzat acuzațiile reclamantului și au susținut că, la arestarea, reclamantul avea deja leziunile infligéte de persoanele care au oprit atacul asupra G. La 15 septembrie 2007, investigatorul principal D. a respins plângerea reclamantului. La 25 octombrie 2007, Tribunalul a respins, printre altele, , recursul reclamantului împotriva hotărârii din 15 septembrie 2007. Curtea a interogat ofițerii de poliție B. și M., investigatorul Ch. care a interogat reclamantul la 28 iunie 2007, investigatorul D. care a efectuat ancheta asupra acuzațiilor reclamantului privind maltraturile și șoferii de taxi G. și R., pe care reclamantul au supus-o agresiuni. Plângerile cu privire la arestarea și detenția presupuse ilegale la 28 iunie 2007 La 29 octombrie 2007, un investigator în vârstă cu biroul procurorului a respins plângerea reclamantului că a fost reținut ilegal timp de 14 ore la 28 Iunie 2007. Curtea nu a descoperit nici o ilegalitate în faptul că în acea zi reclamantul a fost reținut timp de 14 ore menționând că [reclamantul] a fost într-un stat inebriat ... și a trebuit să fie reținut la secția de poliție în așteptarea detoxificației.” La 30 octombrie 2007, șeful interimar al departamentului de investigație cu biroul procurorului a anulat decizia de 29 de ani. La 9 noiembrie 2007, un investigator cu biroul procurorului a respins plângerea reclamantului menționând după cum urmează: „Faptul că [reclamatorul] ..., înainte de arestarea sa, a petrecut aproximativ 14 ore la secția de poliție nu constituie o încălcare a drepturilor [săi]. [Reclamantul] a fost într-un stat inebriat și a trebuit să fie deținut la secția de poliție în așteptarea dezintoxicării sale. Ofițerii de poliție au desfășurat activități operative cu participarea [reclamantului] pentru a stabili ... circumstanțele crimelor comise de [el]. [Reclamantul] atunci când [la secția de poliție] nu a fost de facto privat de libertatea de circulație. El nu a fost plasat într-o celulă ... sau într-o altă cameră pentru a restricționa libertatea sa. În astfel de circumstanțe, [reclamantul] ar fi putut să părăsească liber [sediul de poliție]. Cu toate acestea, el a ales să nu.” Se pare că decizia din 9 noiembrie 2007 a fost anulată și investigatorul a efectuat anchetă suplimentară asupra acuzațiilor reclamantului. Noiembrie 2007 investigatorul a respins din nou plângerea reclamantului care a reiterat argumentarea sa anterioară din 9 noiembrie 2007. Apoi, biroul procurorului a redeschis în mod repetat cazul reclamantului care a ordonat ancheta suplimentară asupra acuzațiilor sale. Ultima decizie relevantă a fost luată la 28 aprilie 2008. Iunie 2008 Tribunalul a examinat recursul reclamantului împotriva hotărârii din 28 aprilie 2008. Curtea a stabilit că reclamantul a fost adus la secția de poliție la aproximativ 4 dimineața la 28 Iunie 2007 și că dosarul de arestare a fost elaborat la ora 18:00 în aceeași zi. Pe baza mărturiilor făcute de reclamant și ofițerii de poliție B. și M., instanța a constatat că reclamantul a petrecut timp considerabil în holul secției de poliție fără a încerca să o părăsească. Curtea a concluzionat după cum urmează: „De la [regulile procedurii penale] rezultă că detenția ar trebui să fie înțelesă ca restricția de circulație a unei persoane plasate într-o cameră specială sub controlul constant al personalului de aplicare a legii. Aceste restricții nu au fost aplicate în ceea ce privește [reclamantul]. El a devenit suspect într-o anchetă penală numai după ce investigatorul Ch. și-a întocmit dosarul de arest la ora 18:00, la 28 iunie 2007. Respectând cele de mai sus și pe baza anchetei efectuate, investigatorul K. a concluzionat cu dreptate că [reclamantul] atunci când a fost prezent la [sediul de poliție] nu a fost restricționat în mișcare și că a fost în măsură să părăsească sediul. Cu toate acestea, el nu a făcut acest lucru, ceea ce fapt ar trebui interpretat ca șederea lui [sedința de poliție] de propria sa voință.” Condamnarea reclamantului La 9 iunie 2008, Curtea Municipală a constatat că reclamantul a fost vinovat de mai multe conturi de furt și jaf și l-a condamnat la 11 ani și 10 luni de închisoare. Se pare că Curtea Regională a desfășurat o audiere de apel în ceea ce privește condamnarea reclamantului la 9 iulie 2008 și 19 februarie 2009. [2] COMPLAINTE Reclamantul se plâng, în temeiul articolului 3 din Convenție, că a fost supus maltrat în custodie de poliție la 28 iunie 2007. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 2 litera (c) și al articolului 5 din Convenție cu privire la arestarea sa la 28 Iunie 2007. În special, susține că, în contravenție cu normele interne de procedură penală, înregistrarea arestării sale a fost elaborată 14 ore după arestarea efectivă; că nu a fost adus în fața judecătorului în termen de patruzeci și opt ore după arestarea în conformitate cu legislația internă și că nu a fost informat cu promptitudine despre motivele arestării sale. Prezența reclamantului la secția de poliție de la ora 4 până la ora 18 din 28 iunie 2007 s-a ridicat la privarea libertății în temeiul art. 5 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, această privație de libertate s-a înscris în alin. (a) - (e) din această dispoziție (a se vedea Creangă v. România [GC], nr. 29226/03, §§ 84-110, 23 februarie 2012)? [1] Reclamantul nu a prezentat o copie a raportului medical legist [2]. Reclamantul nu a informat Curtea cu privire la rezultatul procedurii penale împotriva acestuia.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă