STOLMAKOV v. RUSSIA
STOLMAKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2013)
SECȚIA ÎNTÂI
Cererea nr. 46106/07
Yuriy Dmitriyevich STOLMAKOV
împotriva Rusiei
depusă pe 10 octombrie 2007
DECLARAȚIE DE FAPTE
Reclamantul, dl Yuriy Dmitriyevich Stolmakov, este cetățean rus, născut în 1972 și locuiește în Magadan.
Faptele cauzei, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.
Pe 26 octombrie 2004, ofițerii Departamentului Regional Magadan al Serviciului Federal de Control al Drogurilor ("Serviciul de Control al Drogurilor") au reținut K., socrul reclamantului, în cursul activității operative-de căutare "cumpărare de test". Când au fost interogați de către ofițeri, K. a mărturisit și a declarat că reclamantul era și el implicat în vânzarea de droguri.
A.
Reținerea reclamantului pe 27 octombrie 2004, presupusul tratament degradant și evenimentele ulterioare
La aproximativ ora 9:05 a.m. pe 27 octombrie 2004, reclamantul și V., o persoană privată, au fost reținuți de un grup de ofițeri ai Departamentului Regional Magadan al Serviciului de Control al Drogurilor. Aceștia nu s-au prezentat. Reclamantul susține că unul dintre ofițeri l-a lovit de două ori în burtă și i-a răsucit brațele. A căzut pe pământ cu fața în jos. Apoi au dus V. și reclamantul la o mașină și i-au transferat la sediul Serviciului de Control al Drogurilor.
Ofițerii au continuat să bată reclamantul în clădirea Serviciului de Control al Drogurilor, pentru a extrage o mărturisire. Conform spuselor reclamantului, unul dintre ofițeri, al cărui prenume era D., a început să-l stranguleze cu o eșarfă. Reclamantul a fost forțat să se pună în genunchi. Ofițerul l-a lovit cu piciorul în burtă și apoi a ordonat reclamantului să ia loc pe o scaun. Apoi Mor., un alt ofițer, l-a lovit de mai multe ori în față și la tibia. Ofițerii au ordonat reclamantului să semneze o declarație de auto-incriminare. Reclamantul a acceptat, din frică pentru viața sa, și ofițerii l-au adus la biroul unui investigator în aceeași clădire. Se spune că au avertizat reclamantul să nu spună nimic avocatului său, deoarece acesta ar fi desemnat de Stat și prin urmare ar "lucra pentru ei".
La aproximativ ora 10:30 a.m. în aceeași zi, reclamantul a fost interogat de investigatorul G. al Serviciului de Control al Drogurilor, în prezența unui avocat desemnat de Stat. El a scris o mărturisire că vânduse droguri în trei ocazii. G. a hotărât, de asemenea, să efectueze o percheziție a apartamentului reclamantului și la aproximativ ora 11 a.m. i-a notificat pe reclamant despre percheziție.
La ora 12:45 a.m. percheziția, efectuată în prezența reclamantului și a avocatului, a fost finalizată. Se pare că imediat după aceea, reclamantul a fost eliberat sub angajamentul de a nu părăsi orașul.
B.
Procesul penal împotriva reclamantului
Pe 27 octombrie 2004, reclamantul a fost interogat cu privire la trei episoade de vânzare de droguri și a depus o declarație de auto-incriminare.
Pe 28 octombrie 2004, reclamantul a vorbit cu avocatul său, "s-a asigurat că acesta a fost desemnat de ordinul local al barourilor și nu de către polițiști" și a hotărât să-și modifice declarațiile și să se retrăgă de la mărturisire. Când a fost interogat de G. în aceeași dată, în prezența avocatului, a depus plângere împotriva investigatorului cu privire la acțiunile ofițerilor Serviciului de Control al Drogurilor și a cerut excluderea mărturisirii sale ca obținute sub constrângere.
În aceeași dată, Curtea Municipală Magadan a confirmat legalitatea percheziției apartamentului reclamantului.
Pe 27 mai 2005, Curtea Municipală Magadan l-a condamnat pe reclamant pentru trei capete de acuzație privind vânzarea ilicită de droguri în cantitate mare și l-a sentențiat la șapte ani și șase luni de închisoare. Instanța a examinat acuzațiile reclamantului privind tratamentul degradant și le-a respins ca neîntemeiate. Instanța a invocat declarațiile orale ale ofițerilor Serviciului de Control al Drogurilor Mor. și T., care au confirmat în sala de judecată că reclamantul nu fusese supus nici unui fel de presiune, cât și refuzul din 12 noiembrie 2004 de a deschide proces penal cu privire la acuzațiile sale de tratament degradant (vezi mai jos). Instanța a mai notat că pe 27 octombrie 2004, reclamantul fusese interogat și produsese o declarație de auto-incriminare în prezența avocatului și i se notificaseră drepturile, inclusiv dreptul de a nu se auto-incrimina, dar alegesegeorgese să depună mărturie. Reclamantul a fost arestat în sala de judecată și pus în custodie.
Reclamantul a depus apel, susținând, printre altele, că pe 27 octombrie 2004 depusese mărturie sub presiune fizică și psihologică.
Pe 10 august 2005, Curtea Regională Magadan a menținut pedeapsa în apel, respingând acuzațiile de tratament degradant ca nefondată fără alte detalii.
Pe 9 noiembrie 2006, Prezidiul Curții Regionale Magadan, acționând la cererea avocatului reclamantului, a examinat cauza printr-o procedură de revizuire supravegheată. Instanța a recaracterizat infracțiunile pentru care reclamantul fusese condamnat ca "tentativă de vânzare de droguri", i-a redus pedeapsa la șase ani și nouă luni de închisoare și a menținut restul pedepsei.
C.
Rănile reclamantului
Pe 28 octombrie 2004, investigatorul L. al biroului procurorului municipiului Magadan a hotărât că reclamantul trebuie să se supună unui examen medical. Conform ordinului de examinare medicală («направление»), reclamantul had abraziuni pe frunte și vânătăi ale coastelor și tibiei stângi.
Conform spuselor reclamantului, pe 28 octombrie 2004 a mers la un spital local ambulator, dar personalul medical a refuzat să-l vadă și i-a invitat să se întoarcă pe 1 noiembrie 2004.
Pe 1 noiembrie 2004, a fost examinat de către medicul spitalului ambulator. Reclamantul s-a plâns de durere toracică la stânga și i-a informat pe doctor că fusese bătut de ofițerii Serviciului de Control al Drogurilor. Doctorul a observat că durerea toracică a fost și ea reprodusă prin palpare. Reclamantul a fost diagnosticat cu vânătaie a laturii stângi a pieptului. Doctorul a notat că reclamantul nu had nici o rană vizibilă.
În aceeași dată, spitalul ambulator a informat departamentul de poliție al Magadanului despre rănile reclamantului și despre declarațiile sale privind originea lor. Se pare că departamentul a transmis această informație procuraturii.
Pe 3 noiembrie 2004, un expert al biroului local de examinare medicală de specialitate a examinat reclamantul. După cum rezultă din respectivul raport de examinare medicală din 12 noiembrie 2004, reclamantul a fost diagnosticat cu vânătaie a treimii mijlocii a suprafeței anterioare a tibiei stângi, care ar fi putut fi cauzată de un obiect tern și nu a cauzat daune sănătății sale. Expertul nu a găsit nici o confirmare obiectivă a rănii toracice.
D.
Anchetă cu privire la acuzațiile de tratament degradant și detențiune ilegală
1.
Ancheta inițială privind acuzațiile de tratament degradant (2004-2005)
Pe 3 noiembrie 2004, reclamantul s-a plâns procuraturii Magadanului de tratament degradant. El a prezentat un relat detaliat al evenimentelor în sprijin al cererii sale și a specificat că V. și o altă persoană, o frizer, erau în măsură să confirme relatarea sa a evenimentelor.
Pe 5 noiembrie 2004, procuratura Magadanului a deschis o anchetă. Procuratura:
-
a cerut și a obținut caracteristici profesionale și descrieri de responsabilități ale ofițerilor Serviciului de Control al Drogurilor Mor. și N., cât și al ofițerului stagiar Mrin.;
-
a intervievat G., care a depus mărturie că a interogat reclamantul la aproximativ ora 10:30 a.m. pe 27 octombrie 2004 și nu a văzut nici o rană vizibilă pe corpul lui. El a declarat că ofițerii N. și Mor. au vorbit cu reclamantul înainte de interogare pentru aproximativ douăzeci sau treizeci de minute;
-
a intervievat Mor., Mrin. și N., care au negat categoric orice folosire a forței împotriva reclamantului;
-
a interogat martor V., care a depus mărturie că nu a văzut pe poliție bătând reclamantul în timp al reținerii. A fost transferat la sediul Serviciului de Control al Drogurilor odată cu reclamantul, dar imediat după sosire, reclamantul fusese luat într-un birou diferit, în timp ce V. fusese eliberat după un interviu scurt. El a adăugat că la aproximativ ora 19:00 în aceeași dată, reclamantul venise la bioul lui și îi spusese că fusese bătut de poliție;
-
în final, pe 10 noiembrie 2004, procuratura a ținut un interviu suplimentar cu reclamantul. El și-a reproduit plângerea inițială.
Pe 12 noiembrie 2004, procuratura a refuzat să deschidă proces penal cu privire la plângere. Decizia, lung de o pagină, conținea un rezumat scurt al acuzațiilor reclamantului, cât și o referință la mărturiile investigatorului G., ofițerilor N. și Mor. și ofițerului stagiar Mrin., care au negat orice acuzații de tratament degradant împotriva reclamantului. Din decizie a rezultat că la ora 9 a.m. pe 27 octombrie 2004, reclamantul fusese reținut, adus la postul de poliție, identitatea lui fusese stabilită, o percheziție a apartamentului lui fusese efectuată și apoi reclamantul fusese adus la investigator și interogat în prezența avocatului. Acuzațiile de constrângere au fost respinse ca neîntemeiate.
Reclamantul susține că această decizie a fost anulată pe 26 noiembrie 2004 de un procuror cu rang superior. Dosarul nu conține o copie a deciziei respective sau nici alte detalii în această privință.
Pe 26 iulie 2005, Procurorul Municipal Magadan a anulat decizia din 12 noiembrie 2004 și a ordonat o anchetă suplimentară. În decizia respectivă, el a subliniat, în special, că documentele medicale ale reclamantului, cât și materialele relevante din dosarul cauzei penale, nu fusesseră admise în dosarul anché în măsura în care se referau la evenimentele din 27 octombrie 2004.
Pe 4 august 2005, procuratura Magadanului a emis un alt refuz de a deschide proces penal. Decizia reproducea verbatim pe cea anterioară și conținea o concluzie că declarațiile reclamantului privind tratamentul degradant trebuie să fi fost o parte a strategiei de apărare pe care o alegesegeorgese pentru a înșela investigatorii. Decizia nu conținea nici o referință la documentele medicale.
2.
Procesul din 2007 privind acuzațiile reclamantului privind detențiunea ilegală și tratamentul degradant
(a)
Plângeri privind detențiunea ilegală și percheziția din 4 și 2 iulie 2007
Pe 2 iulie 2007, reclamantul s-a plâns Departamentului de Investigații Municipale Magadan al Comitetului de Investigații al Procuraturii Magadanului ("departamentul de investigații municipale") privind reținerea ilegală a sa între ora 10 a.m. și ora 6 p.m. pe 27 octombrie 2004 de către ofițerii Serviciului de Control al Drogurilor.
Pe 4 iulie 2007, a introdus o plângere separată contestând legalitatea percheziției apartamentului lui pe 27 octombrie 2004.
(b)
Decizia din 10 iulie 2007 cu privire la reținerea presupus ilegală și anularea ei ulterioară
Pe 10 iulie 2007, departamentul de investigații municipale a refuzat să ordone o anchetă cu privire la plângerile sale privind detențiunea ilegală și percheziția, deoarece au fost deja examinate în cursul procesului (vezi mai sus).
Pe 16 august 2007, Curtea Municipală Magadan a respins plângerea reclamantului cu privire la decizie și a încheiat procesele judiciare respective.
Pe 3 octombrie 2007, Curtea Regională Magadan a anulat decizia din 16 august 2007 și a trimis cauza pentru o nouă examinare. Ea a găsit, în particular, că problema detențiuni ilegale a reclamantului nu fusese supusă nici unei verificări de către instanța de judecată. Reclamantul nu a furnizat alte detalii cu privire la acele procese.
(c)
Decizia din 12 septembrie 2007 și anularea ei
Pe 12 septembrie 2007, departamentul de investigații municipale a emis un refuz de a deschide proces penal, aparent cu privire la ambele plângeri privind tratamentul degradant și detențiunea ilegală (numărul de anchetă internă: 1-963-pr-07).
Pe 17 septembrie 2007, Adjunctul Șefului departamentului de investigații municipale a anulat decizia și a ordonat o anchetă suplimentară.
(d)
Decizia din 20 septembrie 2007 privind ambele plângeri privind tratamentul degradant și detențiunea ilegală
Pe 20 septembrie 2007, aparent printr-o decizie unică, departamentul de investigații municipale a refuzat să deschidă proces penal cu privire la ambele acuzații de tratament degradant și detențiune ilegală.
Pe 24 septembrie 2007, un procuror cu rang superior a confirmat refuzul.
(e)
Contestația reclamantului privind decizia din 20 septembrie 2007 în partea privind acuzațiile de tratament degradant și dezvoltări ulterioare
Pe 25 octombrie 2007, Curtea Municipală Magadan a constatat că decizia din 20 septembrie 2007 era ilegală și neîntemeiat în măsura în care ancheta privind acuzațiile de tratament degradant era în cauză. Instanța a specificat, în particular, că dovezile la care se referă decizia procurorului se limitau la mărturie reclamantului, cât și la documente care conțin caracteristici profesionale și descrieri de responsabilități ale G., Mrin. și Mor. respectiv. Cu toate acestea, investigatorul procuraturii responsabil cu ancheta nu îi interogase pe acele persoane. În plus, documentele medicale nu fusesseră admise și examinate.
Pe 15 noiembrie 2007, Șeful departamentului de investigații municipale a anulat decizia din 20 septembrie 2007, aparent ca urmare a sentinței instanței municipale din 25 octombrie 2007.
Pe 26 noiembrie 2007, departamentul de investigații municipale a emis încă un refuz de a deschide proces penal, care, la rândul lui, a fost anulat de către un investigator cu rang superior pe 4 decembrie 2007.
Pe 12 decembrie 2007, Curtea Regională Magadan a menținut decizia din 25 octombrie 2007 în apel.
Pe 13 decembrie 2007, procurorul municipal Magadan a emis un nou refuz de a deschide proces penal cu privire la plângerea privind tratamentul degradant. Procurorul a reiterat că acuzațiile reclamantului fusesseră examinate de instanța de judecată și respinse pe 27 mai 2005 ca neîntemeiate (vezi mai sus). El mai observa că conform raportului de examinare medicală a specialistului din 3 noiembrie 2004, reclamantul had o vânătaie a treimii mijlocii a suprafeței anterioare a tibiei stângi. Cu toate acestea, el a subliniat în această privință că reclamantul fusese diagnosticat cu vânătaie toracică pe baza plângerilor sale subiective, în timp ce nu existau alte dovezi obiective pentru a confirma spusele lui, cât și nici o indicație a nici unei alte răni. El a concluzionat că informația din dosarul cauzei era insuficientă pentru a confirma că reclamantul fusese tratat degradant.
Pe 14 decembrie 2007, Adjunctul Șefului departamentului de investigații municipale a anulat decizia din 13 decembrie 2007, din cauza faptului că biroul procurorului municipal a eșuat să îi interoghe pe Mor. și Mrin., să admită mai multe documente la care s-a referit reclamantul, să examineze declarațiile reclamantului privind dovezile medicale, să ceară și să admită documente medicale și să ordone o nouă examinare medicală de specialitate pentru a stabili natura, posibilele cauze și mecanismul rănilor.
Pe 24 decembrie 2007, departamentul de investigații municipale a hotărât din nou că nu exista necesitate să deschidă proces penal cu privire la plângerea privind presiunea psihologică și fizică.
Reclamantul nu a prezentat alte informații cu privire la procesele.
(f)
Contestația reclamantului privind decizia din 20 septembrie 2007 în partea privind chestiunea detențiuni ilegale
Pe 25 octombrie 2007, Curtea Municipală Magadan a respins plângerea reclamantului cu privire la refuzul din 20 septembrie 2007 de a deschide proces penal din cauza detențiuni ilegale pe 27 octombrie 2004.
Pe 19 decembrie 2007, Curtea Regională Magadan a anulat decizia din 25 octombrie 2007 și a ordonat o nouă examinare a cauzei de către instanța de prima instanță.
Pe 17 ianuarie 2008, Curtea Municipală Magadan a admis plângerea reclamantului. Instanța a observat, în particular, că materialele din dosarul penal al reclamantului, inclusiv sentința instanței de judecată, nu conțineau un înregistrare de arest sau reținere cu privire la reclamant. De asemenea, a examinat deciziile departamentului de investigații municipale existente pentru perioada iulie-decembrie 2007 și, în particular, decizia din 24 decembrie 2007 (vezi mai sus). Instanța a observat că aceasta din urmă decizie se referă doar la acuzațiile reclamantului privind tratamentul degradant, în timp ce el mai ridicase și o reținere ilegală separată, care nu fusese răspunsă. Instanța a ordonat departamentului de investigații municipale să remedieze acea lacună.
Nu a fost prezentat alt informație în această privință.
3.
Cererea reclamantului pentru acces la rezultatele examinării medicale de specialitate din 1 noiembrie 2004 și procesele ulterioare
Între timp, pe 15 augusztus 2007, reclamantul a cerut biroului local de examinare medicală de specialitate să-i furnizeze o copie a raportului de examinare medicală de specialitate cu privire la el din 1 noiembrie 2004.
În aceeași dată, biroul de examinare medicală de specialitate a refuzat, arătând că nu putea "furniza victimelor copii ale documentației de examinare medicală de specialitate".
Reclamantul a contestat refuzul în instanță.
Pe 5 octombrie 2007, Curtea Municipală Magadan prin decizie interlocutorie a ordonat biroului respondent, procuraturii Magadanului și Serviciului de Control al Drogurilor să furnizeze instanței documente privind acuzațiile reclamantului privind tratamentul degradant.
Pe 7 noiembrie 2007, Curtea Municipală Magadan a respins acțiunea reclamantului, aflând că biroul de examinare medicală de specialitate acționase în conformitate cu legea.
Conform ștampilei curții pe copia deciziei, aceasta nu a intrat în vigoare. Cu toate acestea, dosarul cauzei nu conține nici o informație cu privire la dacă părțile au contestat sentința judiciară.
PLÂNGERI
Reclamantul se plânge conform art. 3 și 13 din Convenție că a fost tratat degradant de către ofițerii Serviciului de Control al Drogurilor și ancheta în legătură cu acuzațiile sale de tratament degradant s-a dovedit ineficace.
Se plânge conform art. 5 §§ 1 și 2 că pe 27 octombrie 2004 fusese reținut ilegal în absența nici o înregistrare și fără nici o explicație a motivului detențiuni.
Se plânge conform art. 6 §§ 2, 3 (b) și 3 (d) că fusese condamnat în încălcarea presumției de nevinovăție, că condamnarea era bazată pe dovezi contradictorii și reciproc exclusive, că atât înregistrarea percheziției, cât și înregistrările cumpărării de test erau inadmisibile, că cazul procurorului era slab, că nu a putut să îi pună întrebări martorului P. și că instanța de judecată admisese ilegitim decizia de a nu deschide proces penal din 12 noiembrie 2004, în pofida faptului că decizia contestată fusese anulată de procurorul cu rang superior.
ÎNTREBĂRI PENTRU PĂRȚI
1.
A fost reclamantul supus unui tratament contrar art. 3 din Convenție după arestul pe 27 octombrie 2004? Guvernului i se invită să abordeze următoarele întrebări de fapt.
(a)
A fost reținerea reclamantului pe 27 octombrie 2004 planificată în prealabil? A rezistet reclamantul arestului? Au folosit ofițerii de poliție forță excesivă pentru a-l aresta (vezi Rehbock c. Slovenia, nr. 29462/95, §§ 71 ‑ 77, ECHR 2000-XII)? Guvernului i se invită să depună documentele respective și să specifice ora exactă a reținerii.
(b)
Odată în mâinile poliției:
(i)
I s-a notificat reclamantul cu privire la drepturile sale? Dacă da, când și ce drepturi i s-a notificat?
(ii)
I s-a dat posibilitatea să informeze o terță parte (membru al familiei, prieten, etc.) cu privire la detențiunea și locația lui și, dacă da, când?
(iii)
I s-a dat acces la un avocat și, dacă da, când?
(iv)
I s-a dat acces la un doctor și, dacă da, când?
(c)
Ce activități care implicau reclamantul au fost desfășurate la sediul Serviciului de Control al Drogurilor pe 27 octombrie 2004, și la ce ore ale zilei? Care era statutul procedural al reclamantului? Ce mărturisisri și/sau declarații a dat reclamantul în perioada aceea (vă rog să depuneți documente relevante, în special, înregistrări care conțin declarațiile/mărturisisrile reclamantului)? A fost dat reclamantului acces la un avocat înainte și în cursul fiecărei asemenea activități?
Guvernului i se solicită să depună documente relevante ca răspuns la fiecare dintre întrebările de mai sus.
2.
Și-au îndeplinit autoritățile obligația pozitivă conform art. 3 din Convenție de a efectua o anchetă eficace cu privire la acuzațiile reclamantului privind tratamentul degradant pe 27 octombrie 2004? În particular:
(a)
Au fost investigatorii (autoritatea de investigații) care au efectuat ancheta cu privire la acuzațiile reclamantului privind tratamentul degradant independenți de investigatorii (autoritatea de investigații) care erau responsabili pentru investigarea cauzei penale împotriva reclamantului?
(b)
Care ofițeri (poliție, Serviciul de Control al Drogurilor, etc.) din care departament(e) de poliție au fost implicați în ancheta privind plângerea reclamantului privind tratamentul degradant de polițiști? Ce activități operaționale și altele au desfășurat în cursul anché?
(c)
A împiedicat absența unor procese penale instituite măsuri de investigație, care ar putea corespunde noțiunii de anchetă eficace, după cum se cere de jurisprudența Curții conform art. 3 din Convenție (vezi, mutatis mutandis, Taraburca c. Moldova, nr. 18919/10, § 57, 6 decembrie 2011, și Shanin c. Rusia, nr. 24460/04, § 69, 27 ianuarie 2011)? Care dintre metodele de investigație folosite pentru o investigație preliminară conform art. 150-226 ale Codului de Procedură Penală (CCrP) au putut fi și au fost folosite, în cauza de față, în cursul anché conform art. 144 din Cod?
(d)
Au fost persoane din care explicații («объяснения») au fost luate responsabile pentru declarații false sau refuz de a depune mărturie?
(e)
Părților le se cere să specifice dacă nici o anchetă și/sau activități de investigație privind acuzațiile reclamantului privind tratamentul degradant nu au fost ținute între 4 august 2005 și 2 iulie 2007 și să depună documente relevante.
3.
A avut reclamantul la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerile sale conform art. 3 din Convenție, după cum se cere de art. 13 din Convenție?
4.
A epuizat reclamantul căile de recurs interne cu privire la plângerea sa conform art. 5 § 1 privind presupusa privare de libertate pe 27 octombrie 2004? În particular, s-a plâns unui procuror sau unei instanțe cu privire la reținerea ilegală presupusă pe acea dată imediat după evenimentele? A respectat regula de șase luni cu privire la plângere? A fost luată o decizie finală în procesele privind presupusa ilegalitate a reținerii după 17 ianuarie 2008?
5.
Presupunând că reclamantul a epuizat căile de recurs interne cu privire la plângerea de mai sus și a respectat regula de șase luni: a constituit restricția asupra libertății reclamantului pe 27 octombrie 2004 o privare de libertate? A fost privarea impugnabilă de libertate compatibilă cu art. 5 § 1 din Convenție? Care a fost baza legală pentru privarea de libertate? În particular, a căzut presupusa privare de libertate pe 27 octombrie 2004 în sfera aplicării art. 5 § 1 (c) din Convenție? A fost o înregistrare de reținere efectuată cu privire la reclamant? Părților le se invită să depună documentele relevante în această privință.