STEPULEAC c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Secțiunea a treia Cerere nr. 43677/09 Sergiu STEPULEAC împotriva Republicii Moldova introdusă la 12 august 2009 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, domnul Sergiu Stepulac, este un resortisant moldovean născut în 1961 și rezident în Chișinău. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Ursachi, avocată la Chișinău. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează: La 21 iulie 2009, autoritatea de urmărire penală a deschis o anchetă privind punerea în circulație a bancnotelor false și printr-o decizie din aceeași zi, procurorul a dispus o percheziție la domiciliul reclamantului. Potrivit reclamantului, percheziția a început la 21 iulie 2009, la ora 13:00, după încheierea percheziției, reclamantul ar fi fost adus la sediul Departamentului de Servicii Operative al Ministerului Afacerilor Interne în jurul orei 14:25, iar reclamantul ar fi fost supravegheat într-un birou până la ora 18:00.

În conformitate cu un proces-verbal din aceeași zi, reclamantul a fost arestat începând cu ora 18:00. S-a indicat că reclamantul a fost desemnat de către o terță parte, V.R., ca fiind persoana care a comis infracțiunea în cauză. În aceeași zi, fratele reclamantului a fost arestat din aceleași motive. La 24 iulie 2009, procurorul districtual însărcinat cu cauza l-a numit pe judecător să-l aresteze provizoriu pe reclamant. Procurorul a declarat că reclamantul a convenit la 14 august 2007 să cumpere bancnote false la V.R. și că tranzacția a avut loc după un timp. În opinia reclamantului, cererea procurorului a fost depusă la instanța judecătorească în jurul orei 16-16:30, adică cu încălcarea dispozițiilor legale conform cărora cererea în cauză trebuia depusă cu cel puțin trei ore înainte de expirarea detenției.

În aceeași zi, procurorul a solicitat arestarea provizorie a fratelui reclamantului. Procurorul a reproșat fratelui reclamantului că a comis exact aceleași fapte ca cele comise de reclamant. Cu excepția numelui de acuzat, textul celor două cereri de detenție provizorie a reclamantului și a fratelui său a fost identic. Prin hotărârea din 24 iulie 2009, instanța judecătorească din Centru (Chișinău) a primit cererea procurorului și l-a pus în arest provizoriu pe reclamant pentru o perioadă de 30 de zile. (...) acuzat [reclamantul] este acuzat că a comis o infracțiune gravă cu o sentință de închisoare mai mare de doi ani; a ancheta penala este în faza inițială și este necesar să se efectueze acțiuni penale; acuzatul, fiind în libertate, ar putea să fugă și să influențeze martorii.

Instanța ține seama, de asemenea, (...) de circumstanțele în care a fost comisă infracțiunea. Având în vedere cele menționate anterior, instanța consideră că există suficiente motive să se presupună că persoana acuzată poate să se retragă sau să împiedice stabilirea adevărului și că plasarea sa în detenție provizorie este necesară în această etapă a anchetei. Reclamantul a formulat o acțiune. El a subliniat faptul că motivele reținute de instanța de judecată pentru a justifica plasarea sa în detenție erau doar reproducerea frazelor utilizate în dispozițiile legale relevante. Reclamantul nota în plus că, în calitate de polițist, el a arestat V.R. în 2002 și că acesta din urmă ar fi acuzat din răzbunare că ar fi comis infracțiunea.

Reclamantul a adăugat că el și fratele său erau acuzați că au comis, în același loc și la aceeași oră, fapte identice, ceea ce dovedea în ochii săi caracterul nefondat al acuzării. Reclamantul a subliniat, de asemenea, faptul că instanța de judecată a ignorat argumentele sale conform cărora nu a avut nici un motiv întemeiat, a fost căsătorit, a avut un loc de muncă stabil și a fost retras de la Ministerul Afacerilor Interne. Reclamantul a declarat în cele din urmă nevinovăția sa invocând faptul că nu a fost găsită nici o dovadă care să nu fi fost găsită în timpul percheziției domiciliului său. Printr-o decizie din 30 iulie 2009, instanța de judecată din Chișinău a judecat acțiunea nefondată și a confirmat hotărârea din 24 iulie 2009, la 19 august 2009, reclamantul a fost eliberat.

La 23 noiembrie 2009, Parchetul a înaintat cauza instanței competente. Procesul penal împotriva reclamantului este în prezent în fața instanțelor interne. Reclamantul se plânge în esență, pe de o parte, că a fost deținut la 21 iulie 2009 între orele 14:25 și 18:00 fără temei juridic și, pe de altă parte, că procurorul nu a respectat cerințele legale atunci când a depus cererea sa de a pune reclamantul în detenție provizorie. Invocând art. 5 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de absența unor motive plauzibile de a fi acuzat că a comis o infracțiune. Invocând art. 5 alin. (3), reclamantul se plânge de absența unor motive pertinente și suficiente care să justifice plasarea sa în detenție provizorie.

A fost reclamantul privat de libertatea sa prin încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție? În special, privarea de libertate suferită de acesta a fost conformă cu dreptul intern? De supracreștere, această privare de libertate cade sub incidența literei (c) a acestei dispoziții și, în special, au existat motive plauzibile de a suspecta reclamantul de a fi comis o încălcare a dreptului comunitar? Guvernul este invitat să precizeze ora la care reclamantul a fost arestat de poliție la 21 iulie 2009 și la ce oră a depus, de asemenea, la 24 iulie 2009, cererea sa de detenție provizorie a reclamantului. A avut loc o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție ? În special, instanțele interne au furnizat motive relevante și suficiente pentru a justifica arestarea provizorie a reclamantului

TROISIÈME SECTION

Requête n o 43677/09 Sergiu STEPULEAC contre la République de Moldova introduite le 12 août 2009

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Sergiu Stepuleac, est un ressortissant moldave né en 1961 et résidant à Chișinău. Il est représenté devant la Cour par M e A. Ursachi, avocate à Chișinău. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit. Le 21 juillet 2009, l’autorité de poursuite pénale ouvrit une enquête sur la mise en circulation de faux billets. Par une décision du même jour, le procureur ordonna une perquisition au domicile du requérant. Selon les dires du requérant, la perquisition débuta le 21 juillet 2009 à 13h. Après la fin de la perquisition, le requérant aurait été amené, vers 14h25, au siège du département des services opératifs du ministère des Affaires intérieures.

Le requérant aurait été placé sous surveillance dans un bureau jusqu’à 18h. Selon un procès-verbal du même jour, le requérant fut placé en garde à vue à partir de 18h. Il fut indiqué que le requérant avait été désigné par un tiers, V.R., comme la personne ayant commis l’infraction en cause. Le même jour, le frère du requérant fut placé en garde à vue pour les mêmes motifs. Le 24 juillet 2009, le procureur en charge de l’affaire demanda au juge d’instruction de placer le requérant en détention provisoire. Le procureur releva que le requérant avait convenu le 14 août 2007 d’acheter des faux billets à V.R. et que la transaction avait eu lieu quelque temps plus tard. Selon les dires du requérant, la demande du procureur fut déposée auprès du juge d’instruction vers 16h-16h30, c’est-à-dire en violation des dispositions légales selon lesquelles la demande en cause devait être introduite au moins trois heures avant l’expiration de la garde à vue.

Le même jour, le procureur demanda le placement en détention provisoire du frère du requérant. Le procureur reprocha au frère du requérant d’avoir commis exactement les mêmes faits que ceux prétendument perpétrés par le requérant. Excepté le nom de l’inculpé, le texte des deux demandes de placement en détention provisoire du requérant et de son frère était identique. Par un jugement du 24 juillet 2009, le juge d’instruction du tribunal de Centru (Chișinău) accueillit la demande du procureur et plaça le requérant en détention provisoire pour une période de trente jours. Les passages pertinents du jugement en question se lisent comme suit : « (...) l’inculpé [le requérant] est accusé d’avoir commis une infraction grave passible d’une peine de prison supérieure à deux ans ; l’enquête pénale est à l’étape initiale et il est nécessaire d’effectuer des actions d’investigation pénale ; l’accusé, étant en liberté, pourrait s’enfuir et influencer les témoins.

Le tribunal tient également compte (...) des circonstances dans lesquelles l’infraction a été commise. Au vu de ce qui précède, le tribunal estime qu’il y a des raisons suffisantes de supposer que l’inculpé peut s’enfuir ou empêcher l’établissement de la vérité et que son placement en détention provisoire est nécessaire à cette étape de l’enquête. » Le requérant forma un recours. Il mit en exergue le fait que les motifs retenus par le juge d’instruction pour justifier son placement en détention n’étaient que la reproduction des phrases employées dans les dispositions légales pertinentes. Le requérant nota en outre qu’en tant que policier, il avait arrêté V.R. en 2002 et que ce dernier l’aurait accusé par vengeance d’avoir commis l’infraction.

Le requérant ajouta que lui et son frère étaient accusés d’avoir commis, au même endroit et à la même heure, des faits identiques, ce qui prouvait à ses yeux le caractère infondé de l’accusation. Le requérant souligna en outre le fait que le juge d’instruction avait ignoré ses arguments selon lesquels il n’avait pas d’antécédents pénaux, était marié, avait un travail stable et était retraité du ministère des Affaires intérieures. Le requérant clama enfin son innocence invoquant qu’aucune preuve n’avait été trouvée lors de la perquisition de son domicile. Par une décision du 30 juillet 2009, la cour d’appel de Chișinău jugea le recours mal fondé et confirma le jugement du 24 juillet 2009. Le 19 août 2009, le requérant fut libéré.

Le 23 novembre 2009, le parquet déféra l’affaire au tribunal compétent. Le procès pénal à l’encontre du requérant est actuellement pendant devant les juridictions internes. GRIEFS 1. Le requérant se plaint en substance, d’un côté, d’avoir été détenu le 21 juillet 2009 entre 14h25 et 18h sans base légale et, de l’autre, de la non-observation par le procureur des exigences légales lors de l’introduction de sa demande de placer le requérant en détention provisoire. 2. Invoquant l’article 5 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence de raisons plausibles d’être soupçonné d’avoir commis l’infraction incriminée. 3. Invoquant l’article 5 § 3, le requérant se plaint de l’absence de motifs pertinents et suffisants susceptibles de justifier son placement en détention provisoire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? En particulier, la privation de liberté subie par lui était-elle conforme au droit interne ? De surcroit, cette privation de liberté tombe-t-elle sous le coup de l’alinéa c) de cette disposition et, notamment, y avait-il des raisons plausibles de soupçonner le requérant d’avoir commis l’infraction ? Le Gouvernement est invité à préciser à quelle heure le requérant a été arrêté par la police le 21 juillet 2009 et à quelle heure également le procureur a déposé le 24 juillet 2009 sa demande de placement en détention provisoire du requérant. 2. Y a-t-il eu violation de l’article 5 § 3 de la Convention ? En particulier, les tribunaux internes ont-ils fourni des motifs pertinents et suffisants pour justifier la détention provisoire du requérant ?