- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 noiembrie 2012
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Inadmisibil
Obrist împotriva Austriei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Christian Obrist, este un național austriac, care s-a născut în 1954 și trăiește în Zell am See. Guvernul austriac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, ambasadorul H. Tichy, șef al Departamentului de Drept Internațional la Ministerul Federal al Afacerilor Europene și Internaționale. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează.
La 3 martie 2003, reclamantul, avocat practicant, a fost preluat cu o decizie din 25 februarie 2003 de către Autoritatea fiscală Zell am See (Finanzamt Zell am See als Finanzstrafbehörde I. Instanz) informează-l că a fost inițiată o procedură împotriva lui cu suspiciune de evaziune atât a veniturilor, cât și a impozitului asupra cifrei de afaceri, prin depunerea de declarații incorecte de venituri atât în anii 1999 cât și 2001. Comitetul de la Autoritatea fiscală Salzburg Stadt (Spruchsenat beim Finanzamt Salzburg-Stadt) a organizat cinci audieri, și anume la 20 aprilie 2004 și 9 februarie, 6 aprilie, 14 septembrie și 18 octombrie 2005, dintre care numai primele două au participat reclamantului.
Reclamantul era conștient de faptul că fostul său angajat, martorul X, va fi obligat să depună mărturie în cadrul procedurii; cu toate acestea, trei audieri au fost amânate atunci când martorul X nu a reușit să apară. Când X a apărut în cele din urmă la audiere din 18 octombrie 2005 a tras faptul că reclamantul se bazase pe datoria lui X de confidențialitate din cauza contractului său anterior de ocupare a forței de muncă cu reclamantul, iar X nu a putut depune mărturie. Reclamantul nu a primit o transcriptie a audierii. Reclamantul nu a depus o cerere de primire a transcriptionului până la încheierea audierii. La 18 octombrie 2005, comitetul Autorității Fiscale a constatat că reclamantul a fost vinovat de faptul că a evadat impozitul în valoare de aproape 51 000 de euro (EUR) și l-a ordonat să plătească o amendă de 20.000 EUR, care ar fi înlocuit, în caz de neîndeplinire, cu o perioadă de patru săptămâni de închisoare.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului amenzii, comitetul a considerat factorii mitigatori: lipsa condamnărilor anterioare ale reclamantului, plata parțială a banilor datorate, mărturisirea sa în ceea ce privește o parte a taxelor și perioada lungă de timp care s-a petrecut de la comisia infracțiunilor. Hotărârea scrisă din 18 octombrie 2005 a fost transmisă reclamantului la 18 mai 2006. La 19 iunie 2006, reclamantul a apelat la grupul independent de finanțare (Unabhängigger Finanzsenat), care și-a emis decizia orală după o audiere la 6 decembrie 2007. Comitetul independent de finanțare a redus valoarea amenzii la 12,500 EUR, cu șaisprezece zile de închisoare în caz de neîndeplinire.
Printre motivele furnizate de grupul independent de finanțare pentru reducerea amenzii se numără veniturile scăzute ale reclamantului și se menționează că durata lungă a procedurii constituie un alt factor atenuant, în plus față de cele deja prezentate de comitetul de administrație fiscală. Pe de altă parte, acesta a considerat că faptul că reclamantul este un avocat practicant constituia un factor agravant. Hotărârea scrisă a fost transmisă reclamantului la 14 august 2008. Reclamantul a depus o plângere la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof) la 25 septembrie 2008 împotriva hotărârii Comitetului independent de finanțare. Într-o hotărâre din 8 octombrie 2008, Curtea Constituțională a refuzat să ia în considerare cauza pentru lipsa de perspective de succes și l-a trimis Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshof).
Hotărârea Curții Constituționale a fost depusă reclamantului la 14 octombrie 2008. 10. Reclamantul a depus observații suplimentare în sprijinul plângerii sale la Curtea Administrativă, astfel cum a fost solicitată. La 8 iulie 2009, Curtea Administrativă a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată, susținând că comitetul independent de finanțare a acționat în mod corespunzător în luarea în considerare a duratei nejustificate a procedurii și a situației financiare proaste ale reclamantului și a stabilit amendă în consecință și în conformitate cu jurisprudența instanțelor interne. De asemenea, a susținut că reclamantul ar fi trebuit să fi solicitat să primească o transcriere a audierii până la momentul în care a început, astfel cum este prevăzut de lege.
11. Decizia a fost transmisă la avocatul reclamantului la 27 august 2009. 12. Jurisdicția autorităților fiscale în ceea ce privește procedurile referitoare la infracțiunile fiscale și conducerea unor astfel de proceduri sunt reglementate în Legea privind infracțiunile fiscale (Finanzstrafgesetz). 13. În conformitate cu art. 135 din Legea menționată mai sus, în vigoare la momentul respectiv, audițiile orale trebuie înregistrate de reporterul instanței. Subsecțiunea 3 prevede că tranșura ședinței trebuie semnată de membrul președinte al comitetului și de reporterul judecător și apoi predat pârâtului dacă a depus o cerere prealabilă pentru aceasta, care trebuie depusă, cel târziu, imediat după deschiderea ședinței orale.
14. Secțiunea 33 § 5 din Legea privind infracțiunile fiscale prevede, ca pedeapsă maximă pentru infracțiunile de evaziune fiscală, impunerea unei amenzi monetare de dublu valoarea impozitului evadat și prevede, de asemenea, impunerea unei condamnari de până la doi ani.
1. The applicant, Mr Christian Obrist, is an Austrian national, who was born in 1954 and lives in Zell am See.
The Austrian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ambassador H. Tichy, Head of the International Law Department at the Federal Ministry of European and International Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 3 March 2003 the applicant, a practising lawyer, was served with a decision dated 25 February 2003 by the Zell am See Tax Authority (Finanzamt Zell am See als Finanzstrafbehörde I. Instanz) informing him that proceedings had been initiated against him on suspicion of evasion of both income and turnover tax, through his submission of incorrect declarations of earnings in both the years 1999 and 2001.
The panel at the Salzburg Stadt Tax Authority (Spruchsenat beim Finanzamt Salzburg-Stadt) held five hearings, namely on 20 April 2004 and 9 February, 6 April, 14 September and 18 October 2005, of which only the first two were attended by the applicant. The applicant was aware that his former employee, witness X, would be required to testify in the proceedings; however three hearings were postponed when witness X failed to appear. When X finally appeared at the hearing of 18 October 2005 it transpired that the applicant had relied on X’s duty of confidentiality on account of his previous employment contract with the applicant, and X could not then testify.
The applicant did not receive a transcript of the hearing. The applicant had not lodged a request to receive the transcript until the hearing was under way.
On 18 October 2005 the Tax Authority panel found the applicant guilty of having evaded tax in the amount of almost 51,000 euros (EUR) and ordered him to pay a fine of EUR 20,000, which would be replaced, in the event of default, by a prison term of four weeks. The applicant was, however, acquitted of having evaded turnover tax in 1999. In fixing the amount of the fine, the panel considered the following to be mitigating factors: the applicant’s lack of any prior convictions, his partial payment of the money owed, his confession in respect of part of the charges and the long period of time that had elapsed since the offences had been committed. It did not find any aggravating factors. The written decision of 18 October 2005 was served on the applicant on 18 May 2006.
On 19 June 2006 the applicant appealed to the Independent Finance Panel (Unabhängiger Finanzsenat), which delivered its decision orally after a hearing on 6 December 2007. The Independent Finance Panel reduced the amount of the fine to EUR 12,500, with sixteen days’ imprisonment in the event of default. Among the reasons given by the Independent Finance Panel for the reduction of the fine was the applicant’s low income, and it cited the long duration of the proceedings as a further mitigating factor in addition to those already put forward by the Tax Authority panel. On the other hand, it considered that the fact that the applicant was a practising lawyer constituted an aggravating factor. The written decision was served on the applicant on 14 August 2008.
The applicant lodged a complaint with the Constitutional Court (Verfassungsgerichtshof) on 25 September 2008 against the decision of the Independent Finance Panel. In a decision dated 8 October 2008 the Constitutional Court declined to consider the case for its lack of prospects of success and sent it to the Administrative Court (Verwaltungsgerichtshof). The decision of the Constitutional Court was served on the applicant on 14 October 2008.
The applicant filed additional observations in support of his complaint to the Administrative Court as requested. On 8 July 2009 the Administrative Court dismissed the applicant’s complaint as ill-founded. It held that the Independent Finance Panel had acted appropriately in taking the unreasonably lengthy duration of the proceedings and the applicant’s poor financial situation into consideration and had set the fine accordingly and in line with the domestic courts’ jurisprudence. It also held that the applicant should have applied to receive a transcript of the hearing by the time it had started, as was provided for by law.
The decision was served on the applicant’s counsel on 27 August 2009.
The jurisdiction of the tax authorities as regards proceedings relating to tax offences and the conduct of such proceedings are regulated in the Tax Offences Act (Finanzstrafgesetz).
In accordance with section 135 of the above-mentioned Act, in force at the relevant time, oral hearings are to be recorded by the court reporter. Its subsection 3 provides that the transcript of the hearing is to be signed by the presiding member of the panel and the court reporter and then handed over to the defendant if he or she has lodged a prior request for it which has to be submitted, at the latest, just after the opening of the oral hearing.
Section 33 § 5 of the Tax Offences Act provides, as a maximum penalty for the offence of tax evasion, for the imposition of a monetary fine of double the amount of tax evaded. It also provides for the imposition of a sentence of imprisonment for up to two years.