BUNLU v. TURKEY

Decizia nr. 20152/05 Yunus BUNLU împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 27 noiembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Peer Lorenzen, Președinte, András Sajó, Nebojša Vučinić, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 mai 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Șârnak. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Dabakoğlu, avocat care practică în Ankara. La 1 noiembrie 2001, în timpul armatei, reclamantul a fost diagnosticat cu meningită, ceea ce l-a făcut inadecvat pentru serviciul militar. După aceea, el a introdus proceduri de compensare în fața Curții Supreme de Administrație Militară, susținând că boala sa s-a dovedit la lipsa igienei la sediile militare.

La 10 noiembrie 2004, instanța a respins cazul, constatand că nu exista neglijență a autorităților care ar fi putut cauza boala. Fără a invoca nici un articol al Convenției, reclamantul susține că administrația a suportat răspunderea pentru starea sa medicală. Prin scrisoarea din 5 iunie 2012, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost solicitat să prezinte un document care a indicat data în care reclamantul a fost notificat hotărârea instanței interne. § 1 lit. (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Scrisoarea a fost returnată în Registru ca nimeni nu a rezistat la adresa care a fost dată de avocatul reclamant la Curte.

Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Pasos Peer Lorenzen Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 20152/05 Yunus BUNLU against Turkey The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 27 November 2012 as a Committee composed of: Peer Lorenzen, President, András Sajó, Nebojša Vučinić, judges, and Françoise Elens-Passos, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 13 May 2005, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Yunus Bunlu, is a Turkish national, who was born in 1980 and lives in Șırnak. He was represented before the Court by Ms O. Dabakoğlu, a lawyer practising in Ankara. On 1 November 2001, during his time at the army, the applicant was diagnosed with meningitis, which rendered him inadequate for military service. Subsequently, he brought compensation proceedings before the Supreme Military Administrative Court, claiming that his illness resulted from the lack of hygiene at the military premises. On 10 November 2004 the court dismissed the case, finding that there was no negligence of the authorities which might have caused the disease. Without invoking any Article of the Convention, the applicant argues that the administration bore liability for his medical condition.

By a letter dated 5 June 2012, sent by registered post, the applicant’s representative was requested to submit a document which indicated the date the applicant was notified of the domestic court’s judgment. The applicant’s representative’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The letter was returned to the Registry as no one resided at the address which had been given by the applicant’s lawyer to the Court. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Françoise Elens-Passos Peer Lorenzen Deputy Registrar President