Decizia nr. 4484/07 Jemal SHAMATAVA împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 noiembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 12 decembrie 2006, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Jemal Shamatava, este un național georgian, născut în 1970 și locuiește în Batumi. El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Lia Mukhashavria, avocat care practică în Tbilisi. Guvernul georgian (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl David Tomadze, al Ministerului Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 august 2006, reclamantul, fost ofițer de poliție, a fost arestat pe suspectul de abuz de putere și de maltrat al unui suspect criminal. La 23 august 2006, un procuror responsabil de procesul penal depus cu o instanță o cerere de detenție a reclamantului pe cale de încarcerare. Procurorul a afirmat că, în circumstanțele în care reclamantul a fost acuzat de o infracțiune gravă, măsura de detenție preliminară ar împiedica să se absoargă, să se refacă sau să intervină altfel în înființarea adevărului. Reclamantul a răspuns că ar trebui eliberat în așteptare procesului, deoarece dovezile acusatorii au fost colectate în încălcarea normelor procedurale. De asemenea, el solicită permisiunea de a fi salvată pentru 15.000 de larii georgieni (aproximativ 6.300 euro). La 24 august 2006, Curtea de Oraș Kutaisi a ordonat detenția pre judecată a reclamantului timp de două luni. Curtea a declarat după cum urmează: [T]a colectat dovezi ... sugerează că dosarul conține atât motive formale, cât și fapte de impunere a detenției anterioare ... având în vedere în mod corespunzător gravitatea infracțiunii comise, o măsură mai liniștită de reținere nu a putut asigura obiectivele de a împiedica acuzații să reintervină sau să intervină în stabilirea adevărului.” La 31 august 2006, Curtea de Apel Kutaisi a respins apelul reclamantului și a susținut ordinul de detenție din 24 august 2006. Curtea a remarcat că dovezile, care au fost colectate în mod legal, au confirmat existența unei suspiciuni rezonabile de faptul că reclamantul ar fi putut comis infracțiunile în cauză. O măsură mai liniștită și mai necunoaștetoare de reținere anterioară ar putea afecta, în opinia instanței de apel, interesele anchetei. Dispozițiile relevante ale Codului de procedură penală privind detenția preventivă au fost rezumate în alineatele 35-36 și 29-41 din hotărârea Curții în cazul Giorgi Nikolaishvili Georgia (n. 37048/04, 13 ianuarie 2009). În plus, în baza articolului 5 § 3 din Convenție, reclamantul, referindu-se la hotărârile instanței din 24 și 31 august 2006, s-a plâns că ar fi fost impusă detenția anterioară timp de două luni pe motive nerelevante și insuficiente. Reclamantul s-a plâns în principal că detenția sa preliminară pentru perioada de două luni nu a fost însoțită de hotărâri judiciare suficient și suficient de motivate, în încălcarea articolului 3 din Convenție. Această dispoziție se menționează după cum urmează: art. 5 § 3 „Toată lumea arestată sau reținută în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) (c) din prezentul articol este ... dreptul la judecată într-un timp rezonabil sau la eliberarea în așteptare a procesului. Eliberarea poate fi condiționată prin garanții care să apară pentru proces.” 13. Guvernul a susținut că motivele exprimate în deciziile judiciare contestate din 24 și 31 august 2006 au fost adecvate și suficiente pentru perioada interogată de detenție preliminară a reclamantului. 14. Reclamantul, menținând în același timp plângerea inițială, nu a prezentat nicio observație în răspunsul la argumentele guvernului. 15. Curtea consideră că perioada interzisă de detenție anterioară a reclamantului – două luni – nu poate fi considerată, având în vedere durata scurtă a acesteia, a fost irezonabilă în sensul articolului 5 § 3 din Convenție, chiar dacă aceasta se bazează în principal pe o suspiciune rezonabilă că reclamantul a comis infracțiunile cu care a fost acuzat (de exemplu, în comparație cu Mikiashvili v. Georgia , nr. 18996/06, §§ 101 104, 9 octombrie 2012; Galuashvili v. Georgia , nr. 40008/04, § 50, 17 iulie 2008; Saghinadze și alții v. Georgia , nr. 18768/05, § 137, 27 mai 2010; Klamecki v. Polonia , nr. 25415/94, §§ 74 și 76, 28 martie 2002; și, de asemenea, Malikowski v. Polonia , nr. 15154/03, § 52, 16 octombrie 2007). 16. 1 din Convenție (a se vedea punctul 10 de mai sus), Curtea, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt din competența sa, constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau în Protocolurile sale. 17. Rezultă că cererea este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului
Application no. 4484/07
Jemal SHAMATAVA
against Georgia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27
November 2012 as a Committee composed of:
Luis López Guerra,
President,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 12 December 2006,
Having deliberated, decides as follows:
1.
The applicant, Mr Jemal Shamatava, is a Georgian national, who was born in 1970 and lives in Batumi. He was represented before the Court by Mrs
Lia Mukhashavria, a lawyer practising in Tbilisi.
2.
The Georgian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr David Tomadze, of the Ministry of Justice.
A.
The circumstances of the case
3.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
4.
On 22 August 2006 the applicant, a former police officer, was arrested on suspicion of abuse of power and ill-treatment of a criminal suspect.
5.
On 23 August 2006 a prosecutor in charge of the criminal case filed with a court an application for the applicant’s detention on remand. The prosecutor stated that, in the circumstances when the applicant was accused of a serious offence, the pre-trial measure of detention would prevent him from absconding, re-offending or otherwise interfering with the establishment of the truth. The applicant replied that he should be released pending trial since the accusatory evidence had been collected in breach of procedural rules. He also requested leave to be bailed out for 15,000
Georgian laris (some 6,300
euros).
6.
On 24 August 2006 the Kutaisi City Court ordered the applicant’s pre
‑
trial detention for two months. The court stated as follows:
“[T]he collected evidence ... suggests that the case file contains both formal and factual grounds for the imposition of pre-trial detention ... Having due regard to the gravity of the crime committed, a more lenient measure of restraint could not secure the aims of preventing the accused from re-offending or interfering with the establishment of the truth.”
7.
In an appeal against the detention order, the applicant, along with claiming his innocence, complained that the Kutaisi City Court had failed to consider the possibility of bail as an alternative pre-trial restraint measure.
8.
On 31 August 2006 the Kutaisi Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal and upheld the detention order of 24 August 2006. The court noted that the evidence, which had been lawfully collected, confirmed the existence of a reasonable suspicion that the applicant might have committed the offence in question. A more lenient, non-custodial measure of pre-trial restraint could harm, in the appellate court’s view, the interests of the investigation.
B.
Relevant domestic law
9.
The relevant provisions of the Code of Criminal Procedure concerning pre-trial detention were summarised in paragraphs 35-36 and 29-41 of the Court’s judgment in the case of
Giorgi Nikolaishvili
v.
Georgia
(no. 37048/04, 13 January 2009).
10.
Citing Articles 5 § 1 and 6 § 1 of the Convention, the applicant complained that his pre-trial detention had not had any lawful basis.
11.
Furthermore, relying on Article 5 § 3 of the Convention, the applicant, referring to the court decisions of 24 and 31 August 2006, complained that his pre-trial detention for two months had been imposed on irrelevant and insufficient grounds.
12.
The applicant mainly complained that his pre-trial detention for the period of two months had not been accompanied by sufficiently and adequately reasoned court decisions, in breach of Article
5
§
3 of the
Convention. This provision reads as follows:
Article 5 § 3
“Everyone arrested or detained in accordance with the provisions of paragraph
1
(c) of this Article shall be ... entitled to trial within a reasonable time or to release pending trial. Release may be conditioned by guarantees to appear for trial.”
13.
The Government argued that the reasons expressly given in the contested judicial decisions of 24 and 31 August 2006 had been adequate and sufficient for the questioned period of the applicant’s pre-trial detention.
14.
The applicant, whilst maintaining his initial complaint, did not submit any comments in reply to the Government’s arguments.
15.
The Court considers that the questioned period of the applicant’s pre-trial detention – two months – cannot be considered, given its short length, to have been unreasonable within the meaning of Article 5 § 3 of the Convention even if it was mostly based on a reasonable suspicion that the applicant had committed the offence with which he had been charged (compare, for instance, with
Mikiashvili v. Georgia
, no.
18996/06, §§
101
‑
104, 9 October 2012;
Galuashvili v.
Georgia
, no. 40008/04, §
50, 17
July 2008;
Saghinadze and Others v.
Georgia
, no. 18768/05, §
137, 27
May 2010;
Klamecki v. Poland
, no.
25415/94, §§ 74 and 76, 28
March 2002; and also
Malikowski v. Poland
, no. 15154/03, § 52, 16 October 2007).
16.
As to the applicant’s remaining complaints under Articles
5 §
1 and
6
§
1 of the Convention (see paragraph 10 above), the Court, in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols.
17.
It follows that the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Declares
the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Luis López Guerra
Deputy Registrar
President