SHARAFUTDINOV v. RUSSIA

Primă cerere nr. 21974/09 Ayrat Maslauviyeviich SHARAFUTDINOV împotriva Rusiei depusă la 4 aprilie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ayrat Maslauviyeviich Sharafutdinov, este un național rus care s-a născut în 1960 și locuiește în Oktyabrskiy, Republica Bashkortostan. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată neespecificată, reclamantul, un ofițer de poliție la momentul respectiv, a fost acuzat de mai multe număruri de abuz de putere, ruptură și intrare și distrugere a proprietăților. La 6 aprilie 2005, reclamantul, atunci când la secția de poliție, a încercat să stranguleze R. care l-a insultat. Iulie 2005 Tribunalul orașului Oktyabrskiy a ordonat detenția anterioară a reclamantului pentru a „preveni faptul că a comis încălcările”.

La 19 septembrie 2005, Tribunalul orașului, referindu-se la gravitatea acuzațiilor, a prelungit detenția anterioară a reclamantului până la 12 noiembrie 2005. Octombrie 2005 Tribunalul a primit dosarul reclamantului. Se pare că detenția sa a fost prelungită până la 5 aprilie 2006. La 4 aprilie 2006, Tribunalul a prelungit detenția reclamantului până la 5 iulie 2006. [Reclamantul] este acuzat de numeroase infracțiuni ... argumentele sale sunt contradictorii cu cele făcute de victime. [Reclamantul] a comis o serie de infracțiuni după ce dosarul său a fost transferat în instanță. În consecință, dacă în libertate [reclamantul] ar putea pune presiune asupra [vicnilor] și ar interfera cu stabilirea adevărului.” La 26 iunie 2006, Curtea Municipală a prelungit detenția reclamantului până la 5 octombrie 2006, reprezentând raționamentul conținut în ordinul anterior de detenție.

La o dată neespecificată, reclamantul a suferit un examen psihiatru legist. Comitetul legist a concluzionat că reclamantul a suferit de tulburări ciclotimice [1] și nu a putut fi reținut legal responsabil pentru actele sale. Iulie 2006 procurorul a renunțat la acuzații împotriva reclamantului în ceea ce privește două conturi de încălcare și distrugere a proprietăților. Se pare că în aceeași zi, instanța a stabilit că reclamantul a fost incompetent mental să fie reținut responsabil pentru aceste acte criminale și a ordonat detenția și tratamentul într-un spital psihiatric. Noiembrie 2006 Curtea Supremă a Republicii Bashkortostan a anulat decizia din 14 iulie 2006 de a ordona plasarea reclamantului într-un spital psihiatric și a remis chestiunea în mod proaspăt.

La 12 ianuarie 2007, Curtea Orașului, referindu-se la gravitatea acuzațiilor, a prelungit detenția anterioară a reclamantului până la 12 La 12 martie 2007, Tribunalul a prelungit detenția reclamantului într-un spital psihiatric până la 12 iunie 2007, motivul instanței a rămas neschimbat. Martie 2007 Tribunalul a stabilit că reclamanta a fost incompetentă mental pentru infracțiunile pe care le-a fost acuzat și a ordonat detenția și tratamentul într-un spital psihiatric [2] Se pare că reclamantul nu a participat la audiere. La 31 mai 2007, Curtea Supremă a susținut, în esență, hotărârea din 26 de judecată. Martie 2007 la apel. Reclamantul nu a participat la audiere. Avocatul său a fost prezent și a prezentat în judecată.

La 20 iulie 2007, reclamantul a fost angajat într-un spital psihiatric. La 18 iunie 2008 Presidium al Curții Supreme a anulat hotărârile din 26 martie și 31 martie Mai 2007 privind recursul și trimiterea acesteia pentru o proaspătă atenție pentru neasigurarea participării reclamantului la procedura. La 17 iulie 2008, Tribunalul municipal a prelungit detenția reclamantului într-un spital psihiatric până la 17 Octombrie 2008. Reclamantul nu a fost prezent. Procurorul și avocatul reclamantului au participat la audiere. În special, instanța a remarcat după cum urmează: „... Curtea consideră că circumstanțele care subminează retragerea în custodie nu au încetat să existe … Potrivit șefului medical adjunct al [spitalului psihiatric republican], [reclamantul] suferă un tratament involuntar.” La 14 octombrie 2008, Curtea Supremă a susținut hotărârea din 17 iulie 2008 în apel.

Reclamantul și avocatul său au fost prezente. Octombrie 2008 Curtea Orașului a prelungit detenția reclamantului până la 17 ianuarie 2009. Reclamantul nu a participat la ședință. Avocatul său a fost prezent și a prezentat cereri la instanță. Curtea a remarcat după cum urmează: „... Curtea nu descoperă niciun motiv care să justifice înlocuirea în custodie impusă [reclamantului] cu o măsură mai puțin strictă. [Reclamantul] este acuzat de infracțiuni grave … Dacă în libertate [reclamantul] poate interfera cu stabilirea adevărului sau abscond. Motivele luate în considerare atunci când [reclamantul] a fost retras în custodie nu au încetat să existe.” La 4 decembrie 2008, Curtea Supremă a susținut decizia din 16 octombrie 2008 privind recursul.

Reclamantul a participat la ședință. La 12 ianuarie și 3 aprilie 2009, Curtea Orașului a prelungit detenția reclamantului până la 17 aprilie și, respectiv, 17 iulie 2009. Curtea a reprodus raționamentul din ordinul său anterior din 16 octombrie 2008. La 12 mai 2009, Curtea Supremă a susținut decizia din 12 aprilie 2009. La 1 iulie 2009, Tribunalul a constatat că reclamantul a fost vinovat pentru un număr de abuzuri de putere și l-a condamnat la trei ani și jumătate de închisoare. Curtea a considerat că reclamantul a îndeplinit deja sentința și a ordonat eliberarea de la custodie. Septembrie 2009 Curtea Supremă a anulat condamnarea reclamantului în legătură cu recursul și a trimis această chestiune pentru o atenție proaspătă.

Februarie 2010 Tribunalul a constatat că reclamantul a fost vinovat pentru patru conturi de abuz de putere și l-a condamnat la trei ani și zece luni de închisoare pe care le-a servit deja. Curtea a interzis, de asemenea, reclamantul deține un birou public timp de doi ani și i-a ordonat să plătească daune victimelor. Iunie 2010 Curtea Supremă a susținut, în fond, condamnarea reclamantului privind recursul care a redus condamnarea reclamantului la trei ani și jumătate de închisoare. COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 litera (c) din Convenție că a fost reținut în așteptarea anchetei și procesului în absența unor motive relevante și suficiente. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 5 3 din Convenția că nu a putut participa la ședințele de detenție la 17 iulie și 16 octombrie 2008. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 1 din Convenție cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia.

Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 2 din Convenție că de facto a fost condamnat de o instanță competentă și că instanța judecătorească nu a reușit să pună la îndoială martorii N. și R. și s-a bazat pe declarațiile lor scrise. Reclamantul plânge că procedura penală împotriva lui este nedrept și că instanțele nu sunt imparțiale. Detenția anterioară a reclamantului s-a bazat pe motive „relevante și suficiente” și a fost compatibilă cu cerința de „tempo rațional” a articolului 5 § 3 din Convenție (cf. Olstowski c. Polonia , nr. 34052/96, § 78, 15 noiembrie 2001; Ilijkov c. Bulgaria , nr. 33977/96, § 81, 26 iulie 2001)? A fost încalcată durata procedurii penale în acest caz în încălcarea cerinței de „tempă rezonabilă” de la art. 6 § 1 din Convenție?

[1] Un tip de tulburare cronică a spiritului de spirit considerat în mare măsură o formă mai ușoară sau subtitrată de tulburări bipolare . Este caracterizat de numeroase tulburări extreme ale dispozițiilor, cu perioade de simptome hipomanice alternate cu perioade de depresie ușoară sau moderată [2]. Reclamantul nu a furnizat o copie a deciziei relevante.

FIRST SECTION

Application no. 21974/09 Ayrat Maslauviyevich SHARAFUTDINOV against Russia lodged on 4 April 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Ayrat Maslauviyevich Sharafutdinov, is a Russian national, who was born in 1960 and lives in Oktyabrskiy, Bashkortostan Republic. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On an unspecified date the applicant, a police officer at the time, was charged with several counts of abuse of power, breaking and entering and destruction of property. On 6 April 2005 the applicant, when at the police station, attempted to strangle R. who insulted him. On 27 July 2005 the Oktyabrskiy Town Court ordered the applicant’s pre-trial detention in order to “prevent him from committing further wrongdoing”. On 19 September 2005 the Town Court, referring to the gravity of the charges, extended the applicant’s pre-trial detention until 12 November 2005. On 5 October 2005 the Town Court received the applicant’s case-file.

It appears that his detention was extended until 5 April 2006. On 4 April 2006 the Town Court extended the applicant’s detention until 5 July 2006. The court reasoned as follows: “[The applicant] is charged with numerous offences ... His submissions are contradictory to those made by the victims. [The applicant] committed a number of offences after his case-file was transferred to the court. Accordingly, if at liberty, [the applicant] might put pressure on [the victims] and interfere with the establishment of the truth.” On 26 June 2006 the Town Court extended the applicant’s detention until 5 October 2006 reiterating its reasoning contained in the previous detention order. On an unspecified date the applicant underwent a forensic psychiatric examination.

The forensic panel concluded that the applicant suffered from cyclothymic disorder [1] and could not be held legally liable for his acts. On 14 July 2006 the prosecutor dropped charges against the applicant in respect of two counts of breaking and entering and destruction of property. It appears that on the same day the court established that the applicant was mentally incompetent to be held liable for those criminal acts and ordered his detention and treatment in a psychiatric hospital. On 30 November 2006 the Supreme Court of the Bashkortostan Republic quashed the decision of 14 July 2006 ordering the applicant’s placement in a psychiatric hospital and remitted the matter for fresh consideration.

On 12 January 2007 the Town Court, referring to the gravity of the charges, extended the applicant’s pre-trial detention until 12 March 2007 and ordered that the applicant be detained in a psychiatric hospital in view of his diagnosis. On 12 March 2007 the Town Court extended the applicant’s detention in a psychiatric hospital until 12 June 2007. The court’s reasoning remained unchanged. On 26 March 2007 the Town Court established that the applicant was mentally incompetent to be held liable for the criminal offences he was charged with and ordered his detention and treatment in a psychiatric hospital. [2] It appears that the applicant did not attend the hearing. On 31 May 2007 the Supreme Court upheld, in substance, the judgment of 26 March 2007 on appeal.

The applicant did not attend the hearing. His lawyer was present and made submissions to the court. On 20 July 2007 the applicant was committed to a psychiatric hospital. On 18 June 2008 the Presidium of the Supreme Court quashed the judgments of 26 March and 31 May 2007 on appeal and remitted the matter for fresh consideration for the lower courts’ failure to ensure the applicant’s participation in the proceedings. On 17 July 2008 the Town Court extended the applicant’s detention in a psychiatric hospital until 17 October 2008. The applicant was not present. The prosecutor and the applicant’s counsel attended the hearing.

In particular, the court noted as follows: “... the court considers that the circumstances underlying the [applicant’s] remand in custody did not cease to exist … According to deputy medical chief of [the republican psychiatric hospital], [the applicant] undergoes an involuntary treatment.” On 14 October 2008 the Supreme Court upheld the decision of 17 July 2008 on appeal. The applicant and his lawyer were present. On 16 October 2008 the Town Court extended the applicant’s detention until 17 January 2009. The applicant did not attend the hearing. His lawyer was present and made submissions to the court. The court noted as follows: “... the court discerns no grounds justifying the replacement of the remand in custody imposed on [the applicant] with a less strict measure.

[The applicant] is charged with grievous offences … If at liberty, [the applicant] may interfere with the establishment of the truth or abscond. The reasons taken into consideration when [the applicant] was remanded in custody did not cease to exist.” On 4 December 2008 the Supreme Court upheld the decision of 16 October 2008 on appeal. The applicant attended the hearing. On 12 January and 3 April 2009 the Town Court extended the applicant’s detention until 17 April and 17 July 2009 respectively. The court reproduced the reasoning contained in its previous order of 16 October 2008. On 12 May 2009 the Supreme Court upheld the decision of 12 January 2009 on appeal. On 1 July 2009 the Town Court found the applicant guilty on one count of abuse of power and sentenced him to three and a half years’ imprisonment.

The court considered that the applicant had already served the sentence and ordered his release from custody. On 29 September 2009 the Supreme Court quashed the applicant’s conviction on appeal and remitted the matter for fresh consideration. On 12 February 2010 the Town Court found the applicant guilty on four counts of abuse of power and sentenced him to three years and ten months’ imprisonment which the applicant had already served. The court also banned the applicant from holding a public office for two years and ordered him to pay damages to the victims. On 3 June 2010 the Supreme Court upheld, in substance, the applicant’s conviction on appeal reducing the applicant’s sentence to three and a half years’ imprisonment.

COMPLAINTS The applicant complains under Article 5 § 1 (c) of the Convention that he was detained pending investigation and trial in the absence of relevant and sufficient reasons. The applicant complains under Article 5 § 3 of the Convention that he was unable to attend the detention hearings on 17 July and 16 October 2008. The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him. The applicant complains under Article 6 § 2 of the Convention that he de facto served a prison sentence before he was convicted by a competent court and that the trial court failed to question witnesses N. and R. and relied on their written statements. The applicant complains that the criminal proceedings against him were unfair and that the courts were not impartial.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant’s pre-trial detention been based on “relevant and sufficient” reasons and has it been compatible with the “reasonable time” requirement of Article 5 § 3 of the Convention (cf. Olstowski v. Poland , no. 34052/96, § 78, 15 November 2001; Ilijkov v. Bulgaria , no. 33977/96, § 81, 26 July 2001)? 2. Was the length of the criminal proceedings in the present case in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention? [1] A type of chronic mood disorder widely considered to be a milder or subthreshold form of bipolar disorder . It is characterized by numerous extreme mood disturbances, with periods of hypomanic symptoms alternating with periods of mild or moderate depression.

[2] The applicant did not provide a copy of the relevant decision.