Dl Martin Buzinger este un național slovac nr. 32133/10 Martin BUZINGER împotriva Slovaciei depus la 27 mai 2010 DECLARAREA FACTELOR Dl Martin Buzinger, care s-a născut în 1971 și trăiește în Bratislava. El este reprezentat în fața Curții de către dna Lukačovičová, avocat care practică în Bratislava. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 2 septembrie 2002, reclamantul a depus o plângere penală. El a indicat că proprietarul sau coproprietenul mobil au fost luate din sediul biroului său de drept. Reclamantul a suspectat un alt avocat care a practicat în aceleași sedii de a lua articolele. În același timp, reclamantul a depus o cerere de daune. La 14 februarie 2007, un procuror public al Procurorului de district Bratislava I a admis, în răspunsul la plângerea reclamantului, că au existat întârzieri nejustificate în cadrul procedurii. În mod similar, la 7 decembrie 2007, un procuror public al Procurorului Regional Bratislava a admis că cazul nu a fost tratat într-un mod corespunzător. La 2 octombrie 2008, reclamantul a fost notificat de decizia investigatorului de poliție din 5 august 2008 de a întrerupe procedura. La 10 noiembrie 2008, un procuror public al Procurorului de district Bratislava I a respins plângerea reclamantului împotriva acestei decizii. La 15 mai 2009, un procuror public al Oficiului Procurorului Regional Bratislava a informat reclamantul că nu a stabilit niciun motiv pentru a se dezacorda cu deciziile autorităților mai mici. La 5 octombrie 2009, un procuror al Procurorului General, pe petiția reclamantului, a ordonat autorităților judecătorești să intenteze proceduri penale în ceea ce privește infracțiunile de dezintoxicare și să efectueze anchete suplimentare în cazul respectiv. La 15 iulie 2009, reclamantul a depus o plângere constituțională pentru care a prezentat detalii suplimentare la 18 august și 12 octombrie 2009. În ceea ce privește art. 46 § 3 din Codul de Procedură Penală și practica neespecificată a instanțelor obișnuite, aceasta a susținut că o cerere de compensare poate fi depusă în contextul procedurilor penale exclusiv împotriva unei persoană specifică, adică o dată când o persoană a fost acuzată de o infracțiune cel mai devreme. Întrucât nimeni nu a fost acuzat în cadrul procedurii plângute, reclamantul nu a fost în stare să se plângă de întârzieri în cadrul procedurii respective. În ceea ce privește presupusul încălcarea dreptului reclamantului la protecție judiciară în contextul procedurii dinaintea investigatorului de poliție, Biroul Procurorului de District Bratislava I și Biroul Procurorului Regional Bratislava, Curtea Constituțională a remarcat că reclamantul are la dispoziție un remediu, și anume o cerere adresată Biroului Procurorului General al căror utilizare a fost. Legea internă relevantă Legea și practicile interne relevante sunt stabilite în Loveček și alții c. Slovacia , nr. 11301/03 , §§ 33-46, 21 decembrie 2010 sau Bíro c. Slovacia (n. 2) , nr. 57678/00 , §§ 26-35, 27 iunie 2006. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție că (i) autoritățile judecătorești nu au reușit să efectueze procesul în mod corespunzător și că au provocat întârzieri ca urmare a căror infracțiune în cauză a devenit interzisă și (ii) nu a putut obține recurs în fața Curții Constituționale. art. 6 § 1 din Convenție a fost aplicabil șefului său civil procedurii penale în contextul căruia reclamantul a depus o cerere de daune? În special, pe care jurisprudența se bazează și în ce măsură este relevant argumentul Curții Constituționale, potrivit căruia reclamantul nu a putut depune o cerere de compensare valabil înainte de instigarea oficială a urmăririi penale a unei persoane specifice (a se vedea, de asemenea, Loveček și alții c. Slovacia , nr. 11301/03 , §§ 44-45 și 51-53, 21 decembrie 2010, cu alte referințe și Pfleger v. Republica Cehă , nr. 58116/00, § 39, 27 iulie 2004, cu alte trimiteri)? 2. Dacă ar fi fost aplicabilă art. 6 § 1, a fost lungimea procedurii în încălcarea cerinței de „tempo rațional” de la art. 6 § 1 din Convenție? Reclamantul dispune de un recurs intern eficace pentru plângerea sa în temeiul articolului 6 § 1 cu privire la durata procedurii, conform articolului 13 din Convenție?
Application no. 32133/10
Martin BUZINGER
against Slovakia
lodged on 27 May 2010
The applicant, Mr Martin Buzinger, is a Slovak national, who was born in 1971 and lives in Bratislava. He is represented before the Court by Ms
M.
Lukačovičová, a lawyer practising in Bratislava.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
Proceedings concerning the applicant’s criminal complaint
On 2 September 2002 the applicant filed a criminal complaint. He indicated that movable property of which he was the owner or co-owner had been taken away from the premises of his law office. The applicant suspected a different lawyer who practised in the same premises of having taken the items. At the same time the applicant submitted a claim for damages.
On 14 February 2007 a public prosecutor of the Bratislava I District Prosecutor’s Office admitted, in reply to the applicant’s complaint, that there had been unjustified delays in the proceedings.
Similarly, on 7 December 2007 a public prosecutor of the Bratislava Regional Prosecutor’s Office admitted that the case had not been dealt with in an appropriate manner.
On 2 October 2008 the applicant was notified of the police investigator’s decision of 5 August 2008 to discontinue the proceedings.
On 10 November 2008 a public prosecutor of the Bratislava I District Prosecutor’s Office dismissed the applicant’s complaint against that decision.
On 15 May 2009 a public prosecutor of the Bratislava Regional Prosecutor’s Office informed the applicant that she had established no reason for disagreeing with the lower authorities’ decisions.
On 5 October 2009 a public prosecutor of the General Prosecutor’s Office, upon the applicant’s petition, instructed the prosecuting authorities to instigate criminal proceedings in respect of the offence of embezzlement and to carry out further investigation into the case.
2.
Proceedings before the Constitutional Court
On 15 July 2009 the applicant filed a constitutional complaint for which he submitted further details on 18 August and 12 October 2009. The applicant alleged that his right to judicial protection and to have the case determined within a reasonable time had been breached. On 28 October 2009 the Constitutional Court dismissed the complaint. With reference to Article 46 § 3 of the Code of Criminal Procedure and unspecified practice of ordinary courts, it held that a claim for compensation can be filed in the context of criminal proceedings exclusively against a
specific person, i.e. once a person has been accused of an offence at the earliest. As no person had been accused in the proceedings complained of, the applicant lacked standing to complain about delays in those proceedings.
As to the alleged breached of the applicant’s right to judicial protection in the context of the proceedings before the police investigator, the Bratislava I District Prosecutor’s Office and the Bratislava Regional Prosecutor’s Office, the Constitutional Court noted that the applicant had a remedy at his disposal, namely a petition to the General Prosecutor’s Office of which he had availed himself.
B.
Relevant domestic law
The relevant domestic law and practice is set out in
Loveček and Others v. Slovakia
, no. 11301/03, §§ 33-46, 21 December 2010 or
Bíro v. Slovakia (no. 2)
, no. 57678/00, §§ 26-35, 27 June 2006.
The applicant complains under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention that (i) prosecuting authorities failed to proceed with the case in an appropriate manner and that they caused delays as a result of which the offence in issue became statute-barred and (ii) he was unable to obtain redress before the Constitutional Court.
1.
Was Article 6 § 1 of the Convention under its civil head applicable to the criminal proceedings in the context of which the applicant submitted a claim for damages? In particular, on which case-law relies and to what extent is relevant the Constitutional Court’s argument that the applicant lacked standing to file a valid claim for compensation prior to formal instigation of criminal prosecution of a specific person (see also
Loveček and Others v. Slovakia
, no. 11301/03, §§ 44-45 and 51-53, 21 December 2010, with further references and
Pfleger v.
the Czech Republic
, no.
58116/00, § 39, 27 July 2004, with further reference)?
2.If Article 6 § 1 was applicable, was the length of those proceedings in breach of the “reasonable time” requirement of Article 6 § 1 of the Convention?
3.
Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaint under Article 6 § 1 about the length of the proceedings, as required by Article 13 of the Convention?