Secțiunea a patra Cerere nr. 15487/08 Radosław PRZYDZIAŁ împotriva Poloniei introdusă la 3 martie 2008 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Radosław Przydział, este un resortisant polonez, născut în 1984, rezident în Oława. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: În martie 2004, reclamantul și alți doi suspecți au fost arestați, pe motiv că, în 2002, ar fi comis un viol asupra unei minore. printr-o hotărâre din 23 decembrie 2005, Tribunalul Districtual Oława l-a declarat pe reclamant și pe cei doi colegi ai săi vinovați de fapte și i-a condamnat la pedepse între 6 și 7 ani de rechiziționare penală. Instanța și-a întemeiat judecata, printre altele, pe declarațiile victimei colectate în cursul anchetei preliminare. Aceasta nu a participat la proces, ținând cont de avizele medicale, evidențiind prejudiciul grav asupra sănătății sale mentale, care ar putea rezulta din aceasta pentru ea. În afară de declarațiile în cauză, pe care tribunalul le citise în instanță, judecata se baza pe mărturisirea lui P.H., unul dintre inculpați, în care își recunoștea implicarea în fapte și le descriase desfășurarea. În pofida retragerii ulterioare a P.H., tribunalul și-a reținut mărturisirea inițială ca fiind demnă de încredere, după examinarea neconcordanțelor dintre diferitele versiuni ale faptelor prezentate de acest inculpat. În plus, tribunalul sa bazat pe declarațiile martorilor indirecți și pe un aviz al unui psiholog. Printre altele, acesta a invocat o încălcare a normelor de procedură penală, ca urmare a neajunsului autorităților de a informa avocatul său cu privire la interogările victimei în timpul anchetei și la sfârșitul acesteia pentru acesta din urmă. Această circumstanță, combinată cu neparticiparea victimei la proces, a privat apărarea oportunității de a o interoga pe aceasta din urmă. Prin hotărârea din 13 iunie 2006, Tribunalul Regional din Wrocław a confirmat hotărârea de primă instanță, aducând în același timp pedeapsa aplicată reclamantului la 5 ani de condamnare penală. Instanța a constatat că faptul că: avocatul reclamantului nu fusese informat cu privire la audierile victimei în cursul anchetei a încălcat art. 185 2 din Codul de procedură penală și a cauzat prejudicii intereselor apărării. Neconvocarea victimei în instanță a fost justificată, având în vedere avizele medicale, arătând prejudiciul pe care acest lucru l-ar fi putut provoca. Astfel, în apărarea de interogare a victimei în timpul procesului a fost neimputabilă în instanță. Faptul că victima nu a fost interogată în timpul procesului nu a fost invalidarea automată a declarațiilor sale obținute în cursul anchetei; această dovadă trebuia să fie reținută în lumina tuturor elementelor reunite în cauză. În această privință, Tribunalul a considerat că instanța de primă instanță a examinat fiabilitatea dovezii în cauză cu precauție necesară, în special anumite inconsecvențe, ale căror declarații incriminate erau compromise, fuseseră analizate de instanță în lumina avizului expertului psiholog. Tribunalul a explicat în mod corespunzător circumstanțele care au dus la judecarea declarațiilor victimei demne de încredere. Tribunalul regional a arătat că condamnarea reclamantului nu se baza exclusiv pe declarațiile în cauză, ci se baza pe alte elemente, inclusiv pe mărturisirea acuzatului P.H., și pe declarațiile lui W.H., fratele acestuia din urmă. Reclamantul s-a ocupat de casare, dar acțiunea sa a fost respinsă de Curtea Supremă la 28 septembrie 2007, ca nefondată. Dreptul intern relevant la art. 185 din Codul de procedură penală se citește după cum urmează: (1) În cazurile privind infracțiunile menționate în capitolele XXV și XXVI din Codul penal, victima cu vârsta mai mică de 15 ani în momentul audierii este ascultată la o singură reluare, cu excepția cazului în care există circumstanțe care necesită o nouă audiere în care o cerere formulată de un inculpat care nu este asistat de un apărător la audierea inițială a victimei. 2. La audiere este condusă de o instanță în cadrul unei ședințe în prezența unui psiholog. Procurorul, apărarea și reprezentantul victimei au dreptul de a participa la audiere. Persoana menționată la art. 51 alin. (2) are dreptul de a participa la audiere, cu excepția cazului în care acest lucru ar fi prejudiciat interesele victimei. 3. Procesul verbal al audierii este citit la tribunal. În cazul în care audierea ar fi făcut obiectul unei înregistrări, aceasta trebuie revizuită. La art. 51 alineatul (2) din Codul de procedură penală prevede că, în cazul în care victima este minoră sau aflată sub tutela sa, drepturile sale sunt exercitate de reprezentantul legal sau de gardianul acesteia. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (3) litera (c) și (d) din Convenție, reclamantul se plânge că procesul său a fost inechitabil. În special, condamnarea sa a fost fondată, într-o măsură decisivă, pe declarațiile victimei pe care nu le-a avut niciodată la locul de interogare și care au fost colectate fără respectarea dreptului la apărare. A beneficiat reclamantul de un proces echitabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din Convenție? În special, dacă s-a asigurat posibilitatea adecvată de a interoga Z.S., victima și principalul martor aflat în întreținere, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție (a se vedea Al Khawaja și Tahery c. Regatul Unit [GC], n 26766/05 și 22228/06, § 118, 15 decembrie 2011)
Requête n
o
15487/08
Radosław PRZYDZIAŁ
contre la Pologne
introduite le 3 mars 2008
Le requérant, M. Radosław Przydział, est un ressortissant polonais, né en
1984, résidant à Oława.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
En mars 2004, le requérant et deux autres suspects furent arrêtés, au motif qu’en 2002, ils auraient commis un viol sur une mineure.
Par un jugement du 23 décembre 2005, le tribunal de district de Oława déclara le requérant et ses deux coaccusés coupables des faits et les condamna à des peines allant de 6 à 7 années de réclusion criminelle.
Le tribunal fonda son jugement, entre autres, sur les déclarations de la victime recueillies durant l’enquête préliminaire. Celle-ci n’avait pas participé au procès, compte tenu des avis médicaux, faisant apparaître le grave préjudice sur sa santé mentale, susceptible d’en résulter pour elle. Outre les déclarations concernées, que le tribunal avait lues à l’audience, le jugement se fondait sur les aveux de P.H., l’un des accusés, dans lesquels il avait reconnu son implication dans les faits et avait décrit leur déroulement. Malgré la rétractation ultérieure de P.H., le tribunal retint ses aveux initiaux en tant que dignes de foi, après avoir examiné les incohérences entre les différentes versions des faits présentées par cet accusé. Le tribunal s’appuya en outre sur les déclarations des témoins indirects et sur un avis d’un psychologue.
Le requérant interjeta appel. Il fit valoir, entre autres, une violation des règles de procédure pénale, consécutive au défaut pour les autorités d’informer son avocat des interrogatoires de la victime durant l’enquête et à l’impossibilité en résultant pour ce dernier d’y assister. Cette circonstance, combinée à la non-participation de la victime au procès, avait privé la défense de l’opportunité d’interroger cette dernière.
Par un jugement du 13 juin 2006, le tribunal régional de Wrocław confirma le jugement de première instance, tout en ramenant la peine infligée au requérant à 5 ans de réclusion criminelle.
Le tribunal observa que le fait que l’avocat du requérant n’avait pas été informé des auditions de la victime lors de l’enquête avait violé de l’article
185
a§
2 du code de procédure pénale et avait causé le préjudice aux intérêts de la défense. La non
‑
convocation de la victime à l’audience avait été justifiée, au vu des avis médicaux, faisant apparaître le préjudice que cela aurait pu lui occasionner. Ainsi, l’impossibilité pour la défense d’interroger la victime durant le procès était non-imputable au tribunal. Le fait que la victime n’ait pas été interrogée lors du procès n’impliquait pas l’invalidation automatique de ses déclarations obtenues lors de l’enquête; cette preuve devait être appréciée à la lumière de l’ensemble des éléments réunis dans l’affaire. A cet égard, le tribunal estima que la juridiction de première instance avait examiné la fiabilité de la preuve concernée avec la précaution requise. En particulier, certaines incohérences, dont les déclarations incriminées étaient entachées, avaient été analysées par le tribunal à la lumière de l’avis de l’expert psychologue. Le tribunal avait dûment explicité les circonstances qui l’avaient amené à juger les déclarations de la victime dignes de foi. Le tribunal régional releva que la condamnation du requérant ne reposait pas exclusivement sur les déclarations en question mais était appuyée par d’autres éléments, dont les aveux de l’accusé P.H., et les déclarations de W.H., le frère de ce dernier.
Le requérant se pourvut en cassation mais son recours fut rejeté par la Cour Suprême le 28 septembre 2007, en tant que dépourvu du fondement.
B.
Le droit interne pertinent
L’article 185 a du code de procédure pénale se lit comme suit
:
«
§
1.Dans les affaires relatives aux infractions mentionnées aux chapitres XXV et XXVI du code pénal, la victime âgée de moins 15 ans au moment de son audition, est entendue à une seule reprise, sauf en cas de présence des circonstances exigeant une nouvelle audition où une demande formulée par un accusé non assisté par un défenseur lors de l’audition initiale de la victime.
§
2.L’audition est conduite par un tribunal lors d’une séance en présence d’un psychologue. Le procureur, la défense et le représentant de la victime ont droit d’assister à l’audition. La personne mentionnée à l’article 51 § 2 a droit d’assister à l’audition, sauf dans le cas où cela aurait été préjudiciable pour les intérêts de la victime.
§
3.Le procès verbal de l’audition est lu à l’audience
; dans le où cette audition aurait fait l’objet d’un enregistrement, celui-ci doit être revu.
»
L’article 51 § 2 du code de procédure pénale prévoit que lorsque la victime est mineure ou placée sous tutelle, ses droits sont exercés par son représentant légal ou par son gardien.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 3 c) et d) de la Convention, le requérant se plaint que son procès a été inéquitable. Plus particulièrement, sa condamnation a été fondée, dans une mesure déterminante, sur les déclarations de la victime qu’il n’avait jamais eu l’opportunité d’interroger et qui avaient été recueillies sans respecter les droits de la défense.
Le requérant a-t-il bénéficié d’un procès équitable, au sens de l’article 6 § 1 de la Convention
? En particulier, s’est-il vu garantir la possibilité adéquate de faire interroger Z.S., la victime et le principal témoin à charge, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention (voir,
Al Khawaja et Tahery c. Royaume-Uni
[GC], n
o
26766/05 et 22228/06, §
118, 15 décembre 2011]
?