CtEDO 04.12.2012 Auto

CANPOLAT v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.12.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CANPOLAT v. TURKEY (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

DECIZIA nr. 27382/07 Nurcan CANPOLAT și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 4 decembrie 2012 ca Cameră compusă din: Guido Raimondi, Președintele, Danutė Jočienė, Peer Lorenzen, Dragoljub Popović, Ișıl Karakaș, Nebojša Vučinić, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Stanley Naismith, grefierul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 iunie 2007, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, Nurcan Canpolat, Serhan Canpolat, Fehime Canpolat, Osman Gazi Canpolat, Nevroz Canpolat și Baran Canpolat sunt cetățeni turci născuți în 1973, 1931, 1933, 1990, 1992 și, respectiv, 1993 și locuiesc în Diyarbakır. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl Sedat Çınar, avocat practicant în Diyarbakır. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, și după cum apar din documentele prezentate de acestea, pot fi rezumate după cum urmează. În primele ore din 31 octombrie 1993 Kemal Canpolat a fost arestat la casa tatălui său de ofițeri de poliție din Biroul Antiterrorist al Sediului Poliției Diyarbakır. Kemal Canpolat a fost soțul primului reclamant, fiul celui de-al doilea și al treilea reclamant și tatăl celor trei solicitanți. Înainte de a fi luat în custodie Kemal Canpolat, el a fost examinat de un medic, care a înregistrat într-un raport că nu au existat leziuni asupra corpului său. Într-o declarație elaborată la 3 noiembrie 1993 de un număr de ofițeri de poliție Kemal Canpolat a fost raportat că a spus ofițerilor de poliție că el a fost membru al PKK (Partitul lucrătorilor din Kurdistan) și că un pistol dat de alți membri ai PKK a fost în casa sa. Potrivit aceleiași declarații, el a fost dus apoi la propria sa casă, unde ofițerii de poliție au găsit pistolul ascuns în dormitor. El a fost dus înapoi la sediul de poliție. Într-o scrisoare din 21 noiembrie 2006 prima reclamantă dna Canpolat a declarat că atunci când a fost adus la casă la 3 noiembrie 1993 soțul ei a fost în stare să se ridice fără ajutorul ofițerilor de poliție. Hainele lui erau ude, partea dreaptă a feței era vrăjită, partea stângă a capului era umflată și brațul drept era într-o slingă. De asemenea, ea a declarat în scrisoarea că nu au fost găsite pistoluri în casă. Potrivit unei scrisori din 10 noiembrie 1993 și semnate de un șef de poliție, Kemal Canpolat se plângea că nu se simtă bine în arestul poliției și a cerut să fie examinate de un medic. Medicul care l-a examinat în aceeași zi a scris în aceeași scrisoare că Kemal Canpolat suferă de „depresie neuroasă”. La ora 18:40, la 11 noiembrie 1993 Kemal Canpolat a fost dus de la custodia poliției, de ofițeri de poliție, la un spital. Potrivit notițelor spitalului, când a sosit la spital el a fost șocat. Medicii au început să-l trateze, dar inima lui s-a oprit. A fost pronunțat mort după un masaj cardiac eșuat. Un examen postmortem a fost efectuat în ziua următoare. Medicul care a efectuat examinarea a remarcat existența de mici zone echimosate pe penisul și capul său. Cauza decesului a fost stabilit ca peritonită (inflamație a membranei seroase) cauzată de perforarea unui ulcer duodenal. Un procuror a fost prezent în timpul autopsiei. Nu a fost deschisă nicio investigație asupra decesului de către autorități. În 1995, dna Canpolat a solicitat Comisia Europeană a Drepturilor Omului și a susținut că soțul ei a fost reținut și a murit în circumstanțe care implică responsabilitatea statului contestat în temeiul articolelor 2, 3 și 5 din Convenție. În 1996 cererea a fost declarată inadmisibilă pentru nerespectarea normei de șase luni a reclamantului (a se vedea Canpolat c. Turcia (dec.), nr. 28491/95, Hotărârea Comisiei din 9 aprilie 1996). În 1999, dl Mehmet Zahir Karadeniz, care aparent a fost reținut în aceeași secție de poliție și în același timp cu dl Kemal Canpolat, a solicitat Curtea și a susținut că a fost supus unui tratament bolnav în timp ce era în custodie (a se vedea Karadeniz c. Turcia (dec.), nr. 53048/99, 21 Martie 2006). Atunci când un procuror a interogat ulterior în legătură cu plângerile formulate în formularul său de cerere, dl Karadeniz a informat procurorul că Kemal Canpolat a fost torturat și ucis în custodie de poliție. A fost deschisă o anchetă în legătură cu acuzațiile formulate de dl Karadeniz cu privire la moartea dlui Canpolat. La 27 februarie 2001, procurorul Diyarbakır a hotărât să nu pună în judecată pe nimeni în legătură cu moartea lui Kemal Canpolat. Ca urmare a deciziei, procurorul a avut în vedere cauza decesului menționată în raportul postmortem din 12 noiembrie 1993, și a concluzionat că nu există dovezi suficiente pentru a arăta că Kemal Canpolat a murit ca urmare a maltraturilor. Hotărârea procurorului nu a fost comunicată reclamanților. Primul reclamant a aflat ulterior despre decizia și a depus o obiecție la aceasta la 24 octombrie 2006. În declarația ei de opoziție a susținut, printre altele, , că procurorul nu a reușit să o interogheze pe ea, alți membri ai familiei, ofițerii de poliție care erau în funcție de detenție a soțului ei, precum și o serie de alți oameni care au fost reținuți în secția de poliție în același timp cu soțul ei. De asemenea, ea a afirmat că examinarea post-mortem nu a fost efectuată într-un mod profesional și că raportul post-mortem a omis să menționeze o serie de chestiuni cruciale. Curtea Siverek Assize a respins obiecția la 5 decembrie 2006. Reclamanții se plângeau în temeiul articolului 2 din Convenție că rudele lor au fost ucise intenționat în timp ce erau în custodie de poliție, iar în continuare se plângeau în conformitate cu aceeași dispoziție că, presupunând chiar că moartea sa a fost cauzată de ulcer duodenal, autoritățile naționale nu au reușit să ia măsurile necesare și oportune pentru a-și salva viața. În conformitate cu art. 3 din Convenție, reclamanții au susținut că Kemal Canpolat a fost supusă unor tratamente necorespunzătoare de tortură în timp ce a fost reținut în arest de poliție. În baza articolelor 2 și 13 din Convenție, reclamanții au susținut că nici o investigație nu a fost efectuată în urma morții imediat și că ancheta desfășurată în 2001 nu a fost eficace. La 1 august 2012, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că guvernul Republicii Turciei propune să plătească exgrația reclamanților, dna Nurcan Canpolat, dna Serhan Canpolat, dna Fehime Canpolat, dl Osman Gazi Canpolat, dl Nevroz Canpolat și dl Baran Canpolat, suma de 15 000 de euro în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 27382/07. Această sumă, care este considerată adecvată în funcție de jurisprudența Curții, acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și se plătește în lira turcă, fără orice impozit care poate fi aplicabil. Suma este plătită în termen de trei luni de la eliberarea deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei. Guvernul consideră că investigațiile insuficiente cu privire la acuzațiile reclamanților din acest caz nu au fost conforme cu cerințele stabilite de jurisprudența Curții în cadrul nerespectării unei anchete eficace, conform articolului 2 din convenție. Guvernul se angajează să elibereze instrucțiuni adecvate și să adopte toate măsurile necesare pentru a se asigura că investigațiile eficace privind incidentele cu moartea sunt efectuate în conformitate cu obligațiile sale în temeiul convenției. Guvernul invită cu respect Curtea să declare că nu mai este justificat să continue examinarea cererii și să elimine cazul din listele sale în conformitate cu art. 37 din Convenție.” La 1 noiembrie 2012, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți: „I, Sedat Çınar, reține că Guvernul Turciei sunt dispuși să plătească ex gratie.” și în comun cu dna Nurcan Canpolat, dl Serhan Canpolat, dna Fehime Canpolat, dl Osman Gazi Canpolat, dl Nevroz Canpolat și dl Baran Canpolat, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 15.000 de euro (cincăzeci mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, precum și orice impozit care poate fi imputabil reclamanților. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă propunerea și renunțe la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Ei declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Stanley Naismith Guido Raimondi Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă