A CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 36918/11 Paule ARNAUD împotriva Franței și alte 5 cereri (a se vedea lista din anexă) EXPOSAT DE FAPTE Lista părților reclamante figurează în anexă. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează: Convenția fiscală franco-monegască semnată la 18 mai 1963 și modificată printr-un act adițional din 25 iunie 1969 prevedea la art. 7, în redactarea sa inițială, că persoanele de cetățenie franceză cu reședința în Monaco erau impozitate în Franța pe venitul persoanelor fizice și pe taxa suplimentară în aceleași condiții ca și în cazul în care ar avea domiciliul sau reședința în Franța În cursul anului 2001, Franța și Monaco au negociat o modificare a acestei convenții care conduce la un acord la 18 octombrie 2001, precum și la o semnătură a unui act adițional la Monaco la 26 mai 2003. Pentru bunurile lor situate în Franța și în afara Franței, în aceleași condiții ca și un contribuabil francez cu sediul fiscal în Franța. Această măsură a fost anunțată public la 24 octombrie 2001, cu indicarea intrării sale în vigoare începând cu 1 ianuarie 2002. Contribuabilii la această măsură au fost informați cu privire la acest lucru, în special printr-o scrisoare din 5 mai 2002 în care ministrul delegat bugetului și reformei bugetare a confirmat intrarea în vigoare de la 1 ianuarie 2002 a delegaților Monaco în consiliul superior al francezilor din străinătate. Pe de altă parte, li s-a spus că este de preferat pentru ei să anticipeze intrarea în vigoare a acestui text prin declararea și plata lor de impozit în ciuda lipsei de obligație legală în acest stadiu. Pe de altă parte, administrația fiscală a precizat că nu s-ar aplica nicio penalitate pentru perioada anterioară ratificării acordului bilateral și că se vor acorda mari facilități de plată contribuabililor în cauză. La data de 25 iunie 1969 a fost semnat la 26 mai 2003 printr-un schimb de scrisori între cele două state în cauză. 2005-227 din 14 martie 2005 a autorizat aprobarea de către Franța a respectivului act adițional la Convenția fiscală. Decretul nr. 2005-1078 din 23 august 2005 a publicat acest act adițional în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze. După ce au depus declarații din 2002 până în 2005 și s-au achitat în mod spontan de la plata impozitului în cauză, reclamanții au solicitat serviciilor fiscale restituirea sumelor astfel plătite. Prin hotărârile din 24 ianuarie 2008, Tribunalul de Mare Instanță din Nisa i-a exonerat pe solicitanți de cererile lor. Prin hotărârile din 18 decembrie 2008, Curtea de Justiie din Aix-en-Provence a confirmat hotărârile menionate anterior, considerând, printre altele, că actul adițional la Convenia franco-monegască nu discrimina între francezii din Monaco și că acesta tindea să-și alinieze situaia cu cea a francezilor cu reședința în Frana, că acesta se baza pe un motiv de interes general, și anume evitarea evaziunii fiscale și, în cele din urmă, că data de intrare în vigoare a fost anunțată în mod public, motivând contribuabilii în cauză să o anticipeze, pe lângă faptul că a fost prevăzut să acorde facilităi de plată la scară largă și că nici o penalitate nu a fost aplicată în perioada 2002 2005. La 26 octombrie 2010, Curtea de Casație a respins recursurile reclamanților. GRIEFS Invocând art. 1 din Protocolul nr 1, adoptat singur și combinat cu art. 14 din Convenție, reclamanții consideră că retroactivitatea impozitării în cadrul LISF le aduce atingere dreptului lor de a-și respecta bunurile și constituie o discriminare ilicită. Potrivit reclamanților, această discriminare se bazează atât pe reședință, cât și pe naționalitate. A fost încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul art. 1 din Protocolul nr 1, adoptat singur și combinat cu art. 14 din Convenție, ca urmare a aplicării retroactive a dispozițiilor Convenției fiscale franco-monegasca din 26 mai 2003, ratificată prin Legea 2005-227 din 14 martie 2005, de la 1 ianuarie 2002 Anexa Cerere N Introduiată Data nașterii Locul nașterii: 36918/11 22/04/2011 Paule ARNAUD 16/01/1928 Monaco CMS BIROU FRANCIS LEFEBVERE 36963/11 22/04/2011 Alan GRANT 03/10/1947 Monaco CMS BIROU FRANCIS LEFEBVRE 36967/11 22/04/2011 Robert LAVAIL 30/09/1928 Monaco Simone LAVAIL 02/10/1935 Monaco CMS BIROU FRANCIS LEFEBURNE69/11 22/04/2011 Pierre LAN 31/07/1933 Monaco Monique LAN 16/03/1937 Monaco CMS BIROU FRANCIS LEFEBURE 36070/11 22/04/2011 Genevieve MATINO 26/09/1942 Monaco CMS BIROU FRANCIS LEFEBURE 369711 22/04/2011 Rose METEY 02/08/1920 Monaco CMS BIROU FRANCIS LEFEBURRE
Requête n
o
36918/11
Paule ARNAUD contre la France
et 5 autres requêtes
(voir liste en annexe)
La liste des parties requérantes figure en annexe.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
La convention fiscale franco-monégasque signée le 18 mai 1963 et modifiée par un avenant du 25 juin 1969, prévoyait en son article 7, dans sa rédaction initiale, que les personnes de nationalité française résidentes à Monaco étaient «
assujetties en France à l’impôt sur le revenu des personnes physiques et à la taxe complémentaire dans les mêmes conditions que si elles avaient leur domicile ou leur résidence en France
».
Au cours de l’année 2001, la France et Monaco négocièrent une modification de cette convention qui aboutit à un accord le 18 octobre 2001, ainsi qu’à une signature de l’avenant à Monaco le 26 mai 2003. Aux termes de ce dernier, les français ayant leur domicile ou leur résidence à Monaco depuis le 1
er
janvier 1989 se sont également vu assujettis à l’impôt sur la fortune («
ISF
») pour leurs biens situés en France et hors de France, dans les mêmes conditions qu’un contribuable français fiscalement domicilié en France. Cette mesure fut publiquement annoncée le 24 octobre 2001, avec indication de son entrée en vigueur à compter du 1
er
janvier 2002.
Les contribuables concernés par cette mesure en furent informés, notamment par une lettre du 5 mai 2002 dans laquelle le ministre délégué au Budget et à la réforme budgétaire confirma l’entrée en vigueur à compter du 1
er
janvier 2002 aux délégués de Monaco au conseil supérieur des français de l’étranger. Par ailleurs, il leur fut indiqué qu’il était préférable pour eux d’anticiper l’entrée en vigueur de ce texte en déclarant et en payant leur impôt malgré l’absence d’obligation légale à ce stade. L’administration fiscale précisa par ailleurs qu’aucune pénalité ne serait appliquée pour la période antérieure à la ratification de l’avenant à la convention bilatérale et que de larges facilités de paiement seraient accordées aux contribuables concernés.
L’avenant à la convention du 25 juin 1969 fut signé le 26 mai 2003 par un échange de lettres entre les deux Etats concernés.
La loi n
o
2005-227 du 14 mars 2005 autorisa l’approbation par la France dudit avenant à la convention fiscale. Le décret n
o
2005-1078 du 23 août 2005 procéda à la publication de cet avenant au Journal officiel de la République française.
Après avoir déposé des déclarations d’ISF au titre des années 2002 à 2005 et s’être acquittés spontanément de l’imposition en cause, les requérants réclamèrent aux services fiscaux la restitution des sommes ainsi versées.
Par des jugements des 24 janvier 2008, le tribunal de grande instance de Nice débouta les requérants de leurs demandes.
Par des arrêts du 18 décembre 2008, la cour d’appel d’Aix-en-Provence confirma lesdits jugements, en jugeant notamment que l’avenant à la convention franco-monégasque ne faisait pas de discrimination entre les français à Monaco et qu’il tendait à aligner leur situation sur celle des français résidant en France, qu’il était fondé sur un motif d’intérêt général, à savoir éviter l’évasion fiscale et, enfin, que sa date d’entrée en vigueur avait été publiquement annoncée, incitant les contribuables concernés à l’anticiper, outre le fait qu’il était prévu d’accorder de larges facilités de paiement et qu’aucune pénalité n’avait été appliquée sur la période 2002
‑
2005.
Le 26 octobre 2010, la Cour de cassation rejeta les pourvois des requérants.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, pris seul et combiné avec l’article
14 de la Convention, les requérants estiment que la rétroactivité de l’imposition à l’ISF porte atteinte à leur droit au respect de leurs biens et constitue une discrimination illicite. Selon les requérants, cette discrimination est fondée à la fois sur la résidence et sur la nationalité.
Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1, pris seul et combiné avec l’article 14 de la Convention, en raison de l’application rétroactive de l’avenant à la convention fiscale franco-monégasque du 26 mai 2003, ratifié par la loi
n
o
2005-227 du 14 mars 2005, à compter du 1
er
janvier 2002
?
Annexe
N
o
Requête N
o
Introduite le
Requérant
Date de naissance
Lieu de résidence
Représenté par
36918/11
22/04/2011
Paule ARNAUD
16/01/1928
Monaco
36963/11
22/04/2011
Alan GRANT
03/10/1947
Monaco
36967/11
22/04/2011
Robert LAVAIL
30/09/1928
Monaco
Simone LAVAIL
02/10/1935
Monaco
36969/11
22/04/2011
Pierre LE LAN
31/07/1933
Monaco
Monique LE LAN
16/03/1937
Monaco
36970/11
22/04/2011
Genevieve MATIGNON
26/09/1942
Monaco
36971/11
22/04/2011
Rose METTEY
02/08/1920
Monaco