CASE OF MINCHEVA AGAINST BULGARIA

Rezoluția CM/ResDH(2012)153 [1] Mincheva împotriva Bulgariei Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (doc. nr. 21558/03, hotărârea nr. 02/09/2010, finală la 02/12/2010) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)916E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)916E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Raportul de acțiune Cazul Mincheva c. Bulgaria, Cererea nr. 21558/03 Hotărârea din 02 septembrie 2010, Finală la 02 decembrie 2010 1. Cazul se referă la lungimea excesivă a procedurilor civile privind custodia fiului reclamantului (violație a art. 6 § 1) și lipsa de remediere eficace în acest sens (violație a art. 13). Acesta se referă, de asemenea, la încălcarea dreptului reclamantului de a respecta viața sa de familie din cauza faptului că autoritățile nu au luat măsurile practice necesare pentru aplicarea drepturilor de contact ale reclamantului (între 1997 și 2003) care i-au fost acordate printr-o decizie judiciară finală (violație a art. 8). 2. Compensația acordată a fost transferată la contul reclamantului la 02.03.2011. După 2003 încălcarea dreptului reclamantului la viața de familie aparent a încetat în timp ce reclamantul a stabilit un contact regulat cu fiul ei (cum se menționează la § 41 din hotărârea Curții). În orice caz, băiatul este deja de vârsta (a fost născut în 1990), astfel încât nu mai sunt necesare măsuri din partea autorităților privind contactele cu mama sa. 3. Măsurile generale 3.1 Încălcarea articoluluiui 8 a) măsuri legislative Încălcarea articoluluiui 8 a rezultat din legislația relevantă în vigoare la momentul respectiv (Codul de procedură civilă din 1952), care nu a permis organismului responsabil pentru executarea drepturilor de contact să ia măsuri practice pentru a depăși refuzul unuia dintre părinți să permită celuilalt părinte să îndeplinească copilul. Codul de procedură civilă din 1952 a permis numai impunerea amenzilor. Legislația criticată în hotărârea Curții Europene a fost abrogată și înlocuită cu un nou Cod de procedură civilă care a intrat în vigoare în 2008 și cu un nou Cod de familie care a intrat în vigoare în 2009. Cadrul juridic intern actual privind executarea drepturilor de contact este prevăzut la articolele 323, 527 și 528 din Codul de Procedură Civilă, precum și la art. 59 din Codul Familiei și la art. 23 alineatul (6) din Legea pentru protecția copilului. În conformitate cu art. 323 §1 din noul Cod de Procedură Civilă, părțile din procedurile de divorț pot solicita măsuri temporare privind îngrijirea copiilor și întreținerea acestora. Cererea de măsuri temporare se examinează imediat sau în termen de două săptămâni de la audiere la care a fost depusă. Hotărârea instanței nu este supusă recursului, dar poate fi modificată de aceeași instanță. În conformitate cu art. 528 din noul Cod de Procedură Civilă, organismul responsabil pentru executarea unei hotărâri privind custodia copilului sau drepturile de contact poate solicita asistența poliției și serviciilor sociale, în plus față de impunerea de amenzi părții necompatibile. În conformitate cu art. 59, §§ 8 și 9 din Codul familiei, instanța în procedurile de divorț poate lua, de asemenea, măsuri vizate de protecția copilului, cum ar fi obligația unui părinte de a întâlni un copil în prezența celuilalt părinte sau a unei terțe persoane sau obligația de a întâlni copilul într-un anumit loc. Aceste măsuri pot fi luate și după încheierea procedurii de divorț. În sfârșit, în temeiul articolului 23 alineatul (6) din Legea privind protecția copilului, serviciile sociale pot lua măsuri în vederea facilitării contactelor dintre copii și părinți. b) publicarea și difuzarea hotărârii Pe lângă măsurile legislative menționate mai sus, o traducere a hotărârii va fi disponibilă în curând pe site-ul Ministerului Justiției la http://www.justice.government.bg/ Traducerea hotărârii va fi trimisă instanțelor competente (prima instanță și Curții de recurs) printr-o scrisoare circulară care atrage atenția asupra concluziilor principale ale hotărârii CEDO. 3.2. Violații articolelor 6 § 1 și 13 Restul încălcărilor – de la articolele 6 § 1 și 13 din Convenție, privind durata procedurii civile la care reclamantul a fost parte și lipsa unor măsuri eficace în acest sens, sunt similare cu cele examinate în grupul de cazuri Djangozov. În scrisoarea lor circulară, autoritățile bulgare vor atrage atenția instanțelor interne asupra necesității de a desfășura cu o diligență specială și promptitudine procedurilor care privesc custodia copiilor sau drepturile de contact, astfel cum este necesar în jurisprudența Curții Europene. 4. Concluziile În concluzie, guvernul consideră că măsurile generale vor preveni noi încălcări similare și că Bulgaria și-a respectat obligația în temeiul §1 din Convenție. Guvernul așteaptă, prin urmare, hotărârea Comitetului de a încheia examinarea acestui caz [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)153

[1]

Mincheva against Bulgaria

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 21558/03, judgment of 02/09/2010, final on 02/12/2010)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established (see document

DH-DD(2012)916E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2012)916E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

ACTION REPORT

Case Mincheva v. Bulgaria, Application No 21558/03

Judgment of 02 September 2010, Final on 02 December 2010

The case relates to the excessive length of civil proceedings concerning the custody of the applicant’s son (violation of Art. 6 § 1) and lack of effective remedy in this respect (violation of Art. 13). It concerns also the violation of the applicant’s right to respect for her family life due to the authorities’ failure to take the necessary practical measures to enforce the applicant’s contact rights (between 1997 and 2003) which had been granted to her by a final judicial decision (violation of Art. 8).

The compensation awarded was transferred to the applicant’s account on 02.03.2011.

After 2003 the violation of the applicant’s right to family life apparently ceased as the applicant established a regular contact with her son (as noted in § 41 of the Court’s judgment). In any event the boy is already of age (he was born in 1990) so no measures on the part of the authorities concerning the contacts with his mother are any longer required.

No further individual measures are necessary for execution of the judgment.

3.1 Violation of Article 8

a) legislative measures

The violation of Article 8 resulted from the relevant legislation in force at the time (Code of Civil Procedure of 1952), which did not allow the body responsible for the execution of contact rights to take practical measures in order to overcome the refusal of one of the parents to allow the other parent to meet the child. The Code of Civil Procedure of 1952 allowed only the imposition of fines.

The legislation criticized in the European Court’s judgment has been repealed and replaced by a new Code of Civil Procedure which entered into force in 2008 and a new Family Code which entered into force in 2009.

The current domestic legal framework concerning execution of contact rights is provided in Articles 323, 527 and 528 of the Code of Civil Procedure, as well as in Article 59 of the Family Code and Article 23 (6) of the Law for the Protection of the Child.

According to Article 323 §1 of the new Code of Civil Procedure, parties in divorce proceedings can request temporary measures regarding the care of the children and their maintenance. The request for temporary measures shall be examined either immediately or within two weeks after the hearing at which it has been submitted. The court’s ruling is not subject to appeal, but it can be amended by the same court.

According to Article 528 of the new Code of Civil Procedure, the body responsible for the execution of a judgment concerning child custody or contact rights can seek the assistance of the police and the social services, in addition to imposing fines on the non-complying party.

According to Article 59, §§ 8 and 9 of the Family Code, the court in divorce proceedings can also take measures aimed at the protection of the child, such as the obligation for a parent to meet a child in the presence of the other parent or a third person or the obligation to meet the child at a particular place. Such measures can be taken also after the end of the divorce proceedings.

Finally, under Article 23 (6) of the Child Protection Act, the social services can take measures aimed at facilitating the contacts between children and parents.

b) publication and dissemination of the judgment

In addition to the above – mentioned legislative measures, a translation of the judgment will be available soon on the Ministry of Justice website at

http://www.justice.government.bg/

The translation of the judgment will be sent to the competent courts (first instance and Courts of appeal) through a circular letter drawing their attention on the main conclusions of the ECHR’s judgment.

3.2. Violations of Articles 6 § 1 and 13

The remaining violations – of Articles 6 § 1 and 13 of the Convention, concerning the length of the civil proceedings to which the applicant was a party and the lack of effective remedies in that regard, are similar to the ones examined in the Djangozov group of cases.

In their circular letter, the Bulgarian authorities will draw the domestic courts’ attention to the necessity to conduct with particular diligence and promptness proceedings which concern child custody or contact rights, as required by the European Court’s case-law.

In conclusion the government considers that the general measures will prevent new similar violations and that Bulgaria have complied with its obligation under 46 §1 of the Convention. The government therefore looks forward to the Committee’s decision to close the examination of this case.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.