CASE OF BORISOVA AGAINST BULGARIA

Rezoluția CM/ResDH(2012)158 [1] Borisova împotriva Bulgariei Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (documentul nr. 56891/00, hotărârea din 21/12/2006, finală la 21 martie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)921E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)921E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46§1 au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Raport de acțiune Cazul Borisova c. Bulgaria, cerere nr. 56891/00, hotărâre din 21 decembrie 2006, finală la 21 martie 2007 Prezentul caz se referă la o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în temeiul articolului 6 §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ § , literele (a), (b) și (d) luate împreună, în contextul procedurii în cadrul gradului de combatere a hooliganismului minor în 1999, din cauza căreia reclamantul a fost condamnat la o arestare de 5 zile. Reclamantul nu a fost informat în mod prompt și în detaliu cu privire la natura și cauza acuzației împotriva ei și nu a avut timp și facilități adecvate pentru pregătirea apărării ei. Reclamantul a fost arestat în dimineața 08/09/1999, după ce se presupune că a lovit un ofițer de poliție și a fost adus la instanță după aproximativ două ore, pe care a petrecut-o fie în tranzit către instanță, fie în deținere într-o celulă la secția de poliție. Hotărârea instanței a durat aproximativ 20 de minute și hotărârea dată la încheierea acesteia nu a fost supusă recursului. În plus, reclamantul a afirmat că nu era conștientă de procedurile viitoare împotriva ei și nu a fost informată cu privire la acuzațiile doar înainte de a fi prezentată în judecată. Reclamantul nu a putut obține participarea și examinarea martorilor în numele ei, chiar dacă ea a declarat în mai multe ocazii în cadrul audierii de judecată că dorește să cheme martori. De fapt, doar martorii pentru urmărirea penală au fost auziți, ceea ce, în opinia Curții Europene, a oferit urmărirea penală un avantaj necorespunzător. 1) MĂSURI INDIVIDUALE Curtea Europeană a acordat reclamantului 2.000 EUR pentru prejudiciu moral care rezultă din procedurile nejustificate împotriva ei, care au avut ca rezultat o detenție de 5 zile. Guvernul a plătit suma la 19 septembrie 2007 (declara că nu va solicita dobânzi). Reclamantul a îndeplinit sentința de 5 zile și a fost eliberată. Condamnarea nu a fost înscrisă în dosarul său penal (art. 26 din hotărâre). Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri individuale pentru a șterge consecințele încălcării drepturilor reclamantului. 2) Măsuri generale Decretul privind combaterea hooliganismului minor a fost adoptat în 1963 și modificat în numeroase ocazii ulterioare. Acesta acoperă infracțiunile minore de hooliganism pedepsite cu o sancțiune administrativă de până la 15 zile de detenție la o secție de poliție sau o amendă. Procedura este rapidă: acuzațiile trebuie depuse la instanța respectivă în termen de 24 de ore după descoperirea infracțiunii, iar instanța trebuie să decidă în încă 24 de ore. Curtea Europeană a remarcat că utilizarea unor astfel de proceduri rapide nu este în sine contrar articolului 6, atâta timp cât sunt prevăzute garanțiile și garanțiile necesare (art. 40 din hotărâre). Guvernul bulgar este de părere că, după cele mai recente modificări din noiembrie 2011, decretul prevede aceste garanții și garanții. Mai important, se prevede acum că Legea privind infracțiunile administrative și penale trebuie aplicată procedurilor în temeiul decretului pe bază subsidiară. Această lege, care, la rândul său, face trimitere subsidiară la Codul de Procedură Penală, prevede toate garanțiile necesare ale unui proces echitabil în cadrul procedurilor privind infracțiunile administrative, cum ar fi drepturile de apărare eficace, asistență juridică, de a prezenta dovezi și egalitatea armelor. Guvernul consideră că caracterul rapid al procedurii în temeiul decretului privind combaterea hooliganismului minor nu este, în principiu, incompatibil cu aceste garanții. În plus, se prevede acum că deciziile de primă instanță în temeiul decretului pot fi apelate în fața instanței regionale respective (aceasta nu a fost anterior cazul – a se vedea § 25 din hotărâre), care reprezintă o asigurare suplimentară împotriva nedreptității și oferă părților agravate o șansă suplimentară de a pregăti și de a prezenta cazul lor. Guvernul este de părere că amendamentele legislative descrise mai sus sunt suficiente pentru a se asigura că încălcări similare cu cele din acest caz nu vor avea loc în viitor. Prin urmare, nu sunt necesare măsuri generale suplimentare [1] Adoptate de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a reuniune a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)158

[1]

Borisova against Bulgaria

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 56891/00, judgment of 21/12/2006, final on 21 mars 2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established (see document

DH-DD(2012)921E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment, including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2012)921E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46§1 have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Action report

Case of Borisova v. Bulgaria, application no. 56891/00, judgment of

21 December 2006, final on 21 March 2007

The present case concerns a violation of the applicant’s right to fair trial under Article 6 §§ 1 and 3 (a), (b) and (d) taken together, in the context of proceedings under the Degree on Combating Minor Hooliganism in 1999, as a result of which the applicant was sentenced to a 5-day arrest. The Court based its finding of a violation on the following considerations:

-

The applicant had not been promptly and in detail informed of the nature and cause of the accusation against her and had not had adequate time and facilities for the preparation of her defence. The applicant was arrested in the morning of 08/09/1999, after allegedly having hit a police officer, and brought to a court after about two hours, which she spent either in transit to the court or detained in a cell at the police station. The applicant was not given an opportunity to contact a lawyer or a relative prior to the start of the proceedings. The court hearing lasted about 20 minutes and the judgment given at its close was not subject to appeal. In addition, the applicant claimed that she had been unaware of the upcoming proceedings against her and had only been informed of the accusations just before being presented for trial.

-

The applicant could not obtain the attendance and examination of witnesses on her behalf, even though she stated on several occasions during the court hearing that she wished to call witnesses. In fact, only witnesses for the prosecution were heard, which, in the European Court’s view, gave the prosecution an unfair advantage.

1) INDIVIDUAL MEASURES

-

The European Court awarded to the applicant EUR 2,000 for non-pecuniary damage arising from the unfair proceedings against her which had resulted in a 5-day detention. The Government paid the sum on 19 September 2007 (the applicant stated that she would not seek interest).

-

The applicant has served the 5-day sentence and has been released. The conviction has not been entered into her criminal record (§ 26 of the judgment).

The Government is of the view that no further individual measures are necessary to erase the consequences of the violation of the applicant’s rights.

2) GENERAL MEASURES

The Decree on Combating Minor Hooliganism was adopted in 1963 and amended on numerous subsequent occasions. It covers minor offences of hooliganism which are punishable with an administrative sanction of up to fifteen days’ detention at a police station or a fine. The procedure is expeditious: the accusations are to be filed with the respective court within 24 hours following the discovery of the offence and the court is to decide in another 24 hours. The European Court has noted that the use of such expeditious procedures is not in itself contrary to Article 6, as long as the necessary safeguards and guarantees have been provided for (§ 40 of the judgment).

The Bulgarian Government is of the view that after the latest amendments of November 2011 the Decree provides for those safeguards and guarantees. Most importantly, it is now stipulated that the Administrative Offences and Punishments Act is to be applied to proceedings under the Decree on a subsidiary basis. That Act, which, on its turn, refers on a subsidiary basis to the Code of Criminal Procedure, provides for all the necessary guarantees of fair trial in proceedings concerning administrative offences, such as the rights to effective defence, to legal assistance, to present evidence and to equality of arms. The Government considers that the expeditious character of the proceedings under the Decree on Combating Minor Hooliganism is not in principle incompatible with these guarantees.

In addition, it is now provided that first-instance decisions under the Decree can be appealed against before the respective regional court (this was not previously the case – see § 25 of the judgment), which is an additional assurance against unfairness and provides aggrieved parties with a further chance to prepare and present their case.

The Government is of the view that the legislative amendments described above are sufficient to ensure that violations similar to the ones in the case will not occur in the future. No further general measures are thus necessary.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.