CASE OF BOYCHEV AND OTHERS AGAINST BULGARIA

Rezoluția CM/ResDH(2012)169 [1] Boychev și alții împotriva Bulgariei Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Decizia nr. 77185/01” din 27/01/2011, finală la 27/04/201) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)1058E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)1058E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Raportul de acțiune Caz Boychev și alții c. Bulgaria Aplicația 77185/01, Hotărârea din 27/01/2011, Finală pe 27/04/2011 Violare a Convenției constatată Acest caz se referă la ingerința în dreptul reclamanților (folositorii Bisericii de Unificare fondate de Sun Myung Moon) de a-și manifesta religia din cauza întreruperii unei întâlniri religioase din 1997 și la căutarea și securitatea documentelor și a altor elemente conduse de poliție în absența bazei juridice în dreptul intern care îndeplinesc cerințele articolului 9 din Convenție (violație la art. 9). De asemenea, se referă la lipsa de remediere eficace în acest sens (violația articolului 13 luată coroborat cu art. 9). Măsuri individuale a) Compensația acordată a fost transferată la contul reclamanților la 06.07.2011. b) Cazul se referă la intervenția poliției într-o ședință religioasă la 6 aprilie 1997 a organizației reclamanților. Potrivit celor mai recente informații pe care le avem de la Curtea de District Blagoevgrad, reclamanții nu au profitat de posibilitatea de a solicita restituirea obiectelor confiscate (carte și înregistrări video) după aprilie 2001 (când a fost eliberată decizia instanței din ultima instanță în cazul lor la nivel intern). Nicio măsură individuală nu pare a fi adecvată în acest caz. Măsurile generale măsuri legislative și practicile judiciare actuale Conform hotărârii Curții, în momentul în care procurorul public, în temeiul articolului 185 din Codul de Procedință Penală, avea o putere discrețională aproape nerestricționată, o situație care era incompatibilă cu gradul minim de protecție necesar de stat de drept. În al doilea rând, legislația bulgară nu era clară în ceea ce privește posibilitatea de a organiza o reuniune religioasă atunci când organizația în cauză nu a fost înregistrată (a existat o discrepanță între lege și practică, astfel încât reclamanții nu ar fi putut ști ce conduită trebuie adoptată). art. 185 din Codul de Procedință Penală, care se referă la obligația procurorilor de a lua măsuri pentru prevenirea unei infracțiuni, a fost revocat în 2003. În 2005, a fost adoptat un nou Cod de Procedință Penală de către Parlamentul bulgar care nu conține o astfel de dispoziție. Pe de altă parte, într-o hotărâre din mai 2001, Curtea Supremă Administrativă a confirmat poziția sa că asociațiile religioase nu trebuie înregistrate pentru a organiza reuniuni religioase (a se vedea § 34 din hotărârea Boychev). În sfârșit, a fost adoptată o nouă lege a denumirilor religioase care prevede că un organism judiciar - Curtea Orașului Sofia - și nu mai executiv, este competent să înregistreze comunitățile religioase care doresc să obțină personalitate juridică. Cadrul juridic actual este în respectarea deplină a cerințelor Convenției. În ceea ce privește încălcarea articolului 13 din Convenție, autoritățile consideră că, în urma modificărilor cadrului legislativ și practicilor prezentate mai sus și a concluziilor din hotărârea dată de Curtea Europeană, instanța internă nu va reuși să respecte cerințele Convenției, în timp ce examinează plângeri similare în viitor. b) publicarea și difuzarea hotărârii Traducerea hotărârii va fi disponibilă în curând pe site-ul Ministerului Justiției la www.justice.government.bg/ Traducerea hotărârii va fi trimisă autorităților naționale competente. Nicio altă măsură nu pare a fi necesară pentru executarea hotărârii [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)169

[1]

Boychev and others against Bulgaria

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 77185/01, judgment of 27/01/2011, final on 27/04/2011)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established (see document

DH-DD(2012)1058E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2012)1058E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

ACTION REPORT Case

Boychev and others v. Bulgaria

Application

No

77185/01, Judgment of 27/01/2011, Final on 27/04/2011

Convention violation found

This case concerns the interference with the right of the applicants (followers of the Unification Church founded by Sun Myung Moon) to manifest their religion due to the interruption of a religious meeting in 1997 and to the search and seisure of documents and other items conducted by the police in the absence of legal basis in domestic law meeting the requirements of Article 9 of the Convention (violation of Article 9). It also concerns the lack of effective remedy in this respect (violation of Article 13 taken in conjunction with Article

9).

Individual measures

a) The compensation awarded was transferred to the applicants’ account on 06.07.2011.

b) The case concerns the police intervention at a religious meeting on 6 April 1997 of the applicants’ organization.

According to the most recent information we have from the Blagoevgrad District Court the applicants did not avail themselves of the possibility to request the restitution of the remaining seized objects (books and video recordings) after April 2001 (when was delivered the last instance court’s decision in their case at domestic level).

No individual measures seem to be appropriate in this case

General measures

a)

legislative measures and current judicial practice

According to the Court’s judgment, at the relevant time the public prosecutor had under Article

185 of the Code of Criminal Procedure an almost unrestricted discretionary power, a situation which was incompatible with the minimum degree of protection required by the rule of law.

Secondly, Bulgarian law was unclear as to the possibility of holding a religious meeting when the organisation in question had not been registered (there was a discrepancy between law and practice, so that the applicants could not have known what conduct to adopt). The interference in question had thus lacked legal basis meeting the requirements of Article 9 of the Convention.

Article 185 of the Code of Criminal Procedure which concerned the obligation for prosecutors to take measures in order to prevent a crime has been revoked in 2003. Latter, in 2005 a new Code of Criminal Procedure has been adopted by the Bulgarian Parliament which does not contain such provision.

On the other hand, in a judgment of May 2001, the Supreme Administrative Court confirmed its stance that religious associations do not need to be registered in order to hold religious meetings (see § 34 of the Boychev judgment).

Finally, a new Religious Denominations Act has been adopted which provides that a judicial body - the Sofia City Court - and no longer the executive, is competent to register religious communities wishing to obtain legal personality.

The current legal framework is in full compliance with the requirements of the Convention.

As regards the violation of Article 13 of the Convention, the authorities consider that following to changes in the legislative framework and practice presented above and the conclusions in the judgment delivered given by the European Court, the domestic courts will not fail to comply with the Convention requirements while examining similar complaints in the future.

b) publication and dissemination of the judgment

The translation of the judgment will be available soon on the Ministry of justice website at

www.justice.government.bg/

The translation of the judgment will be sent to the competent national authorities.

No other measures inc. any legislative amendments seem to be necessary for execution of the judgment.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.