Bowler International Unit împotriva Franței

Rezoluția CM/ResDH(2012) 174 [1] Bowler International Unit/Franța Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 1946/06, Hotărârea din 23 iulie 2009, definitivă la 23 octombrie 2009) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de către Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012)683F care reamintește obligația de a se adresa Tribunalului, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ;

Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)683F S DECLAMENTUL CHILLEI și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția din 2000 și DECIDE d . Bowler International Unit/Franța (n 1466/07) Hotărârea din 23 iulie 2009 devenit definitiv la 23 octombrie 2009 Bilan d … La . La , cauza se referă la … cutii de canabis (peste 520 kg) și au confiscat cutii de păpuși pe motiv că au fost folosite pentru a masca frauda, în timp ce administrația recunoaște buna credință a societății.

Societatea reclamantă susținea că această procedură a încălcat dreptul său la respectarea bunurilor sale în sensul articolului 1 din protocol 1 (dreptul la un proces echitabil) la Convenția europeană a drepturilor omului și nu a fost conformă cu art. 1 din Convenție. Curtea concluzionează încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, Bowler International Unit naivă, care nu dispunea de niciun recurs care să-i permită să conteste în mod util măsura care i-a fost impusă: singura acțiune posibilă - împotriva celui care a comis infracțiunea - nu constituia o posibilitate adecvată de a-și prezenta cauza autorităților, care și-au recunoscut buna credință.

Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat recurentei o sumă de 15 000 EUR pentru repararea prejudiciului material și 16 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; suma principală de 31 000 EUR a fost plătită reclamantului la 8 octombrie 2009. Din hotărârea Curții reiese că cartonașele de păpuși au fost restituite societății reclamante. Deoarece prejudiciul material suferit de reclamantă a fost compensat de satisfacția echitabilă, guvernul consideră că Această decizie a Curții a făcut obiectul unei note, la 23 octombrie 2009, a subdirectorului afacerilor juridice, a instanței, a controalelor și a luptei împotriva fraudei Ministerului Bugetului, a conturilor publice, a funcției publice și a reformei statului.

Această notă a fost adresată tuturor directorilor Direcției Generale Vamală și Drepturile Indirective din același minister, care detaliază faptele și conținutul hotărârii din 23 iulie 2009 și precizează consecințele acesteia în ceea ce privește confiscarea mărfurilor utilizate pentru a masca frauda în cazul în care acestea aparțin unei terțe părți de bună-credință. Această hotărâre a fost, de asemenea, publicată pe site-ul internet al Observatorului dreptului european al Curții de Casație și este disponibilă pe site-ul web al legislațieifrance (http://www.legifrance.gouv.fr/Droit-europeen/actualite/Jurisprudence/Jurisprudence-2009 privind celelalte măsuri generale L (1) Obiectele confiscate sau confiscate nu pot fi revendicate de către proprietari, nici prețul, indiferent dacă sunt înregistrate sau nu, revendicate chiar de către creditorii privilegiați, cu excepția recursului lor împotriva autorilor fraudei.

(2) Termenele de recurs, de terță opoziție și de vânzare expirate, toate recererile și acțiunile sunt inadmisibile. În hotărârea sa, Curtea a considerat că În ceea ce privește acțiunea pe care o poate exercita proprietarul de bună credință într-o astfel de situație, din legislație reiese că este limitat la o acțiune împotriva autorului principal. Curtea observă, prin urmare, că a fost vorba despre o problemă legislativă cu caracter general.(..) Întradevăr, instanța consideră că introducerea unui mecanism de derogare atunci când proprietarul este de bună credință, prevăzut în alte cazuri de legislația națională, nu poate, ca atare, să aducă atingere intereselor statului.

(§46) Comisia a considerat că ingerința în dreptul la respectarea bunurilor nu a condus la un echilibru corect între interesul general al comunității și imperativele de protecție a drepturilor fundamentale ale persoanelor și a ajuns la concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul 1. Printr-o decizie din 13 ianuarie 2012, Consiliul Constituțional care a fost sesizat cu privire la o chestiune prioritară de constituționalitate a considerat că: Având în vedere, totuși, că privând proprietarii de posibilitatea de a revendica, în orice ipoteză, obiectele confiscate sau confiscate, dispozițiile art. Prin urmare, el a declarat la art. 376 din Codul vamal contrar Constituției și a amânat data de abrogare la 1 ianuarie 2013, astfel încât legiuitorul să poată remedia neconstituționalitatea acestui articol.

(1) Obiectele confiscate sau confiscate nu pot fi revendicate de către proprietari, nici prețul, indiferent dacă sunt înregistrate sau nu, revendicate chiar de către creditorii privilegiați, cu excepția recursului lor împotriva autorilor fraudei. Cu toate acestea, în cazul în care mărfurile care au fost utilizate pentru a masca frauda au fost confiscate, eliberarea liberului de vamă este oferită, fără cauțiune sau consemnare, proprietarului de bună-credință care nu a fost urmărit în temeiul prezentului cod. Această liberul de vamă este condiționat de rambursarea eventualelor cheltuieli suportate de administrație pentru a asigura păstrarea și conservarea mărfurilor. 1b. Prin derogare de la 1a, nu se propune nici un mai mult atunci când mărfurile care au fost utilizate pentru a masca frauda au fost deteriorate ca urmare a utilizării sale în acest scop.

(2) Termenele de apel, de terță opoziție și de vânzare expirate, toate recererile și acțiunile sunt inadmisibile. Prin urmare, guvernul consideră că această hotărâre a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 cu ocazia celei de-a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)174 [1] Bowler International Unit contre France Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 1946/06, arrêt du 23 juillet 2009, définitif le 23 octobre 2009) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document DH-DD(2012)683F ) ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées ;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2012)683F ) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Bowler International Unit contre France (n o 1466/07) Arrêt du 23 juillet 2009 devenu définitif le 23 octobre 2009 Bilan d’action du gouvernement français L’affaire concerne l’atteinte portée aux droits de propriété dans le cadre des confiscations de marchandises opérées par l’administration des douanes.

La requérante, la société Bowler International Unit, organisa en 1998 le transport par camion de 276 cartons de poupées d’Espagne vers le Royaume-Uni. Les services des douanes français trouvèrent dans cette cargaison 17 cartons de cannabis (plus de 520 kilos) et saisirent les cartons de poupées au motif qu’ils avaient servi à masquer la fraude, alors que l’administration reconnaissait la bonne foi de la société. La société requérante soutenait que cette procédure avait porté atteinte à son droit au respect de ses biens au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 (protection de la propriété) à la Convention européenne des droits de l’homme et qu’elle n’avait pas été conforme à l’article 6 § 1 (droit à un procès équitable) de la Convention.

La Cour conclut à la violation de l’article 1 du Protocole n o 1, Bowler International Unit n’ayant disposé d’aucun recours lui permettant de contester utilement la mesure qui lui a été imposée : la seule action possible - contre l’auteur de l’infraction - ne constituait pas une possibilité adéquate d’exposer sa cause aux autorités, qui avaient reconnu sa bonne foi. I. Mesures de caractère individuel Le paiement de la satisfaction équitable La Cour a alloué à la requérante une somme de 15 000 € en réparation de son préjudice matériel et 16 000 euros au titre des frais et dépens. La somme principale d’un montant de 31 000 euros a été versée au requérant le 8 octobre 2009. 2. Les autres mesures éventuelles Il ressort de l’arrêt de la Cour que les cartons de poupées ont été restitués à la société requérante.

Le préjudice matériel subi par la requérante ayant été indemnisé par la satisfaction équitable, le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est nécessaire dans cette affaire. Mesures de caractère général 1. Sur la diffusion Cette décision de la Cour a fait l’objet d’une note, en date du 23 octobre 2009, du sous-directeur des affaires juridiques, du contentieux, des contrôles et de la lutte contre la fraude du ministère du Budget, des comptes publics, de la fonction publique et de la réforme de l’Etat. Cette note a été adressée à l’ensemble des directeurs de la direction générale des douanes et droits indirects du même ministère. Elle détaille les faits ainsi que le contenu de l’arrêt du 23 juillet 2009 et précise ses conséquences en matière de saisie des marchandises ayant servi à masquer la fraude lorsqu’elles appartiennent à un tiers de bonne foi.

Cet arrêt a aussi été publié sur le site de l’Observatoire du droit européen de la Cour de cassation et est disponible sur le site légifrance ( http://www.legifrance.gouv.fr/Droit-europeen/Actualite/Jurisprudence/Jurisprudence-2009 ). Sur les autres mesures générales L’article 376 du Code des douanes en vigueur au moment des faits dispose : « 1. Les objets saisis ou confisqués ne peuvent être revendiqués par les propriétaires, ni le prix, qu’il soit consigné ou non, réclamé par les créanciers même privilégiés, sauf leur recours contre les auteurs de la fraude. 2. Les délais d’appel, de tierce opposition et de vente expirés, toutes répétitions et actions sont non recevables. » Dans son arrêt, la Cour a considéré que : « S’agissant du recours que peut exercer le propriétaire de bonne foi en pareille situation, il ressort de la législation qu’il est limité à une action contre l’auteur principal.

La Cour observe par conséquent qu’il s’agit d’un problème législatif de caractère général.(...) En effet la cour considère que l’instauration d’un mécanisme dérogatoire lorsque le propriétaire est de bonne foi, prévu dans d’autres cas par la législation nationale ne saurait, en tant que tel, porter atteinte aux intérêts de l’Etat. » (§46).

Elle a considéré que l’ingérence dans le droit au respect des biens n’avait pas ménagé un juste équilibre entre l’intérêt général de la communauté et les impératifs de sauvegarde des droits fondamentaux de l’individu et conclut à la violation de l’article 1 du protocole 1. Par une décision en date du 13 janvier 2012, le conseil Constitutionnel saisi d’une question prioritaire de constitutionnalité a jugé que « Considérant, toutefois, qu’en privant les propriétaires de la possibilité de revendiquer, en toute hypothèse, les objets saisis ou confisqués, les dispositions de l’article 376 du code des douanes portent au droit de propriété une atteinte disproportionnée au but poursuivi ». Par conséquent il a déclaré l’article 376 du code des douanes contraire à la Constitution et a reporté la date d’abrogation au 1 er janvier 2013, afin que le législateur puisse remédier à l’inconstitutionnalité de cet article.

L’article 61 de la loi 2012-387 du 22 mars 2012 modifie l’article 376 du code des douanes. Il dispose dorénavant que : « 1. Les objets saisis ou confisqués ne peuvent être revendiqués par les propriétaires, ni le prix, qu’il soit consigné ou non, réclamé par les créanciers même privilégiés, sauf leur recours contre les auteurs de la fraude. 1 bis. Toutefois, lorsque la marchandise ayant servi à masquer la fraude a été saisie, la mainlevée est offerte, sans caution ni consignation, au propriétaire de bonne foi non poursuivi en application du présent code. Cette mainlevée est subordonnée au remboursement des frais éventuellement engagés par l’administration pour assurer la garde et la conservation de la marchandise.

1 ter. Par dérogation au 1 bis, aucune mainlevée n’est proposée lorsque la marchandise ayant servi à masquer la fraude a été détériorée en raison de son utilisation à cette fin. 2. Les délais d’appel, de tierce opposition et de vente expirés, toutes répétitions et actions sont non recevables. » Les mesures générales ainsi adoptées permettront d’éviter qu’une violation similaire de la Convention ne se produise. Le Gouvernement considère par conséquent que cet arrêt a été exécuté. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.