AFFAIRE POIROT CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2012) 177 [1] Poirot/Franța Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 29938/07, Hotărârea din 15 decembrie 2011, definitivă la 15 martie 2012) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)întrebând dacă au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1); DECLAMENTUL quelíl și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d'action. Poirot/Franța (n 29938/07) Hotărârea din 15 decembrie 2011 devenit definitiv la 15 martie 2012 Bilanțul de acțiune al guvernului francez Această cauză se referă la o încălcare a dreptului de acces la o instanță. În cadrul unei plângeri privind agresiunea sexuală, recurenta a formulat o cerere de trimitere a cauzei în fața instanței de judecată, considerând că faptele în cauză au implicat o infracțiune și, prin urmare, trebuia să fie judecat de o Curte de Justiie. La ciu a fost respins pe motiv că actul de apel nu menționa în mod explicit motivul de apel. Curtea a constatat că la art. 186-3 din Codul de procedură penală nu se face referire la recurentă pentru a-și preciza în mod oficial motivul de recurs. Curtea a considerat că autoritățile judiciare au aplicat în speță normele procedurale într-un mod prea formal și că, prin urmare, acestea au adus atingere dreptului de acces al recurentei la o instanță. Prin urmare, Curtea a ajuns la concluzia că art. 6 alineatul (1) din Convenție a fost încălcat. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat reclamantei o satisfacție echitabilă de 3 000 EUR pentru daune morale și 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Celelalte măsuri posibile printr-o hotărâre definitivă din 3 iulie 2007, instanța corecțională a revocat pârâtul. Recurenta a solicitat Curții o despăgubire simbolică mai mare decât prejudiciul moral pe care l-a suferit, iar Curtea i-a acordat 3 În acest sens, guvernul consideră că prezenta hotărâre nu necesită nicio altă măsură individuală de executare decât plata unei satisfacții echitabile. Măsuri cu caracter general Cu privire la difuzarea L a fost difuzată Ministerului Justiției și este disponibilă prin intermediul site-ului de internet de acces la dreptul public general Legifrance . A fost, de asemenea, publicat și comentat în reviste juridice (în special : Revista de știință criminalistică 2012 p. 142 ; D. știrile 5 ianuarie 2012 ; Jurisclalar procedura penală). Cu privire la alte măsuri generale, precum și Curtea lalaa menționată în hotărârea sa (§ 24), jurisprudența Curții de Casație a evoluat de la faptele din speță. Astfel, printr-o hotărâre din 23 februarie 2011 (n 1081.767, Bull Crim 2011, nr 38), Curtea de Casație (n a) solicită mai mult decât să se facă referire în mod expres la art. 186-3 din Codul de procedură penală, dar se referă numai la necesitatea ca partea civilă să își fi exprimat opoziția față de corectarea într-un act de procedură. Guvernul consideră că executarea acestei hotărâri nu necesită alte măsuri generale. Prin urmare, guvernul consideră că hotărârea a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 cu ocazia celei de-a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)177

[1]

Poirot contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

29938/07, arrêt du 15 décembre 2011, définitif le 15 mars 2012)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2012)901F

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)901F

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Poirot contre France (n

o

29938/07)

Arrêt du 15 décembre 2011 devenu définitif le 15 mars 2012

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne une atteinte au droit d’accès à un tribunal.

Dans le cadre d’une plainte pour agression sexuelle, la requérante avait formé un appel de l’ordonnance de renvoi de l’affaire devant le tribunal correctionnel, estimant que les faits en cause relevaient d’un crime et devaient par conséquent être jugés par une Cour d’assises. L’appel avait été rejeté au motif que l’acte d’appel ne mentionnait pas explicitement le motif d’appel.

La Cour a constaté que l’article 186-3 du code de procédure pénale n’imposait pas à la requérante de préciser formellement son motif d’appel. Elle a estimé que les autorités judiciaires avaient en l’espèce appliqué les règles procédurales de manière trop formelle et qu’elles avaient par conséquent porté atteinte au droit d’accès de la requérante à un tribunal. Elle a dès lors conclu que l’article 6§1 de la Convention avait été violé.

Mesures de caractère individuel

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué à la requérante une satisfaction équitable d’un montant de 3 000 euros au titre du dommage moral et de 500 euros au titre des frais et dépens. La satisfaction équitable a été versée à la requérante le 4 avril 2012.

Les autres mesures éventuelles

Par un arrêt définitif du 3 juillet 2007, le tribunal correctionnel a relaxé l’accusé. La requérante a demandé à la Cour une réparation «

à titre symbolique

» du dommage moral qu’elle estimait avoir subi et la Cour lui a alloué 3

000 euros à ce titre (voir ci-dessus). Le gouvernement estime que le présent arrêt ne nécessite aucune autre mesure individuelle d’exécution que le paiement de la satisfaction équitable.

Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

L’arrêt a été diffusé au ministère de la Justice et est disponible par l’intermédiaire du site d’accès au droit grand public

Légifrance

. Il a été également publié et commenté dans des revues juridiques (notamment

: Revue de science criminelle 2012 p. 142

; D. actualités 5

janvier 2012

; Jurisclasseur procédure pénale).

2.

Sur les autres mesures générales

Ainsi que la Cour l’a relevé dans son arrêt (§ 24), la jurisprudence de la Cour de cassation a évolué depuis les faits de l’espèce. Ainsi, par un arrêt en date du 23 février 2011 (n

o

1081.767, Bull crim 2011, n

o

38), la Cour de cassation n’exige plus qu’il soit fait mention expresse de l’article 186-3 du code de procédure pénale mais se réfère uniquement à la nécessité que la partie civile ait exprimé son opposition à la correctionnalisation dans un acte de procédure.

Le Gouvernement estime que l’exécution de cet arrêt ne requiert pas d’autres mesures générales.

Le Gouvernement considère par conséquent que l’arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.