AFFAIRE PAYET CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2013)21 [1] Payet împotriva Franței Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 19606/08, Hotărârea din 20 ianuarie 2011, definitivă la 20 aprilie 2011) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcările constatate (a se vedea documentul DH-DD(2013) 164F care reamintește obligaia (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)164F S DECLAMENTUL quel își îndeplinește funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d . Payet împotriva Franței (n 19606/08) Hotărârea din 20 ianuarie 2011 devenit definitiv la 20 aprilie 2011 Bilanț de acțiune al guvernului francez Această cauză privește, pe de o parte, condițiile de detenție ale domnului Payet (art. 3 din convenție) plasat într-o celulă disciplinară în urma unei evaziuni și existența unui drept la o cale de atac efectivă (art. 13 din convenție) împotriva executării sancțiunii disciplinare pronunțate de către administrația judecătorească. În plus, Curtea a considerat că, deși autoritățile naionale nu au avut dreptul să-l umilească pe solicitant, condițiile de detenție a acestuia din urmă în timpul încarcerării sale în celulă disciplinară timp de 45 de zile, în octombrie 2007, erau de natură să-i provoace suferințe atât mentale, cât și fizice, precum și un sentiment de atingere profundă a demnității sale umane. Comisia a ajuns la concluzia că art. 3 a fost încălcat în această privință. Curtea a considerat că acțiunea prevăzută de Codul de procedură penală nu era suspensivă și că acțiunea în anulare a sancțiunii în fața instanței administrative, care implică o acțiune administrativă prealabilă în fața directorului interregional al serviciilor nu a permis instanței să acționeze înainte de a părăsi celula disciplinară. Prin urmare, Comisia a considerat că art. 13 din Convenție a fost încălcat. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă de 9 000 EUR pentru daune morale și de 6 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; aceste sume au fost plătite reclamantului la 28 octombrie 2011. Detenția în condițiile în cauză în această specie s-a încheiat în 2007. Guvernul consideră că ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În ceea ce privește difuzarea la tribunal a fost publicat în cadrul Observatorului dreptului european al Curții de Casație (Bulletin nr. 36 ianuarie-februarie 2011). Acesta a fost, de asemenea, difuzat de Centrul de cercetare și diseminare juridică al Consiliului de la Parlamentul European către toți judecătorii și grefierii instanței administrative (Bulletin din ianuarie-februarie 2011). Cu privire la alte măsuri generale (a) În ceea ce privește art. 3 din Convenție: În ceea ce privește încălcarea art. 3 din Convenție, care rezultă din starea celulelor disciplinare ale casei de reținere Florey-Merogi, aceste spații au fost complet renovate în 2010. Fiecare celulă disciplinară, care acum are o suprafață egală cu cea a unei celule simple, permite reconcilierea demnității executării sancțiunii disciplinare cu protecția personalului. Un WC-lavabo din material inox, un pat, un raft și un ansamblu monobloc masă- În cele din urmă, pentru a se conforma normelor penitenciarelor europene, deținutul are acces liber la comanda iluminatului său și șasiul exterior, parțial deschis, permite un nivel bun de detenție naturală. Dincolo de celulele disciplinare, singurele implicate în acest caz, guvernul francez subliniază faptul că casa de detenție a Fleury-Merogis în întregime face obiectul unei renovări, care va fi finalizată în 2017. Această renovare demonstrează, în general, eforturile constante ale guvernului francez de a îmbunătăți condițiile generale de îngrijire a deținuților, în special în lumina activităților desfășurate de Comitetul european pentru prevenirea torturii și de Autoritatea generală a locurilor de privare de libertate. (b) Cu privire la art. 13 din Convenție: În ceea ce privește dreptul la o cale de atac eficientă, deținuții au dreptul la o cale de atac efectivă (reducere a suspendării articolului L 521-1 din Codul de justiție administrativă și privind libertățile L 521-2 din același cod) în fața instanței administrative care le permite să obțină o hotărâre foarte rapidă. În ceea ce privește suspendarea, în conformitate cu articolul L.521-1 din Codul de justiție administrativă, orice justițiabil poate solicita instanței judecătorești a tribunalului administrativ competent să suspende executarea unei hotărâri administrative sau a unora dintre efectele sale, în cazul în care acest lucru este justificat de urgenă și în cazul în care se face referire la un mijloc propriu de a crea, în statul în care se află persoana în cauză, o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei. Astfel, fără a aștepta rezultatul acțiunii sale administrative prealabile, orice deținut care face obiectul unei sancțiuni disciplinare poate, în același timp cu depunerea acțiunii sale în anulare - care nu este suspensivă, să sesizeze judecătorul cu privire la interdicții pentru a dispune suspendarea măsurii. În acest sens, ar trebui să se facă trimitere la hotărârea Consiliului din 12 octombrie 2001, SOCIETE PRODUSE ROCHE, nr 237376, prin care acesta a considerat că punerea în aplicare a dispozițiilor articolului L.521-1 din Codul Justiției Administrative este deschisă în acest sens. inclus în cazul în care un text legislativ sau de reglementare impune exercitarea unei căi de atac administrative prealabile înainte de a sesiza judecătorul cu privire la competența sa, fără a da un caracter suspensiv acestei căi de atac obligatorii. Potrivit Consiliului de Stat, într-o astfel de ipoteză, suspendarea poate fi solicitată judecătorului cu privire la chestiuni fără a aștepta ca administrația să fi luat o hotărâre cu privire la acțiunea prealabilă, în măsura în care a justificat, prin prezentarea unei copii a acestei acțiuni, că a inițiat demersurile necesare pe lângă administrație pentru obținerea anulării sau a reformulării deciziei contestate. În materie de penitenciare, această cale de atac este pe deplin eficace, după cum o demonstrează hotărârile anexate pronunțate definitiv, în ceea ce privește sancțiunile disciplinare, de către judecătorii tribunalelor administrative din Lille, Melun, Pau sau Lyon (TA Lille 13 iulie 2010 Khabat OSMAN ISMAIL n 1004031, TA Melun 1 avil 2008 n 0802164/6 Cyril KHIDER, TA Pau 19 august 2005 Peyo ARGAIN n 0505533, TA Lyon 2 august 2004 Sebastian POUCHOY n 0405139). În ceea ce privește libertățile, articolul L 521-1 din Codul Justiției Administrative prevede că: În urma unei astfel de cereri justificate de urgență, judecătorul Ö poate dispune toate măsurile necesare pentru a asigura o libertate fundamentală pe care o persoană juridică de drept public sau un organism de drept privat însărcinat cu gestionarea unui serviciu public ar fi adus, în exercitarea uneia dintre competențele sale, o încălcare gravă și vădit ilegală. Judecătorul rejudecat se pronunță în termen de 48 de ore La art. 521-2 din Regulamentul de procedură al Curții a Uniunii Europene, art. 521-2 se înlocuiește cu următorul text: 270860). Astfel, rejudecarea astfel definită apare ca o cale de drept deosebit de potrivită pentru suspendarea unei sancțiuni disciplinare contestate. Punerea în aplicare a unei astfel de căi de atac permite reclamantului să prezinte judecătorului, într-un termen foarte scurt (48 h), obiecțiile sale întemeiate pe încălcarea articolului 3, dreptul de a nu fi supus unui tratament inuman și degradant, în sensul articolului 3 din Convenție, constituind o libertate fundamentală în sensul articolului L.521-2 din CJA (CE, 27 martie 2001, MINISTRE DE L Ahmed Djalout, nr. 231735). Acest tip de acțiune este direct în legătură cu hotărârile penale care afectează drepturile fundamentale ale deținuților (TA Grenoble, 13 noiembrie 2009, 0910150 Thomas COUMONT; CE 10 februarie 2004 n 264182; CE 4 decembrie 2002 Abdelhal LAGBOURI n 252164; CE, 14 noiembrie 2008, Philippe EL SHENNAWY n 315622).Însuși Curtea Europeană a admis că rejudecarea libertății constituie o acțiune efectivă pentru a se plânge de săpături (hotărârea El Shennawy c. Franța, nr 51246/08, 20 ianuarie 2011; a se vedea, de asemenea, Rezoluția finală ResDH(2012)81 în cauza Frerot). Aceste acțiuni, care permit unui deținut să obțină o hotărâre înainte ca acesta din urmă să efectueze sancțiunea pe care o soluționează, îndeplinesc condiția de eficiență impusă de art. 13 din Convenție. Guvernul consideră, în aceste condiții, că hotărârea a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul pentru Ministrui la 7 martie 2013 în cadrul celei de-a 1164-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2013)21

[1]

Payet contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

19606/08, arrêt du 20 janvier 2011, définitif le 20 avril 2011)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et les violations constatées (voir document

DH-DD(2013)164F

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2013)164F

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Payet contre France (n

o

19606/08)

Arrêt du 20 janvier 2011 devenu définitif le 20 avril 2011

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne d’une part les conditions de détention de M. Payet (article 3 de la Convention) placé en cellule disciplinaire à la suite d’une évasion et l’existence d’un droit à un recours effectif (article 13 de la Convention) contre l’exécution de la sanction disciplinaire, prononcée par l’administration pénitentiaire.

S’agissant du grief tiré de la violation de l’article 3 de la Convention, la Cour a estimé que, même si les autorités n’avaient pas l’intention d’humilier le requérant, les conditions de détention de ce dernier durant son incarcération en cellule disciplinaire pendant 45 jours, en octobre-novembre 2007, étaient de nature à lui causer des souffrances aussi bien mentales que physiques ainsi qu’un sentiment d’une profonde atteinte à sa dignité humaine. Elle a conclu à la violation de l’article 3 à cet égard.

S’agissant du grief tiré de la violation de l’article 13 de la Convention, la Cour a estimé que le recours prévu par le code de procédure pénale n’était pas suspensif et que le recours en annulation de la sanction devant la juridiction administrative, qui implique un recours administratif préalable auprès du directeur interrégional des services pénitentiaires n’a pas permis au juge de statuer avant qu’il n’ait quitté la cellule disciplinaire. Elle a jugé par conséquent que l’article 13 de la Convention avait été violé.

I.

Mesures de caractère individuel

1.

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable de 9 000 euros au titre du dommage moral et de 6 000 euros au titre des frais et dépens. Ces sommes ont été versées au requérant le 28 octobre 2011. Des intérêts moratoires lui ont été payés le même jour.

2.

Les autres mesures individuelles

La détention dans les conditions en cause dans la présente espèce a pris fin en 2007. Le Gouvernement considère qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise en exécution de l’arrêt de la Cour au regard des circonstances de l’espèce et de l’octroi par la Cour d’une satisfaction équitable destinée à réparer le dommage moral subi par le requérant.

II.

Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

L’arrêt a été publié à l’observatoire du droit européen de la Cour de cassation (bulletin n

o

36 janvier-février 2011). Il a également été diffusé par le Centre de recherches et de diffusion juridiques du Conseil d’Etat à destination de l’ensemble des magistrats et greffiers de la juridiction administrative (bulletin de janvier-février 2011).

2.

Sur les autres mesures générales

a) S’agissant de l’article 3 de la convention :

Concernant la violation de l’article 3 de la Convention résultant de l’état des cellules disciplinaires de la maison d’arrêt de Fleury-Mérogis, ces locaux ont été entièrement rénovés en 2010. Chaque cellule disciplinaire, désormais d’une surface équivalant celle d’une cellule simple, permet de concilier dignité de l’exécution de la sanction disciplinaire et protection du personnel. Un WC-lavabo en matériau inox, un lit, une étagère et un ensemble monobloc table-siège l’équipent et l’accès se fait au travers d’un sas barreaudé qui permet d’isoler le surveillant du détenu. Ce dernier peut communiquer au moyen d’un interphone. Enfin, pour répondre aux règles pénitentiaires européennes, le détenu a libre accès à la commande de son éclairage et le châssis extérieur, en partie ouvrant, permet un bon niveau d’éclairement naturel.

Au-delà des cellules disciplinaires, seules concernées dans cette affaire, le gouvernement français souligne que la maison d’arrêt de Fleury-Mérogis dans son intégralité fait l’objet d’une rénovation, qui sera achevée en 2017.

Cette rénovation témoigne de façon plus générale des efforts constants menés par le gouvernement français, tendant à l’amélioration des conditions générales de prise en charge des détenus, notamment à la lumière des travaux menés par le comité européen pour la prévention de la torture et par le Contrôleur général des lieux de privation de liberté.

b) S’agissant de l’article 13 de la convention :

Concernant le droit au recours effectif, les détenus disposent des référés (référé suspension de l’article L 521-1 du code de justice administrative et référé libertés de L 521-2 de ce même code) devant la juridiction administrative qui leur permettent d’obtenir une décision juridictionnelle très rapidement.

S’agissant du référé suspension, en vertu de l’article L.521-1 du Code de justice administrative, tout justiciable peut demander au juge des référés du tribunal administratif compétent d’ordonner la suspension de l’exécution d’une décision administrative, ou de certains de ses effets, lorsque l’urgence le justifie et qu’il est fait état d’un moyen propre à créer, en l’état de l’instruction, un doute sérieux quant à la légalité de la décision.

Ainsi sans attendre le résultat de son recours administratif préalable, tout détenu faisant l’objet d’une sanction disciplinaire, peut, simultanément au dépôt de son recours en annulation - lequel n’est pas suspensif, saisir le juge des référés afin de faire ordonner la suspension de la mesure.

Sur ce point, il convient de se référer à l’arrêt du Conseil d’Etat du 12 octobre 2001, SOCIETE PRODUITS ROCHE, n

o

237376, par lequel celui-ci avait jugé que la mise en œuvre des dispositions de l’article L.521-1 du Code de justice administrative est ouverte y

‑

compris dans le cas où un texte législatif ou réglementaire impose l’exercice d’un recours administratif préalable avant de saisir le juge de l’excès de pouvoir, sans donner un caractère suspensif à ce recours obligatoire. Toujours selon le Conseil d’Etat, dans une telle hypothèse, la suspension peut être demandée au juge des référés sans attendre que l’administration ait statué sur le recours préalable, dès lors que l’intéressé a justifié, en produisant une copie de ce recours, qu’il a engagé les démarches nécessaires auprès de l’administration pour obtenir l’annulation ou la réformation de la décision contestée.

En matière pénitentiaire, cette voie de recours est parfaitement effective comme le démontrent les jugement joints rendus de manière définitive, s’agissant des sanctions disciplinaires, par les juges des référés des tribunaux administratifs de Lille, Melun, Pau ou Lyon

(TA Lille 13 juillet 2010 Khabat OSMAN ISMAIL n

o

1004031, TA Melun 1er avil 2008 n

o

0802164/6 Cyril KHIDER, TA Pau 19 aout 2005 Peyo ARGAIN n

o

0501583, TA Lyon 2 aout 2004 Sébastien POUCHOY n

o

0405139).

S’agissant du référé libertés, l’article L 521-1 du Code de justice administrative dispose que «

Saisi d’une demande en ce sens justifiée par l’urgence, le juge des référés peut ordonner toutes mesures nécessaires à la sauvegarde d’une liberté fondamentale à laquelle une personne morale de droit public ou un organisme de droit privé chargé de la gestion d’un service public aurait porté, dans l’exercice d’un de ses pouvoirs, une atteinte grave et manifestement illégale.

Le juge des référés se prononce dans un délai de quarante-huit heures

».

L’institution d’un recours administratif préalable contre la décision de sanction disciplinaire prononcée par le président de la commission de discipline n’interdit pas de saisir directement le juge des référés d’une demande fondée sur l’article L. 521-2 tendant à ce que soit prononcée une des mesures de sauvegarde qui peuvent être ordonnées sur ce fondement (CE. 9 août 2004, Epoux Ylmaz, req. n

o

270860).

Le référé-liberté ainsi défini apparait ainsi comme une voie de droit particulièrement adaptée à la suspension d’une sanction disciplinaire contestée.

La mise en œuvre d’un tel recours permet au requérant de soumettre au juge, dans des délais très brefs (48 h), ses griefs tirés de la violation de l’article 3, le droit de ne pas subir de traitement inhumains et dégradants, au sens de l’article 3 de la Convention, constituant une liberté fondamentale au sens de l’article L.521-2 du CJA (CE, 27 mars 2001, MINISTRE DE L’INTERIEUR c/ M. Ahmed Djalout, n

o

231735).

Ce type de recours est effectif s’agissant de décisions pénitentiaires affectant les droits fondamentaux des détenus (TA Grenoble, 13 novembre 2009,

n

o

0910150 Thomas COUMONT ; CE 10 février 2004 n

o

264182

; CE, 4 décembre 2002 Abdelhal LAGBOURI n

o

252164 ; CE, 14 novembre 2008, Philippe EL SHENNAWY n

o

315622). La Cour européenne a elle-même admis que le référé liberté constitue un recours effectif pour se plaindre de fouilles (arrêt El Shennawy c. France, n

o

51246/08, 20 janvier 2011 ; voir aussi la résolution finale

ResDH(2012)81

dans l’affaire Frérot).

Ces recours, qui permettent à un détenu d’obtenir une décision juridictionnelle avant que ce dernier n’ait effectué la sanction qu’il conteste, remplissent la condition d’effectivité posée par l’article 13 de la Convention.

Le Gouvernement considère, dans ces conditions, que l’arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 7 mars 2013 lors de la 1164e réunion des Délégués des Ministres.