AFFAIRE RENAUD CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2013)19 [1] Renaud împotriva Franței Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 13290/07, Hotărârea din 25 februarie 2010, definitivă la 25 mai 2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) 967F prin care se reamintește obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)967F S DECLAMENTUL CHILLEI și-a îndeplinit funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și DECIDE d . Renaud împotriva Franței (n 13290/07) Hotărârea din 25 februarie 2010 devenit definitiv la 25 mai 2010 Bilanțul de acțiune al guvernului francez Acest caz se referă la încălcarea dreptului la libertatea de exprimare (art. 10 din Convenție). Reclamantul a fost condamnat pentru calomnie publică față de un cetățean căruia i s-a atribuit un mandat public pe motiv că a vorbit pe site-ul internet al unei asociații a cărei președinție o deținea. Curtea a constatat, în această cauză, că afirmațiile în cauză au fost formulate în cadrul unei dezbateri de interes general și se refereau la exprimarea politică și militantă. Curtea a considerat că nu erau lipsite de orice temei de fapt sau nu puteau fi imputate unei critici mai generale pe baza unor referințe precise. Curtea a concluzionat că condamnarea reclamantului nu reprezenta un motiv care să fie în mod rezonabil proporțional cu urmărirea scopului legitim vizat, ținând cont de interesul societății democratice de a asigura și de a menține libertatea de exprimare. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a alocat reclamantului o satisfacție echitabilă de 1 900 EUR pentru daune morale și de 10 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Suma de 11 900 EUR a fost plătită reclamantului la 19 iulie 2010. Reclamantul a fost compensat de satisfacția echitabilă a prejudiciului material suferit și, în hotărârea sa, Curtea a considerat că constatarea neîndeplinirii obligațiilor constituie, în sine, o satisfacție echitabilă ca urmare a prejudiciului moral. În ceea ce privește alte consecințe negative ale încălcării, în special în ceea ce privește înscrierea condamnării la cazierul judiciar al reclamantului, acesta avea posibilitatea de a solicita reexaminarea deciziei naționale incriminate (articolele 626-1 s din Codul de procedură penală). În afara acestei proceduri, există alte două modalități de modificare a cazierului judiciar al reclamantului, dacă acesta dorește acest lucru. Aceste două mijloace sunt expuse în anexa la Rezoluția finală CM/ResDH(2011)57 a Comitetului de Miniștri adoptată la 8 iunie 2011. Guvernul consideră că prezenta hotărâre nu necesită alte măsuri individuale de executare. Măsuri generale Tribunalul a fost difuzat Ministerului Justiției, publicat pe site-ul Curții de Casație (Observatorul dreptului european nr. 29, ianuarie-februarie 2010) ; este disponibil prin intermediul site-ului internet de acces la dreptul public general ; AJDA 2012 p. 789). În măsura în care hotărârea pune în discuie nu acte legislative, ci motive speciale reinute de instanele interne într-un caz de speă, măsurile de difuzare și de publicare trebuie să permită prevenirea oricărei încălcări similare a Conveniei. În acest sens, guvernul face trimitere, de asemenea, la evoluiile coninute în anexa la Rezoluia finală CM/ResDH(2011)57 a Comitetului de Miniștri adoptat la 8 iunie 2011. Prin urmare, guvernul consideră că hotărârea a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 cu ocazia celei de-a 1164-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2013)19

[1]

Renaud contre France

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

13290/07, arrêt du 25 février 2010, définitif le 25 mai 2010)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2012)967F

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)967F

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Renaud contre France (n

o

13290/07)

Arrêt du 25 février 2010 devenu définitif le 25 mai 2010

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne une atteinte au droit à la liberté d’expression (article 10 de la Convention). Le requérant avait été condamné pour diffamation publique envers un citoyen chargé d’un mandat public à raison de propos parus sur le site internet d’une association dont il assurait la présidence.

La Cour a relevé, dans cette affaire, que les propos en cause s’inscrivaient dans le cadre d’un débat d’intérêt général et relevaient de l’expression politique et militante. Elle a estimé qu’ils n’étaient pas dépourvus de toute base factuelle ou ne pouvaient être dissociés d’une critique plus générale s’appuyant sur des références précises. La Cour en a conclu que la condamnation du requérant ne représentait pas un moyen raisonnablement proportionné à la poursuite du but légitime visé compte tenu de l’intérêt de la société démocratique à assurer et à maintenir la liberté d’expression.

Mesures de caractère individuel

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable de 1 900 euros au titre du dommage moral et de 10 000 euros au titre des frais et dépens. La somme de 11 900 € a été versée au requérant le 19 juillet 2010.

2.

Les autres mesures éventuelles

Le requérant a été indemnisé par la satisfaction équitable du préjudice matériel subi. Par ailleurs, la Cour a jugé, dans son arrêt, que le constat de manquement constituait en soi une satisfaction équitable au titre du dommage moral.

S’agissant d’éventuelles autres conséquences négatives de la violation, en particulier de l’inscription de la condamnation au casier judiciaire du requérant, celui-ci avait la possibilité de demander le réexamen de la décision nationale incriminée (articles 626-1 s du code de procédure pénale). En dehors de cette procédure, il existe deux autres moyens de faire modifier le casier judiciaire du requérant si celui-ci le souhaite. Ces deux moyens sont exposés dans l’annexe à la Résolution finale

CM/ResDH(2011)57

du Comité des Ministres adoptée le 8

juin 2011.

Le gouvernement estime que le présent arrêt ne nécessite pas d’autres mesures individuelles d’exécution.

Mesures de caractère général

L’arrêt a été diffusé au ministère de la Justice, publié sur le site de la Cour de cassation (Observatoire du droit européen n

o

29, janvier-février 2010) ; il est disponible par l’intermédiaire du site d’accès au droit grand public «Légifrance». Il a également été commenté ou cité dans des revues juridiques (en particulier

: Dalloz actualité, 4

mars 2010

; Dalloz actualité 28 mai 2010

; AJDA 2012 p. 789).

Dans la mesure où l’arrêt met en cause, non pas des textes législatifs, mais des motifs particuliers retenus par les juridictions internes dans un cas d’espèce, les mesures de diffusion et de publication doivent permettre de prévenir toute violation semblable de la Convention. Sur ce point, le gouvernement renvoie également aux développements contenus dans l’annexe à la Résolution finale

CM/ResDH(2011)57

du Comité des Ministres adoptée le 8

juin 2011.

Par conséquent, le Gouvernement considère que l’arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 7 mars 2013 lors de la 1164e réunion des Délégués des Ministres.