Bevacqua și S. împotriva Bulgariei

Rezoluția CM/ResDH(2012)162 [1] Bevacqua împotriva Bulgariei Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (doc.

nr. 71127/01, hotărârea din 12 iunie 2008, finală la 12 septembrie 2008) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită [a se vedea documentul DH-DD(2012)922E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate; și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea,

inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)922E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46§1 au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Raport de acțiune Cazul Bevacqua și S c. Bulgaria, cerere nr. 71127/01, hotărâre din 12 iunie 2008, finală la 12 septembrie 2008 Reclamanții în acest caz sunt mamă și fiu. Cazul se referă la faptul că autoritățile nu au luat măsurile adecvate în contextul procedurii de divorț din 2000 ale primului reclamant 2002 și, în special, nerespectarea lor rapidă a măsurilor interioare de custodie referitoare la cel de-al doilea reclamant, un minor în acel moment, și de a impune sancțiuni sau de a reacționa în mod corespunzător la comportamentul ilegal și violent al tatălui.

Curtea Europeană a concluzionat că autoritățile nu asigurase respectarea vieții private și de familie a celor două reclamante, în încălcarea articolului 8 din convenție. 1) MĂSURI INDIVIDUALE Curtea Europeană a acordat împreună celor două reclamante 4000 EUR pentru prejudiciu moral, pe care guvernul le-a plătit la 5 decembrie 2008. Procedura de divorț între primul reclamant și fostul ei soț s-a încheiat în 2002 și primul reclamant a obținut custodia copilului (art. 37 din hotărâre). La momentul hotărârii, atât reclamanții (mamă, cât și fiul) locuiau deja în străinătate. Guvernul este de părere că nu sunt necesare alte măsuri individuale pentru a elimina consecințele încălcării drepturilor reclamanților.

2) MĂSURI GENERALE Încălcarea articoluluiui 8 constatată de Curte a rezultat din legislația imperfectă, care nu a luat în considerare necesitatea de a lua măsuri speciale pentru a proteja persoanele aflate într-o poziție vulnerabilă precum reclamanții. De la momentul evenimentelor relevante (2000-2002) noua legislație a fost adoptată, oferind asistența necesară. În ceea ce privește măsurile temporare de custodie: în momentul respectiv, măsurile intermediare în cadrul procedurii de divorț au fost reglementate de Codul de Procedură Civilă din 1952, în vigoare până în 2008, care nu prevedea termene speciale pentru examinarea cererilor de astfel de măsuri.

În prezent, această chestiune este reglementată de noul cod de procedură civilă din 2008, în care s-a luat o atenție specială pentru a asigura decizii rapide în această chestiune, art. 323 § 2 din cod, care prevede acum că instanțele trebuie să decidă cu privire la aceste măsuri în aceeași audiere în cazul în care a fost solicitată măsura respectivă. În cazurile în care este necesară colectarea unor dovezi suplimentare, instanța trebuie să organizeze o nouă ședință în termen de două săptămâni. Decizia privind măsurile intermediare nu este permisă să recurgă, ci poate fi modificată, la cererea părților, de către instanța care a dat-o – aceasta poate fi prima instanță sau instanța de apel. În ceea ce privește protecția împotriva violenței conjugale: Legea privind protecția împotriva violenței domestice a fost adoptată în 2005 și prevede măsuri administrative și de poliție în cazurile de violență fizică, psihologică sau sexuală în casă.

În special, aceasta prevede că instanța poate emite injecții sau să ia alte măsuri pentru a îndepărta criminalul din domiciliul comun, să le interzică să se apropie de domiciliul victimei, de locul de muncă sau locul de contact social, să îndepărteze temporar copilul din custodia infractorului sau să impună programe de educație obligatorie. Nerespectarea măsurilor impuse infractorului poate duce la arestarea și urmărirea penală. Instanțele trebuie să ia măsurile prevăzute în mod rapid. În cazurile urgente, acestea pot ordona măsuri intermediare, care vor fi decise în termen de 24 de ore. De asemenea, legea prevede măsuri de prevenire și reabilitare a victimelor și cooperarea autorităților cu organizațiile neguvernamentale.

În opinia Guvernului, această legislație este compatibilă cu Recomandarea Rec(2002)5 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei (§ 49-50 din hotărâre), în măsura în care se referă la problemele identificate în acest caz. De la adoptarea legii, măsurile prevăzute în aceasta au fost adesea solicitate și aplicate de instanțele naționale, care au dezvoltat jurisprudență semnificativă în acest sens. În plus, Legea de protecție a copilului din 2000 a creat o Agenție de Protecție a Copilului de Stat și oficiile regionale de îngrijire socială, care sunt competente, printre altele, să ia măsuri de protecție în ceea ce privește copiii în pericol. Acestea sunt împuternicite să acționeze imediat și sub obligația de a lucra în interesul cel mai bun al copilului.

Guvernul consideră, prin urmare, că nu sunt necesare alte măsuri generale în acest caz [1] Adoptate de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a reuniune a Deputaților Miniștrilor.

Resolution CM/ResDH(2012)162 [1] Bevacqua against Bulgaria Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 71127/01, judgment of 12 June 2008, final on 12 September 2008) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established (see document DH-DD(2012)922E ); Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum; and - of general measures preventing similar violations; Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment, including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2012)922E ); Having satisfied itself that all the measures required by Article 46§1 have been adopted; DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof. Action report Case of Bevacqua and S v. Bulgaria, application no. 71127/01, judgment of 12 June 2008, final on 12 September 2008 The applicants in this case are mother and son.

The case concerns the authorities’ failure to take appropriate action in the context of the first applicant’s divorce proceedings in 2000 ‑ 2002, and in particular their failure to decide rapidly on interim custody measures concerning the second applicant, a minor at the time, and to impose sanctions or otherwise react adequately to the father’s unlawful and violent behaviour. The European Court concluded that the authorities had failed to ensure respect for the private and family life of the two applicants, in violation of Article 8 of the Convention.

1) INDIVIDUAL MEASURES

- The European Court awarded jointly to the two applicants EUR 4,000 for non ‑ pecuniary damage, which the Government paid on 5 December 2008. - The divorce proceedings between the first applicant and her former husband ended in 2002 and the first applicant obtained custody of the child (§ 37 of the judgment). At the time of the judgment both applicants (mother and son) were already living abroad. The Government is of the view that no further individual measures are necessary to erase the consequences of the violation of the applicants’ rights.

2) GENERAL MEASURES

The violation of Article 8 found by the Court resulted from imperfect legislation, which did not took into account the need to take special measures to protects persons in a vulnerable position like the applicants’. Since the time of the relevant events (2000-2002) new legislation has been enacted, providing for the necessary care. - Concerning interim custody measures: At the relevant time, interim measures in divorce proceedings were regulated by the Code of Civil Procedure of 1952, in force until 2008, which did not provide for any special time-limits for examining requests for such measures. At present, the matter is regulated by the new Code of Civil Procedure of 2008, in which special care has been taken to ensure speedy decisions in the matter, Article 323 § 2 of the Code providing now that the courts are to decide on these measures at the same hearing where the respective measure has been requested.

In cases where it is necessary to gather additional evidence, the courts are to schedule a new hearing within two weeks. The decision on interim measures is not amenable to appeal but can, at a request by the parties, be modified by the court which has given it – this can be the first-instance or the appellate court. - Concerning protection from conjugal violence: The Protection Against Domestic Violence Act was adopted in 2005 and provides for administrative and policing measures in cases of physical, psychological or sexual violence in the home. In particular, it provides that the courts may issue injunctions or take other measures to remove the perpetrator from the common home, ban them from approaching the victim’s home, workplace or place of social contacts, temporarily remove the child from the custody of the perpetrator, or impose compulsory education programs.

The courts can also fine the perpetrator. Failure to comply with measures imposed on the perpetrator may result in arrest and prosecution. The courts are to take the measures provided for in a speedy manner. In urgent cases they can order interim measures, which are to be decided on within 24 hours. The Act also provides for measures of prevention and rehabilitation of the victims, and for co-operation of the authorities with non-governmental organisations. In the Government’s view, this legislation is compatible with Recommendation Rec(2002)5 of the Committee of Ministers of the Council of Europe (§§ 49-50 of the judgment), in so far as it relates to the problems identified in the present case.

Since the Act’s adoption the measures provided therein have often been sought and applied by the national courts, which have developed significant jurisprudence in that regard. In addition, the Child Protection Act of 2000 created a State Child Protection Agency and regional Social Care Offices, which are competent, inter alia, to take protection measures in respect of children in danger. They are empowered to act immediately and under an obligation to work in the best interests of the child. The Government is thus of the view that no further general measures are necessary in the case. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.