KISLYAK v. UKRAINE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
KISLYAK v. UKRAINE (CtEDO, 2012)
A cincea secțiune decizia nr. 44977/09 Aleksandr Nikolayevich KISLYAK împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 11 decembrie 2012 în calitate de Cameră compusă din: Mark Villiger, Președintele, Ann Power-Forde, Ganna Yudkivska, André Potocki, Paul Lemmens, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judecători și Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii, Având în vedere cererea depusă la 4 august 2009, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Aleksandr Nikolayevich Kislyak, este un național ucrainean, care s-a născut în 1952 și trăiește în Koblenz, Germania. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În 1992, reclamantul s-a retras și a început să primească o pensie. La 12 octombrie 2003, reclamantul a emigrat în Germania. Înainte de plecare, el și-a plătit pensia timp de șase luni în avans (12 octombrie 2003 – 11 aprilie 2004) cu încheierea consecutivă a plăților în conformitate cu art. 92 din Legea privind pensiile. La 28 august 2006, reclamantul a scris Departamentului Fondului de Pensiuni din districtul central Mykolayiv (departamentul de district) susținând că încheierea plăților sale de pensie a fost ilegală și contrară dispozițiilor Constituției și solicitând să-i explice motivele de încetare a plăților de pensie. Într-o scrisoare din 5 septembrie 2006, șeful Departamentului de District a informat reclamantul că, în temeiul Legii privind pensiile, cetățenii ucraineni care trăiesc în străinătate primesc pensii pe baza tratatelor internaționale cu alte state și că nu s-a încheiat niciun astfel de tratat cu Germania. Întrucât reclamantul nu a avut nici un document care să confirme reședința sa permanentă în Ucraina, nu au existat motive de reînnoire a plăților sale de pensie. La 23 octombrie 2006, reclamantul a depus o plângere administrativă la Curtea Centrală de District de Mykolayiv împotriva Departamentului de District pentru refuzul de a plăti pensia. 24 din Constituția a garantat drepturi egale tuturor cetățenilor ucraineni și art. 46 prevede protecția socială și, prin urmare, a considerat că refuzul Departamentului de District a încălcat drepturile sale. La 7 decembrie 2006, instanța de primă instanță a respins plângerea. Acesta a constatat, în special, că procedura de plată a pensiilor prevăzută în Legea pensiilor nu este contrară dispozițiilor constituționale invocate și că instanța nu este în măsură să modifice procedura de plată a pensiilor prevăzută prin lege. De asemenea, a remarcat că, dacă autoritățile îi acordă plăți de pensii, ar crea inegalitate între el și alți pensionari care locuiesc în străinătate. La 2 aprilie 2007, Curtea Regională de Apel din Mykolayiv a susținut hotărârea instanței de primă instanță. A fost de acord cu concluziile și raționarea instanței de judecată și a remarcat că art. 24 din Constituție va fi încălcat în cazul în care reclamantul a primit privilegiul de tratament diferit. La 11 februarie 2009, Curtea Administrativă Superioră a susținut decizia instanțelor de jos. Acesta a remarcat, în special, faptul că reclamantul a făcut referire la inconstituționalitatea încheierii plăților de pensii la emigrarea sa în străinătate, însă, dispozițiile impugnate ale Legii privind pensiile nu au fost valabile, nu au fost abrogate sau considerate neconstituționale și, prin urmare, sunt obligatorii pentru toate persoanele și instituțiile din teritoriul Ucrainei. Constituția Ucrainei din 1996 art. 24 „Citățenii au drepturi și libertăți constituționale egale și sunt egale în fața legii. Nu vor exista privilegii sau restricții bazate pe rasă, culoare a pielii, credințe politice, religioase și alte, sex, origine etnică și socială, statutul de proprietate, loc de reședință, caracteristici lingvistice sau alte ...” art. 46 „Citățenii au dreptul la protecție socială, care include dreptul la substanță în cazurile de handicap total, parțial sau temporar, pierderea principalului salariat, șomajul din cauza circumstanțelor care nu sunt controlate și în vârstă, și în alte cazuri stabilite de lege... ... Pensiunile și alte tipuri de plăți sociale și asistență care sunt principalele surse de sustenabilitate trebuie să asigure un nivel de viață nu mai mic decât standardul de viață minim stabilit prin lege.” Legea Curții Constituționale din 16 octombrie 1996 Secțiunea 83. „Când, în cadrul procedurii dinaintea instanțelor de jurisdicție generală, se produce o litigiu față de constituționalitatea normelor aplicate de o instanță, examinarea cazului este suspendată. În astfel de circumstanțe, se inițiează o procedură constituțională și cazul este examinat imediat de Curtea Constituțională a Ucrainei.” Secțiunea 92. Plata pensiilor cetățenilor care s-au mutat în străinătate. „Pensiuni nu se acordă cetățenilor a căror reședință permanentă este în străinătate. Pensiunile acordate în Ucraina ca sumă forfetară înainte de plecare pentru reședință permanentă în străinătate se plătesc cu șase luni înainte de plecare în străinătate. În timpul ședinței acestor cetățeni în străinătate se plătesc numai pensii acordate pentru invaliditate profesională sau boală. Procedura de transfer a pensiilor acordate pentru invaliditate profesională sau boală în alte țări este stabilită de Cabinetul de Miniștri ai Ucrainei.” Legea privind pensiile de stat general (Asigurarea Obligatorie) din 9 iulie 2003 Secțiunea 49 Terminarea și reluarea plăților de pensii „1. Plățile pensiilor se încheie printr-o decizie a organismelor teritoriale ale Fondului de Pensiuni sau de către o instanță: ... pentru durata reședinței persoanei pensionate în străinătate, cu excepția cazului în care prevede altfel de tratatele internaționale ale Ucrainei ratificate de Verkhovna Rada din Ucraina......” Secțiunea 51 Plata pensiei în cazul emigrării „În caz de plecare a unei persoane pensionate pentru reședință permanentă în străinătate, o pensie acordată în Ucraina se plătește cu șase luni înainte de plecare, începând cu luna următoare, atunci când persoana înregistrată să părăsească locul de reședință. În timp ce el este în străinătate pensia va fi plătită acolo, cu condiția ca există dispoziții de a face acest lucru într-un tratat internațional al Ucrainei ratificat de Verkhovna Rada din Ucraina.” Rezoluția plenară a Curții Supreme a Ucrainei privind aplicarea Constituției Ucrainei privind administrarea justiției (1 noiembrie 1996) „...2. Deoarece Constituția Ucrainei, astfel cum se prevede la art. 8, are cea mai înaltă forță juridică și normele sale sunt norme de efect direct, instanțele, în considerarea unor cazuri specifice, evaluează conținutul oricărei legi sau a oricărui alt act juridic pentru conformitatea sa cu Constituția Ucrainei și, dacă este necesar, aplică Constituția ca act de efect direct. Hotărârile Curții se bazează pe Constituția și legislația actuală care nu conflictează cu aceasta. În caz de îndoială cu privire la conformitatea unei anumite legi cu Constituția Ucrainei, astfel cum se aplică sau se aplică într-un caz, instanța, la cererea părților la procedură sau a propunerii sale, suspendă examinarea cazului și aplică Curții Supreme a Ucrainei, care, în conformitate cu art. 150 din Constituție, poate ridica în fața Curții Constituționale problema conformității legislațiilor și a altor acte juridice cu Constituția. Astfel de decizii pot fi luate de o instanță de primă instanță, instanță de cassare sau o instanță care ia în considerare un caz în cadrul procedurii de control...” COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că instanța internă nu a examinat toate argumentele sale și să analizeze plângerile sale din punctul de vedere al dispozițiilor constituționale la care a menționat-o. Reclamantul s-a plâns că instanța internă a aplicat greșit și a interpretat greșit legislația în materie de pensii și a refuzat să aplice articolele 24 și 46 din Constituție în cazul său. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție, care prevede ca fiind relevant: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” Curtea reiterează că Convenția nu garantează, ca astfel, dreptul de acces la o instanță cu competență de a invalida sau de a anula o lege, sau de a da o interpretare oficială a unei legi (a se vedea, mutatis mutandis, Gorizdra c. Moldova (dec.), nr. 53180/99, 2 iulie 2002 și James și alții c. Regatul Unit , hotărârea din 21 februarie 1986, Serie A nr. 98, § 81). În sistemul juridic ucrainean, în timp ce o persoană fizică poate depune un recurs constituțional la Curtea Constituțională pentru a obține, sub rezerva discreției instanței de a accepta sau nu cazul, o interpretare oficială a Constituției sau a legilor Ucrainei (articolele 13 § 4, 42 și 43 din Legea Curții Constituționale), o astfel de persoană nu poate depune o cerere constituțională pentru a obține un aviz privind constituționalitatea legilor (articolele 13 § 1, 39 și 40 din Legea Curții Constituționale). Curtea internă trebuie să examineze problema compatibilității legilor cu Constituția și, în caz de îndoială, să solicite inițiarea procedurilor constituționale (art. 83 din Legea Curții Constituționale; a se vedea, de asemenea, Rezoluția plenară a Curții Supreme a Ucrainei din 1 Noiembrie 1996 privind aplicarea Constituției Ucrainei privind administrarea justiției. Din legislația relevantă, cu toate acestea, acest sistem nu a putut fi înțeles ca fiind obligația instanțelor obișnuite să examineze în detaliu orice chestiune de constituționalitate ridicată de o parte la procedura civilă, sau obligarea lor de a trimite toate aceste chestiuni de constituționalitate la Curtea Constituțională. Se pare că instanța de jurisdicție generală exercită oarecare discreție în ceea ce privește aspectele constituționale care au fost ridicate în cadrul procedurii civile. Prin urmare, întrebarea dacă o instanță nu a furnizat motive pentru hotărârea sa în acest sens nu poate fi determinată decât în funcție de circumstanțele cazului (a se vedea Pronina c. Ucraina , nr. 63566/00, § 24, 18 iulie 2006). Curtea observă, de asemenea, că nu este sarcina sa de a acționa ca instanță de recurs în ceea ce privește deciziile luate de instanțe interne. Este rolul instanțelor interne să interpreteze și să aplice normele relevante de drept procedural sau de fond (a se vedea, printre multe alte autorități, hotărârile din Vidal c. Belgia , 22 aprilie 1992, Seria A nr. 235-B, p. 32-33, § 32 și Edwards v. Regatul Unit, 16 decembrie 1992, Serie A nr. 247-B, § 34). În cazul instantaneu, reclamantul a susținut că refuzul Departamentului Fondului de Pensiuni de a relua plata pensiei sale nu a fost în conformitate cu Constituția Ucrainei. Spre deosebire de cazul Pronina, instanța internă a dat un răspuns foarte clar la această afirmație, și anume, că art. 92 din Legea pensiilor este un act juridic valabil care nu a fost considerat neconstituțional. De asemenea, au remarcat că solicitarea instanțelor să decidă contrar legii ar crea un privilegiu pentru reclamantul în contravenție cu art. 24 din Constituție. Având în vedere că este rolul instanțelor interne să interpreteze și să aplice dreptul intern, Curtea nu este obligată să încerce să stabilească de nou problemele în lumina legislației interne. Prin urmare, această cerere trebuie respinsă ca fiind, în mod evident, bolnavă fondată în sensul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate inadmisibila cerere. Claudia Westerdiek Mark Villiger Registrar Președintele