CtEDO 11.12.2012 Auto

AMIRS v. LATVIA

RESPONDENT
LVA
HOTĂRÂRE
11.12.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AMIRS v. LATVIA (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Sergo Amirs, este un național leton, care s-a născut în 1948 și trăiește în Piδi. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A. Ogurcovs, un avocat practicant în Rīga. Guvernul leton („Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna I. Reine și ulterior de dna K. Līce. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Potrivit reclamantului, la 20 octombrie 1994, patru persoane înarmate, susținând că erau ofițeri de poliție, au încercat să intre în apartamentul său la prospects Kurzemes 126 din Riga. Reclamantul a refuzat să deschidă ușa, deoarece persoanele nu erau în uniformă și se comportau agresiv. După un timp au plecat. Ei s-au întors în termen de două ore și au prezentat un document chemând reclamantul la secția de poliție. Reclamantul a marcat numărul de telefon indicat pe document și a fost informat că M.B. – șeful unuia dintre secțiunile Oficiului de Combatere a Crimei Organizate (Organizētās noziedzības apkarošanas birojs) – ar dori să-l întâlnească. Reclamantul a susținut că atunci când a sosit la secția de poliție la o dată neespecificată mai târziu (posibil 22 octombrie 1994), M.B. și-a marcat arma și a solicitat o notă de promisiune, aparent în posesia reclamantului, l-a îndreptat la 50 000 de dolari americani (USD). Reclamantul a refuzat să-l predea, după care M.B. a cerut să plătească 20.000 USD în schimb. Reclamantul a susținut că după incidentul a primit amenințări și apeluri anonimi. La 2 octombrie 1995, reclamantul a părăsit în secret apartamentul său la Kurzemes prospects 126 și s-a mutat într-un alt apartament. La 10 ianuarie 1997 a avut loc o explozie în scalina prospects 126 apartamente. V.B., care, potrivit Guvernului, a fost membru al unei bande criminale notorii, a fost rănit în explozie. Guvernul a susținut că explozia a fost una dintre multe încercări de asasinat îndreptate împotriva V.B., care a fost în cele din urmă asasinat în 2000. La 14 decembrie 1997, reclamantul a părăsit Letonia și s-a dus în Australia. Guvernul a susținut că după expirarea vizei de turism, reclamantul a solicitat azil acolo. Cererea sa de azil a fost în cele din urmă respinsă și, la 2 iunie 2001, el a fost deportat înapoi în Letonia. Reclamantul a susținut că a călătorit în Australia pe o „viză de afaceri”, care este permanentă, și că, după trei luni în Australia, el a solicitat o „viză de refugiu”, care ar fi permis să caute în mod legal o ocupare a forței de muncă în Australia. Reclamantul a declarat Curții Supreme în timpul procedurii de recurs în cauza penală împotriva M.B. Între timp, la 9 aprilie 2001 a avut loc o altă explozie într-un ascensor la prospects Kurzemes 126. Informațiile furnizate de Poliția de Stat la Poliția de Securitate la 1 februarie 2007 au sugerat că, la acea dată, la prima și a doua explozie erau în așteptare. Reclamantul nu a primit nici un statut de procedură în aceste proceduri și nu a depus nici o declarație sau reclamații referitoare la acestea. Poliția de stat a subliniat că, la momentul ambelor exploziuni, reclamantul nu mai rezistă la adresa în cauză. 11. După întoarcerea reclamantului în Letonia, el și-a schimbat numele. 12. La 1 octombrie 2001 M.B. La 11 octombrie 2001, un anumit M.A. a informat Poliția de Securitate că M.B. a comis extorcare agravată. M.A. s-a pus pe sine și pe reclamant ca victime ale M.B. 14. La 16 octombrie 2001, reclamantul a fost interogat de Poliția de Securitate. Potrivit Guvernului, în timpul interviului, el a dat informații despre presupusul incident din 1994, dar nu a făcut nici o acuzație despre amenințări actuale sau trecute la viața sa. 15. La 22 octombrie 2001 M.B. a fost eliberat pe cauțiune și, în ziua următoare, reclamantul a solicitat Biroului Procurorului General cu o cerere ca M.B. să fie retrasă sau să acorde reclamantului protecție procedurală specială. 16. La 3 noiembrie 2001, Biroul Procurorului General a refuzat să acorde reclamantului protecție procedurală specială, deoarece această protecție a fost acordată numai persoanelor care au fost părți la cazurile penale, pe care reclamantul nu le-a fost. 17. La o dată neespecificată M.B. a fost, de asemenea, acuzat în legătură cu presupusele evenimente din octombrie 1994 și reclamantul a fost recunoscută oficial ca având statutul de procedură a victimei. Un proces în fața Curții Regionale Zemgale a avut loc între 7 iunie 2004 și 10 mai 2005. În timpul procesului, reclamantul a prezentat dovezi privind evenimentele din 20 octombrie 1994 și zilele care au urmat. El a informat instanța că s-a plâns atât în scris, cât și oral la diferite instituții în acest sens. El a declarat că viața sa a fost sub amenințare și, la 14 decembrie 1997, a fost forțat să fugă în Australia pentru a se răzbuna M.B. 18. Curtea Regională Zemgale și-a pronunțat verdictul la 10 mai 2005. La evaluarea declarațiilor reclamantului, Curtea a remarcat, printre altele, că un raport psihologic și psihic legist a dezvăluit că reclamantul este un „egocentric cu tendințe paranoice”. Cu toate acestea, reclamantul nu s-a constatat că suferă de o tulburare mentală. După evaluarea faptelor cauzei și a dovezilor disponibile, instanța a ajuns la concluzia că acestea sunt contradictorii și nu au susținut acuzațiile reclamantului. Curtea a luat în considerare, printre altele, faptul că reclamantul nu a călătorit în Australia până la trei ani după presupusele incidente din octombrie 1994. 19. Se pare că reclamantul a fost trimis o traducere rusă a verdictului la 30 ianuarie 2006. La 23 februarie și 1 martie 2006, reclamantul a depus două cereri identice Curții Supreme, plângând că instanța de primă instanță nu a menținut în verdictul său că a depus o cerere civilă împotriva M.B. 20. Un procuror și cealaltă presupusă victimă, M.A., au prezentat între timp apelurile lor, iar procedurile de recurs au fost inițiate în Curtea Supremă. Curtea Supremă a programat audierii între 20 și 24 februarie 2006 și a hotărât să dea reclamantului o invitație. 21. La 4 iulie 2006, la câteva luni de la încheierea primei audieri din instanța de apel (în care reclamantul a furnizat dovezi și care a durat patru zile între 20 și 23 februarie 2006), reclamantul a solicitat permisiunea de a face recurs, ceea ce se pare că nu a putut face în termenul necesar, deoarece nu a fost în Rīga. La 14 august 2006, Curtea Regională Zemgale a examinat această cerere și a refuzat cererea de concediu de recurs. Această decizie a fost susținută ulterior de Curtea Supremă. 22. La 10 octombrie 2006, reclamantul a solicitat Curții Supreme să fie acordată protecție procedurală specială, deoarece se presupune că a fost „attacat” la 8 mai 2006. 23. Cererea a fost comunicată guvernului contestat la 23 octombrie 2006 24. După ce a primit cererea reclamantului de protecție procedurală specială, Curtea Supremă a solicitat procurorului general să verifice acuzațiile reclamantului și, după primirea unui răspuns, la 30 octombrie 2006 a acordat o protecție procedurală specială reclamantului. 25. La 19 decembrie 2006, Curtea Supremă și-a pronunțat verdictul, condamnând M.B. de acuzații legate de acuzațiile M.A., dar susținând hotărârea instanței de primă instanță de a achita M.B. în ceea ce privește acuzațiile reclamantei. În verdictul său, Curtea Supremă a indicat că suspiciunile reclamantului leagă M.B. la exploziunile, oamenii înarmați în apropierea clădirii sale de apartament și a deceselor violente ale diferitelor persoane nu au fost stabilite prin materialele din dosar. Curtea Supremă a fost de acord cu concluzia instanței de judecată inferioară de a părăsi Letonia la trei ani de la supușile evenimente nu ar fi putut fi legate de evenimentele în legătură cu care M.B. a fost acuzat. 26. Guvernul a susținut că, la 9 ianuarie 2007, reclamantul a solicitat Curții Supreme să ridice protecția procedurală specială. Această cerere a fost acordată în ziua următoare. Reclamantul a susținut că a renunțat la protecția sa specială după ce a fost solicitat de ofițerii de poliție care au fost încadrați să-l păzească. 27. La 18 decembrie 2007, Senatul Curții Supreme și-a dat verdictul final în cauza penală împotriva M.B., în care a respins apelurile asupra punctelor de drept depuse de procuror, M.B. și avocatul său, reclamantul și avocatul M.A..

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă