Milić împotriva Muntenegrului și a Serbiei

Reclamantul, dl Ivan Milić, s-a născut în 1966 și locuiește în Belgrad, Serbia. La 20 iunie 2002, Tribunalul de Primă Instanță (Osnovni sud) din Podgorica a ordonat reintegrării reclamantului de către Centrul Clinic al Muntenegru (Kliničko bolnički Centar Crne Gore), o instituție medicală administrată de stat. La 4 februarie 2003, această hotărâre a devenit finală, iar la 16 decembrie 2003 a fost confirmată de Curtea Supremă (Vrhovni sud) din Podgorica, în a treia instanță. La 23 aprilie 2003, Centrul Clinic al Muntenegrui a informat reclamantul că nu poate respecta hotărârea în cauză, ci ar mai degrabă căuta o soluție alternativă. La 22 mai 2003, Tribunalul a emis o procedură de executare, care a fost confirmată la 26 iunie 2003. 10. La 19 august 2003, Centrul Clinic al Muntenegruului a încheiat un acord cu Spitalul Special din Risan, de asemenea o instituție medicală administrată de stat, prin care acesta a acceptat reclamantul ca angajat al acestuia.

11. La 30 septembrie 2003, reclamantul a informat procurorul de stat că nu a aprobat acest acord. 12. La 17 octombrie 2003, Spitalul Special din Risan a emis o decizie în care reclamantul va deveni angajat la 30 octombrie 2003. 13. La 20 octombrie 2003, reclamantul a primit această decizie. 14. La 21 octombrie 2009, astfel cum a fost depus de Guvernul Montenegrin, reclamantul a încheiat un acord privind încheierea ocupării forței de muncă cu Centrul Clinic al Muntenegrului prin care s-a încheiat angajamentul începând cu 3 februarie 2003 și ambele părți au renunțat la orice alte cereri în acest sens. 15. La 26 octombrie 2009, reclamantul și-a retras cererea de executare. 16. La 5 noiembrie 2009, Tribunalul a încheiat procedura de executare și toate activitățile de executare desfășurate în acest sens.

La 17 noiembrie 2009, această decizie a devenit finală. 17. La 6 mai 2004, la cererea separată a reclamantului, Tribunalul de Primă Instanță din Podgorica a ordonat Centreului Clinic din Muntenegru să plătească reclamantului 4.456 euro („EUR”) pentru achizițiile salariale pentru perioada între septembrie 2001 și 3 februarie 2003. Această hotărâre a fost susținută de Înaltul Tribunal la 5 octombrie 2004. La 3 februarie 2003, reclamantul a început să lucreze în Centrul Clinic al Serbiei pentru o perioadă de nouă luni. În cazul în care, la o dată nedefinită, această hotărâre a fost pusă în aplicare. La 3 februarie 2003, reclamantul a început să lucreze în Centrul Clinic al Serbiei pentru o perioadă de nouă luni.

art. 149 din Constituție prevede că Curtea Constituțională se pronunță cu privire la un recurs constituțional depus în legătură cu o presupusă încălcare a dreptului uman sau a libertății garantate de Constituție, după epuizarea tuturor celorlalte măsuri legale eficace. 20. Constituția a intrat în vigoare la 22 octombrie 2007. 21. Secțiunea 48 prevede că un recurs constituțional poate fi interzis împotriva unei decizii individuale ale unui organism de stat, a unui organism administrativ, a unui organism local de autonomie sau a unei persoane juridice care exercită autoritatea publică, pentru încălcări ale drepturilor și libertăților omului garantate de Constituție, după epuizarea tuturor celorlalte măsuri interne eficace.

22. Secțiunile 49-59 furnizează detalii suplimentare în ceea ce privește prelucrarea recursurilor constituționale. În special secțiunea 56 prevede că atunci când Curtea Constituțională constată o încălcare a dreptului sau libertatea omului, aceasta trebuie să anuleze decizia impugnată, în întregime sau în parte, și să propună reexaminarea cazului de către același organism care a rendu hotărârea anulată. 23. Legea a intrat în vigoare în noiembrie 2008. 24. Prezenta lege prevede, în anumite circumstanțe, posibilitatea de a avea o procedură lungă accelerată prin intermediul unei cereri de reexaminare (kontrolni zahtjev), precum și o oportunitate pentru reclamanții de a beneficia de compensare prin intermediul unei acțiuni de recurs echitabil (tužba za pravično zadovolje).

25. Secțiunea 9 § 2 prevede că o cerere de reexaminare poate fi depusă la instanța de judecată care se ocupă de caz în momentul respectiv. 26. Secțiunea 33 § 3 prevede că o acțiune de recurs echitabil se depune la Curtea Supremă cel târziu la șase luni de la data primirii hotărârii finale pronunțate în cadrul procedurii încurcate sau, în cadrul procedurii de executare, cel târziu la șase luni de la data primirii deciziei finale emise la cererea de reexaminare. 27. Secțiunea 44 prevede, de asemenea, că prezentul act se aplică retroactiv tuturor procedurilor începând cu 3 martie 2004, dar că durata procedurii înainte de data respectivă este luată în considerare. 28. Actul a intrat în vigoare la 21 decembrie 2007, dar nu conține nicio trimitere la cererile care implică întârziere procedurală deja depuse Curții.

29. Secțiunea 4 § 1 prevede că procedurile de executare sunt urgente. 30. Secțiunea 211-214 stabilește detalii privind executarea în cazurile de reintegrare. 31. Actul a intrat în vigoare la 13 iulie 2004, de abrogare a Legii de procedură de executare 2000. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 286 din prezenta lege, toate procedurile de executare instituite înainte de 13 iulie 2004 trebuiau să fie încheiate în conformitate cu Legea privind procedura de executare 2000. Cu toate acestea, secțiunea 42 § 2 a primei prevede, de asemenea, consimțământul angajatului pentru transferul său către un alt angajator. 34. Între 1 ianuarie 2008 și 30 septembrie 2009 au fost prezentate douăzeci și două de acțiuni de remediere echitabilă, dintre care șaisprezece au fost tratate și șase încă au fost examinate.

Între 1 ianuarie 2010 și 30 aprilie 2011 au fost examinate cincisprezece acțiuni suplimentare de remediere echitabilă, în trei dintre care judecătorii au acordat daune.

5. The applicant, Mr Ivan Milić, was born in 1966 and lives in Belgrade, Serbia. 6. On 20 June 2002 the Court of First Instance (Osnovni sud) in Podgorica ordered that the applicant be reinstated by the Clinical Centre of Montenegro (Kliničko bolnički Centar Crne Gore), a State-run medical institution. 7. On 4 February 2003 this judgment became final, and on 16 December 2003 it was confirmed by the Supreme Court (Vrhovni sud) in Podgorica at third instance. 8. On 23 April 2003 the Clinical Centre of Montenegro informed the applicant that it could not comply with the judgment in question, but would rather seek an alternative solution. 9. On 22 May 2003 the Court of First Instance issued an enforcement order, which decision was confirmed on 26 June 2003. 10. On 19 August 2003 the Clinical Centre of Montenegro concluded an agreement with the Special Hospital in Risan, also a State-run medical institution, whereby the latter accepted the applicant as its employee.

11. On 30 September 2003 the applicant informed the State Prosecutor that he did not approve of this arrangement. 12. On 17 October 2003 the Special Hospital in Risan issued a decision to the effect that the applicant would become its employee as of 30 October 2003. 13. On 20 October 2003 the applicant received this decision. 14. On 21 October 2009, as submitted by the Montenegrin Government, the applicant concluded an Agreement on Termination of Employment with the Clinical Centre of Montenegro whereby his employment had been terminated as from 3 February 2003 and both parties waived any further claims in this regard. 15. On 26 October 2009 the applicant withdrew his enforcement request. 16. On 5 November 2009 the Court of First Instance terminated the enforcement proceedings and all the enforcement activities which had been carried out in that regard.

On 17 November 2009 this decision became final. 17. On 6 May 2004, upon the applicant’s separate claim, the Court of First Instance in Podgorica ordered the Clinical Centre of Montenegro to pay the applicant 4,456 euros (“EUR”) for salary arrears for the period between September 2001 and 3 February 2003. This judgment was upheld by the High Court on 5 October 2004. It would appear from the case file that this judgment was enforced on an unspecified date thereafter. 18. On 3 February 2003 the applicant started to work in the Clinical Centre of Serbia for a period of nine months. It would appear from the case file that on an unspecified date thereafter his temporary employment was transformed into a permanent one.

19. Article 149 of the Constitution provides that the Constitutional Court shall rule on a constitutional appeal lodged in respect of an alleged violation of a human right or freedom guaranteed by the Constitution, after all other effective legal remedies have been exhausted. 20. The Constitution entered into force on 22 October 2007. 21. Section 48 provides that a constitutional appeal may be lodged against an individual decision of a state body, an administrative body, a local self-government body or a legal person exercising public authority, for violations of human rights and freedoms guaranteed by the Constitution, after all other effective domestic remedies have been exhausted. 22. Sections 49-59 provide additional details as regards the processing of constitutional appeals.

In particular, section 56 provides that when the Constitutional Court finds a violation of a human right or freedom, it shall quash the impugned decision, entirely or partially, and order that the case be re-examined by the same body which rendered the quashed decision. 23. The Act entered into force in November 2008. 24. This Act provides, under certain circumstances, the possibility to have lengthy proceedings expedited by means of a request for review (kontrolni zahtjev), as well as an opportunity for claimants to be awarded compensation by means of an action for fair redress (tužba za pravično zadovoljenje). 25. Section 9 § 2 provides that a request for review can be filed with the court which is dealing with the case at the relevant time.

26. Section 33 § 3 provides that an action for fair redress shall be filed with the Supreme Court no later than six months after the date of receipt of the final decision rendered in the impugned proceedings or, within the enforcement procedure, no later than six months after the date of receipt of the final decision issued upon the request for review. 27. Section 44 further provides that this Act shall be applied retroactively to all proceedings from 3 March 2004, but that the duration of proceedings before that date shall also be taken into account. 28. The Act entered into force on 21 December 2007, but contained no reference to applications involving procedural delay already lodged with the Court.

29. Section 4 § 1 provided that enforcement proceedings were urgent. 30. Sections 211-214 set out details as regards enforcement in cases of reinstatement. 31. The Act entered into force on 13 July 2004, thereby repealing the Enforcement Procedure Act 2000. In accordance with section 286 of this Act, however, all enforcement proceedings instituted prior to 13 July 2004 were to be concluded pursuant to the Enforcement Procedure Act 2000. 32. Section 33 required an employee’s consent in order for him to be transferred to another employer. 33. The Labour Act 2008 entered into force on 19 August 2008 thereby repealing the Labour Act 2003. Section 42 § 2 of the former, however, also requires the employee’s consent for his transfer to another employer.

34. Between 1 January 2008 and 30 September 2009 twenty-two actions for fair redress were submitted, of which sixteen were dealt with and six were still being examined. In one case the courts awarded the plaintiff compensation for non-pecuniary damage in respect of the length of civil proceedings. Between 1 January 2010 and 30 April 2011 an additional fifteen actions for fair redress were examined, in three of which the courts awarded damages.