STOLK v. THE NETHERLANDS

Cererea nr. 63072/10 Jan STOLK împotriva Țărilor de Jos depusă la 8 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Jan Stolk, este un național Țările de Jos, care s-a născut în 1957 și locuiește în Utrecht. El este reprezentat în fața Curții de domnul A.M.J. Brands, un avocat care practică în Oegstgeest. Faptele cazului, prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Din ianuarie 2003, reclamantul a lucrat pentru o agenție de proiectare și consultanță specializată în planificare urbană. În momentul respectiv, proprietarul agenției a fost independent de muncă și a angajat alte două persoane, inclusiv reclamantul. La 17 februarie 2010, angajatorul reclamantului (denumit în continuare „angajatorul”) a solicitat organismului de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților (Uitvoeringsinstitutut Werknemersverzekeringen ) să autorizezeze încheierea contractului de ocupare a forței de muncă al reclamantului.

Această autorizație poate fi solicitată și acordată în temeiul Decretului privind relațiile extraordinare de muncă 1945 (Buitengewoon Besluit Arbeidsverhouldingen 1945 A se vedea mai jos. Cererea angajatorului s-a bazat pe circumstanțe comerciale modificate (veranderde bedrijfeconomische omstandigheden La 24 martie 2010, reclamantul a prezentat o declarație de apărare (verweer ) la organismul de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților, argumentând că din normele de politică ale organizației respective, o cerere de autorizare pe baza unor circumstanțe comerciale modificate ar trebui să fie justificată de cifre relevante în ceea ce privește cifra de afaceri, costurile și rezultatele activității pe lună în ultimii trei ani, ceea ce cifrează că angajatorul nu a inclus în cererea sa.

El susține, de asemenea, că există o șansă ca agenția să primească două noi proiecte și că există o șansă echitabilă că orice întârziere a proiectelor în curs a fost cauzată de proceduri administrative în loc de circumstanțe economice, astfel încât scăderea activității disponibile să constituie un risc de afaceri normal (normale bedrijfsrico La 2 aprilie 2010, angajatorul a declarat că proiectele în curs au fost aproape finalizate și că, din cauza crizei economice, multe lucrări au dispărut de-a lungul unei perioade scurte de timp, că el a prezentat cifrele de-a lungul anilor 2008 și 2009, că scăderea activității disponibile nu are legătură cu o eședință temporară care ar putea fi considerată un risc normal de afaceri și, în sfârșit, că celălalt angajat, datorită calificărilor sale, a fost în măsură să desfășoare toate activitățile de afaceri în mod independent, spre deosebire de solicitant.

La 16 aprilie 2010, reclamantul a prezentat o a doua declarație de apărare organismului de punere în aplicare a regimurilor de asigurări angajaților, argumentând, printre altele , că declarațiile angajatorului cu privire la perspectivele agenției nu au fost justificate. La 20 aprilie 2010, reclamantul a primit atât recunoașterea primirii celei de-a doua declarații de apărare, cât și decizia organismului de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților care autorizează angajatorul său să încheie contractul său de ocupare a forței de muncă. La 22 aprilie 2010, reclamantul a primit o scrisoare de la angajatorul său care a încheiat contractul său de ocupare a forței de muncă începând cu 1 august 2010. Dispozițiile legislației interne, relevante pentru cazul și, după caz, în momentul respectiv, sunt următoarele.

Organismul de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților 11. Organismul de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților este un organism administrativ nedepartamental (zelffstandig bestuursorgaan ) – adică un organism administrativ care nu este subordonat cu nici un anumit ministru – în temeiul legii Țărilor de Jos (art. 4 din Legea privind activitatea și veniturile (structura de implementare) (Wet structuur uitvoeringsorganisatie wirk en inkomen ). Este responsabilă nu numai de punerea în aplicare a legislației privind securitatea socială, ci și de exercitarea sarcinilor impuse în temeiul art. 6 din Decretul extraordinar al relațiilor de muncă 1945. Decretul extraordinar al relațiilor de muncă 1945 Secțiunea 6 Angajatorul solicită încetarea relației de ocupare a forței de muncă autorizarea anterioară a organismului de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a forței de muncă.

Angajatorul nu solicită această autorizație: dacă încheierea are loc fără întârziere ( onverwijld ) dintr-un motiv urgent, sub notificare simultană a acestui motiv angajatului; în timpul perioadei de probă; dacă încheierea are loc ca urmare a falimentului angajatorului sau dacă se aplică unui sistem de reprogramare a datoriei cu privire la persoane fizice. Prin Regulamentul ministerial ( ministeriële regeling ) se stabilesc norme privind autorizarea în sensul alineatului (1). Înainte de a lua o decizie privind acordarea autorizației în temeiul alineatului (1), organismul de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților va auzi reprezentanți ai organizațiilor corespunzătoare de angajator și de angajat, cu excepția cazurilor prevăzute de regulamentul ministerial.

Ministrul nostru [Afaceri sociale și ocuparea forței de muncă (ministrul van Sociale Zaken en Werkgelegenheid )] poate furniza organismului de punere în aplicare a regimurilor de asigurare a angajaților indicații privind competența de a acorda autorizare în sensul alineatului (1). El nu intră în procesul decizional în cazurile individuale. Prin dispoziții de reglementare ministerială se pot face în cazul în care organismul de punere în aplicare a regimurilor de asigurare a angajaților nu își îndeplinește în mod corespunzător obligațiile care decurg din această secțiune…

Prin reglementarea ministerială a anumitor angajați sau grupe de angajați pot fi dispensați sau scutiți în mod condițional sau necondițional de la alineatul (1). 10. Nici un recurs la Tribunalul de Apeluri Industriale ( College van Beroep voor het Bedrijfsleven ) se află împotriva deciziilor de către organismul de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților în ceea ce privește acordarea autorizației în temeiul alineatului (1).” 12. Normele detaliate pentru această procedură au fost stabilite în decretul de respingere (Ontslagbesluit 13. Autorizarea organismului de punere în aplicare a regimurilor de asigurare a angajatilor constituie o decizie în sensul Legii administrative generale (Algemene wet bestuursrecht ). În general, această lege conferă dreptul la o examinare judiciară a acestor decizii; totuși, deciziile luate în temeiul art. 6 din Decretul extraordinar al relațiilor profesionale 1945 sunt excluse de la posibilitatea recursului (art. 8:5 alineatul (1), coroborat cu anexa F, punctul 1 din Legea Administrativă Generală).

COMPLAINT 14. Reclamantul plânge în temeiul articolului 6 din Convenție că legislația Țărilor de Jos i-a refuzat o examinare judiciară a Schemelor de Asigurări Angajate Hotărârea organismului de punere în aplicare de a autoriza încheierea contractului său de ocupare a forței de muncă. Există orice procedură juridică disponibilă pentru un angajat pentru a contesta autorizația de concediere acordată de organismul de punere în aplicare a Schemelor de Asigurare a Angajaților (Uitvoeringsinsituut Werknemersverzekeringen ) în temeiul articolului 6 din Decretul privind relațiile extraordinare cu munca 1945 (Buitengewoon Besluit Arbeidsverhouldingen 1945 În special, au existat cazuri în care un angajat a invocat cu succes nulitatea autorizației organismului de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților?

Întrebări de drept art. 6 § 1 din Convenția Este aplicabilă procedurii în acest caz? Procedura dispusă reclamantului pentru a contesta autorizația de concediere acordată de organismul de punere în aplicare a sistemelor de asigurare a angajaților, luat individual sau în combinație, îndeplinește art. 6 din convenție („acces la o instanță”)?

THIRD SECTION

Application no. 63072/10 Jan STOLK against the Netherlands lodged on 8 October 2010

STATEMENT OF FACTS

1. The applicant, Mr Jan Stolk, is a Netherlands national, who was born in 1957 and lives in Utrecht. He is represented before the Court by Mr A.M.J. Brands, a lawyer practising in Oegstgeest. A. The circumstances of the case

QUESTIONS TO THE PARTIES

Questions of fact 1. Are there any legal procedures available for an employee to challenge the authorisation for his or her dismissal given by the Employee Insurance Schemes Implementing Body ( Uitvoeringsinstituut Werknemersverzekeringen ) under section 6 of the Extraordinary Labour Relations Decree 1945 ( Buitengewoon Besluit Arbeidsverhoudingen 1945 )? 2. In particular, have there been any cases in which an employee has successfully invoked the nullity of the authorisation of the Employee Insurance Schemes Implementing Body? Questions of law 3. Is Article 6 § 1 of the Convention applicable to the proceedings in the present case? 4. Do the procedures available to the applicant in order to challenge the authorisation for his dismissal given by the Employee Insurance Schemes Implementing Body, taken singly or in combination, satisfy Article 6 of the Convention (“access to a court”)?