Secțiunea a treia Cerere nr. 61131/12 Antonio Carlos BLESA RODRIGUEZ împotriva Spaniei introdusă la 7 septembrie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, Antonio Carlos Blesa Rodriguez, este un cetățean spaniol născut în 1931 și rezident în La Laguna. Este reprezentat în fața Curții de către J. Gomez de Liaño Botella, avocat în Madrid. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 27 mai 2003, V., decan al Facultății de Farmacii a Universității din Laguna acționând în numele Universității Laguna, a depus o plângere penală împotriva reclamantului, profesor al Universității din Laguna, pentru presupusa infracțiune de falsificare a documentelor scrise, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 6 februarie 2004, instanța din Laguna nr. 1 a emis un ordin de nejudiciare provizorie și a clasat plângerea. Partea pârâtă a prezentat o acțiune de reformare care a fost respinsă de instanța din Laguna nr. 1 la data de 30 iulie 2004. Cu toate acestea, judecătorul a prezentat o nouă ordonanță mai motivată la data respectivă. Audiencia provincial Santa Cruz de Electrolux, care, printr-o decizie din 19 mai 2006, a primit dreptul la V. și a ordonat să fie administrate noi dovezi, indicând faptul că respingerea cauzei nu putea fi fondată pe simple posibilități și că Printr-o decizie din 19 ianuarie 2008, instanța de judecată nr. 1 a modificat tipul de procedură și a considerat că cauza trebuia examinată în conformitate cu procedura prescurtată. Acuzația de reformare și recursul interjudiciat de reclamant au fost declarate inadmisibile prin decizii din 28 martie și 21 iunie 2008 luate de o cameră din l și C. La 8 iunie 2010, reclamantul a fost informat că judecătorii A. (președinte), S. și G. vor compune camera de la: Audiencia provincial care trebuia să-l judece. L a fost compus altfel. Reclamantul nu a fost informat cu privire la schimbarea componenței sau la motivele acestei schimbări. Judecătorii care făceau parte din noua cameră erau atunci A. (președinte), G. și Sa. La 15 și 20 iulie 2010 a avut loc la tribunalul public în fața tribunalului audiencia provincial , compus din magistrați A., președinte și raportor, G. și Sa. Prin hotărârea din 27 iulie 2010 l Audiencia provincială l-a condamnat pe reclamant pentru infracțiune în scris public la o pedeapsă de trei ani și șase luni de închisoare, la o amendă de 6 000 de euro și la interdicția de a deține funcții publice pe durata pedepsei. În special, reclamantul a considerat că judecătorul A., președintele, a făcut parte din camera de judecată a instanței districtuale din Santa Cruz, care, printr-o decizie din 19 mai 2006, a respins cererea formulată de V. împotriva ordonanței de nejudiciare a instanței judecătorești nr. 1 din Laguna. Mai mult decât atât, el a susținut că judecătorul Sa. a fost profesor la: Universitatea din Laguna și a avut posturi remunerate în diverse facultăi ale Universităii din La Laguna, precum și la nivelul UNED (Universitatea Naională de Educaie la distană) și la Comisia de Selecie a Burselor Erasmus din Guvernul Insulelor Canare, ceea ce era incompatibil cu funciile sale de judecător supleant și a arătat dependenă profesională și financiară de Universitatea din La Laguna și de Guvernul Regional al Insulelor Canare. Reclamantul susținea că a omis să fie informat cu privire la noua componență a camerei de la mail (Audiencia provincială) ca urmare a suspendării în cuști și că, necunoaștendu-l pe judecătorul Sa. personal, el nu și-a recunoscut identitatea decât atunci când a citit hotărârea. Prin hotărârea din 20 mai 2011, Tribunalul Suprem a clasat și a anulat parțial hotărârea atacată care primise motivul întemeiat pe durata excesivă a procedurii și a redus pedeapsa care trebuia aplicată reclamantului la un an și șase luni de închisoare și la o amendă de 3 000 EUR. În ceea ce privește litigiul întemeiat pe lipsa de imparțialitate, Camera Penală a Tribunalului Suprem nota că reclamantul nu a formulat o cerere de recuzare în această privință și nici nu a ridicat această întrebare în cadrul întrebărilor prealabile Cu toate acestea, el a menționat că faptul că judecătorul A. luase deja decizii în cadrul aceleiași cauze, și anume cu privire la ordonanța de nejudiciare a instanței nr. 1 din Laguna că la Tenerife a respins la 19 mai 2006 ordonarea de noi dovezi, nu a putut justifica în mod automat lipsa de imparțialitate obiectivă a judecătorului respectiv. Prin urmare, camera a examinat temeinicia motivului și a considerat că, în speță, decizia în litigiu din 19 mai 2006 nu a avut în vedere existența unui motiv rezonabil în ceea ce privește faptul delictos și sti . a fost limitat la a controla gravele defecte de la ui , într-un mod aseptic intelectual, infirmând un refuz care a fost ordonat, în conformitate cu camera, în mod precipitat, și prin care a decretat că noile probe sunt administrate. În ceea ce privește judecătorul Sa., Tribunalul Suprem a considerat că incompatibilitatea invocată de reclamant nu era astfel, în conformitate cu art. 389 din Legea organică privind Puterea Judiciară (LOPJ) și că aceasta nu se număra printre motivele de abținere menționate la art. 219 din LOPJ. La 21 iulie 2010, reclamantul sesizează Tribunalul Constituțional cu privire la o acțiune a Tribunalului Constituțional cu privire la care ridică, printre altele, cauza privind dreptul la o instanță imparțială. Printr-o decizie din 7 martie 2012, notificată la 13 martie 2012, Tribunalul Constituțional a declarat recursul dalamparo inadmisibil pentru Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge că cauza sa nu a fost examinată de o instanță imparțială. care a examinat temeinicia cauzei și-a pronunțat condamnarea, era compusă din trei judecători, inclusiv A., care făcea parte, de asemenea, din camera aceleiași instanțe care acceptase anterior cererea introdusă împotriva ordonanței de nejudecare și Sa. care a fost profesor la: Universitatea din Laguna și a întreținut cu aceasta din urmă și cu Guvernul Regional al Insulelor Canare o relație de dependență profesională și financiară incompatibilă cu funcțiile sale de judecător suplinitor. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a epuizat în mod valabil căile de atac interne cu privire la posibilitatea de a solicita recuzarea judecătorului Sa. și având în vedere faptul că Tribunalul Suprem a examinat totuși temeinicia motivului întemeiat pe presupusa părtinire a judecătorului A. faptul că judecătorul A. a făcut parte din camera de judecată care a încheiat condamnarea reclamantului și care a acceptat anterior recursul introdus împotriva ordonanței de nejudiciare și/sau participarea judecătorului Sa. la examinarea plângerii penale depuse de Universitatea din Laguna împotriva reclamantului; au încălcat dreptul reclamantului de a-și asculta cauza de către o instanță imparțială în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din convenție? (3) Reclamantul este rugat să furnizeze o copie a ordonanței din 30 iulie 2004 a instanței din Laguna nr. 1.
Requête n
o
61131/12
Antonio Carlos BLESA RODRIGUEZ
contre l’Espagne
introduite le 7 septembre 2012
Le requérant, M. Antonio Carlos Blesa Rodriguez, est un ressortissant espagnol né en 1931 et résidant à La Laguna. Il est représenté devant la Cour par M
e
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 27 mai 2003, V., doyen de la Faculté de pharmacie de l’Université de La Laguna agissant au nom de ladite Université, déposa plainte au pénal contre le requérant, professeur de l’Université de La Laguna, pour délit présumé de faux en écriture, en estimant qu’il avait présenté des faux documents pour participer à un concours tendant à l’adjudication d’officines de pharmacie.
Le 6 février 2004, le juge d’instruction n
o
1 de La Laguna rendit une ordonnance de non-lieu provisoire et classa la plainte.
La partie adverse présenta un recours de
reforma
qui fut rejeté par le juge d’instruction n
o
1 de la Laguna en date du 30 juillet 2004. Le juge rendit toutefois une nouvelle ordonnance plus motivée à cette dernière date. La partie adverse fit appel devant l’
Audiencia provincial
de Santa Cruz de
Tenerife qui, par une décision du 19 mai 2006, fit droit à V. et ordonna que de nouvelles preuves fussent administrées, indiquant que le non-lieu de l’affaire ne pouvait pas être fondé sur de simples possibilités et que l’instructeur devait rechercher la vérité matérielle. La chambre de l’
Audiencia provincial
était composée des magistrats A., S. et C.
Par une décision du 19 janvier 2008, le juge d’instruction n
o
1 modifia le type de procédure et considéra que l’affaire devait être examinée suivant la procédure abrégée. Le recours de
reforma
et l’appel interjetés par le requérant furent tous les deux déclarés irrecevables par des décisions des 28
mars et 21 juin 2008 prises par une chambre de l’
Audiencia provincial
composé des magistrats Sa., S.
et C.
Le 8 juin 2010 le requérant fut informé de ce que les juges A. (président), S. et G. composeraient la chambre de l’
Audiencia provincial
qui devait le juger. L’audience orale fut suspendue pour cause de maladie et fut ajournée au 15 juillet 2010.
Le 1
er
juillet 2010, alors que certaines preuves devaient être administrées avant l’audience, la chambre du l’
Audiencia provincial
était composée autrement. Le requérant ne fut pas informé du changement de composition ni des motifs dudit changement. Les juges faisant partie de la nouvelle chambre étaient alors A. (président), G. et Sa.
Les 15 et 20 juillet 2010 eut lieu l’audience publique devant l’
Audiencia provincial
, composé des magistrats A., président et rapporteur, G. et Sa.
Par un arrêt du 27 juillet 2010 l’
Audiencia provincial
condamna le requérant pour délit de faux en écriture publique à une peine de trois ans et six mois d’emprisonnement, à une amende de 6
000 euros, et à l’interdiction d’assumer des fonctions publiques pendant la durée de la peine.
Le requérant se pourvut en cassation. Il souleva entre autres un motif selon lequel deux juges faisant partie de la chambre de l’
Audiencia provincial
l’ayant condamné étaient entachés de partialité. Le requérant estimait notamment que le juge A., président, avait fait partie de la chambre de l’
Audiencia provincial
de Santa Cruz de
Tenerife qui, par une décision du 19 mai 2006, avait rejeté l’appel formé par V. contre l’ordonnance de non-lieu du juge d’instruction n
o
1 de La Laguna. Il faisait valoir, en outre, que le juge Sa. était professeur à l’Université de La Laguna et avait eu des postes rémunérés dans diverses facultés de l’Université de La Laguna ainsi qu’à l’UNED (université nationale d’éducation à distance) et à la Commission de sélection de bourses Erasmus du Gouvernement des Iles Canaries, ce qui était incompatible avec ses fonctions de juge suppléant et montrait une dépendance professionnelle et financière de l’Université de La Laguna et du Gouvernement régional des Iles Canaries. Le requérant faisait valoir qu’il n’avait pas été informé de la nouvelle composition de la chambre de l’
Audiencia provincial
suite à la suspension de l’audience et que, ne connaissant pas le juge Sa. personnellement, il n’apprit son identité que lors de la lecture de l’arrêt.
Par un arrêt du 20 mai 2011, le Tribunal suprême cassa et annula partiellement l’arrêt attaqué accueillant le motif tiré de la durée excessive de la procédure et réduisant la peine à infliger au requérant à un an et six mois d’emprisonnement et à une amende de 3
000 euros.
En ce qui concerne le grief tiré du manque d’impartialité, la chambre pénale du Tribunal suprême nota que le requérant n’avait pas formulé de demande de récusation à cet égard et n’avait pas non plus soulevé cette question dans le cadre des «
questions préalables
» de la procédure abrégée. Il nota toutefois que le fait que le juge A. avait déjà pris des décisions dans le cadre de la même affaire, à savoir sur l’ordonnance de non-lieu du juge d’instruction n
o
1 de la Laguna que l’
Audiencia provincial
de Santa Cruz de
Tenerife écarta le 19 mai 2006 ordonnant des nouvelles preuves, ne pouvait automatiquement justifier le manque d’impartialité objective dudit juge. La chambre examina donc le bien-fondé du motif et estima qu’en l’espèce la décision litigieuse du 19 mai 2006 n’avait pas statué sur l’existence d’indices raisonnables quant au fait délictueux et s’était bornée à contrôler les graves défauts de l’instruction, de manière intellectuellement aseptique, infirmant un non-lieu qui avait été ordonné, selon la chambre, de manière précipitée, et ordonnant que des nouvelles preuves fussent administrées.
Concernant le juge Sa., le Tribunal suprême estima que l’incompatibilité évoquée par le requérant n’en était pas telle, selon l’article 389 de la Loi organique portant sur le Pouvoir judiciaire (LOPJ) et qu’elle ne figurait pas parmi les motifs d’abstention mentionnées à l’article 219 de la LOPJ.
Le 21 juillet 2010, le requérant saisit le Tribunal constitutionnel d’un recours d’
amparo
soulevant, entre autres, le grief relatif au droit à un tribunal impartial. Par une décision du 7 mars 2012, notifiée le 13 mars 2012, le Tribunal constitutionnel déclara le recours
d’amparo
irrecevable pour «
défaut d’invocation de la violation alléguée dans le cadre de la procédure [ordinaire]
».
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention le requérant se plaint que sa cause n’a pas été examinée par un tribunal impartial. Il expose que la chambre de l’
Audiencia provincial
qui a examiné le bien-fondé de l’affaire et prononcé sa condamnation, était composée de trois juges, dont A., qui faisait aussi partie de la chambre du même tribunal qui avait précédemment accepté l’appel introduit contre l’ordonnance de non-lieu, et Sa. qui était professeur à l’Université de La Laguna et entretenait avec cette dernière et avec le Gouvernement régional des Iles Canaries une relation de dépendance professionnelle et financière incompatible avec ses fonctions de juge suppléant.
1.
Le requérant a-t-il épuisé valablement les voies de recours internes concernant la possibilité de demander la récusation du juge Sa. et compte tenu du fait que le Tribunal suprême a toutefois examiné le bien-fondé du grief tiré de la prétendue partialité du juge A.
?
2.
Dans l’affirmative
:
a.
le fait que le juge A. ait fait partie de la chambre du tribunal qui a conclu à la condamnation du requérant et qui avait précédemment accepté l’appel introduit contre l’ordonnance de non-lieu,
et/ou
b.
la participation du juge Sa. à l’examen de la plainte pénale déposée par l’Université de La Laguna contre le requérant,
ont-t-ils porté atteinte au droit du requérant à ce que sa cause soit entendue par un tribunal impartial conformément à l’article
6 § 1 de la Convention ?
3.Le requérant est prié de fournir une copie de l’ordonnance du 30 juillet 2004 du juge d’instruction n
o
1 de La Laguna.