CtEDO 18.12.2012 Auto

GHERDAN c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
18.12.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GHERDAN c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 8337/12 Sabin Liviu GHERDAN împotriva României introdusă la 28 decembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Sabin Liviu Gherdan, este un resortisant român născut în 1993 și rezident în Oradea. El este reprezentat în fața Curții de către dl C.F. Costaș, avocat în Arad. Circumstanțele speței Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: La 27 august 2010, reclamantul, la vârsta de 17 ani, s-a dus la petrecerea aniversară a S.A., organizată într-un restaurant. În jurul orei 2:30, când a ieșit pe terasa restaurantului, H.C. l-a lovit de mai multe ori în cap și a încercat să-l stranguleze cu mâinile. Tatăl S.A. a intervenit să-i despartă. După incident, reclamantul s-a întors acasă. La 28 august 2010, reclamantul a fost supus unei examinări medico-legale, iar certificatul a stabilit cu această ocazie că reclamantul avea mai multe vânătăi de 2-6 cm pe gât și că partea dreaptă a feței era tumată. Certificatul a scos în evidență faptul că leziunile au fost produse de lovituri cu un obiect greu și prin presiune și că au necesitat 6 zile de îngrijire medicală. Deoarece reclamantul avea vocea ruptă și tulburări de auz, i s-a prescris un control ORL. După o astfel de examinare care a identificat un hematom la inimă, o crăpătură a timpanului și probleme de înghițire, s-a stabilit un nou certificat medico-legal care a precizat că leziunile reclamantului necesitau 14 zile de îngrijire medicală. La 22 octombrie 2010, reclamantul a depus o plângere penală împotriva H.C. a șefului tentativei de omor agravate. Medic-legale și audițiile a nouă martori, printre care M.P., G.U. și M.B. O anchetă preliminară a fost inițiată de Parchet lângă tribunalul departamental din Bihor. La 29 octombrie 2010, procurorul l-a ascultat pe reclamant, care a prezentat versiunea sa a faptelor, a fost, de asemenea, parte civilă în procedură și a menționat că ar preciza valoarea daunelor-interese la o dată ulterioară. Prin decizia din 27 decembrie 2010, Parchetul a însărcinat Hotărârea Departamentul de Poliție să continue investigația preliminară. În perioada 21-28 februarie 2011, poliția judiciară a auzit cinci martori care participaseră la petrecere. La 23 februarie 2011, H.C. a fost, de asemenea, ascultat. El a negat faptele reproșate. El a declarat că a aprobat pe reclamant atunci când acesta a spart mai multe sticle, motiv pentru care reclamantul a început să-l uimească și să-l bulverseze. H.C. a reușit să-l șteargă cu brațele sale până când tatăl S.A. a venit să le despartă. Printr-o decizie din 14 martie 2011, Parchetul din Bihor a constatat că niciun martor nu confirmase faptul că H.C. îl lovise pe reclamant sau că încercase să-l sugrume. Ulterior, s-a considerat că leziunile suferite de reclamant au fost cauzate de o reacție de apărare din partea H.C., apărare care nu a fost excesivă sau disproporționată în raport cu atacul reclamantului. În plus, H.C. nu a prevăzut sau acceptat punerea în pericol a vieții reclamantului. În consecință, faptele reproșate puteau fi calificate în cel mai mare caz de rănire și-a declinat competența, retrimițând cauza la Parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță din Oradea. La 11 mai 2011, poliția judiciară a întocmit un raport prin care a propus un refuz în procedură, în temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (d) din Codul de procedură penală, dat fiind că elementele constitutive ale căii de atac nu au fost reunite. În plus, niciun martor nu a confirmat faptul că H.C. a atacat reclamantul. În plus, unii martori au precizat că a doua zi după incident au fost contactați de reclamant care le-a cerut detalii cu privire la evenimente, deoarece nu-și mai amintea ce s-a întâmplat. Poliția concluzionează că leziunile reclamantului au fost minore și că au fost probabil cauzate de reacția de apărare a H.C. și de imobilizarea acesteia, toate agresiunile inițiate de H.C. fiind excluse. printr-o decizie din 29 iunie 2011, procurorul A.S. de la Parchetul din apropierea Tribunalului de Primă Instanță din Oranea și-a dat acordul cu privire la constatările poliției judiciare. În schimb, poliția a ignorat cererea de audiere a trei martori oculari pe care i-a făcut, și anume M.P., G.U. și M.B. Pe de altă parte, reclamantul s-a plâns de faptul că nu a fost niciodată informat cu privire la audierea martorilor, astfel încât acesta sau avocatul său ales să poată fi prezent la audiere. În cele din urmă, reclamantul a subliniat caracterul contradictoriu al concluziilor Parchetului care a dispus un refuz în temeiul articolului (d) Codul de procedură penală, dat fiind că elementele constitutive ale dreptului la liberă circulație nu au fost reunite, în timp ce motivele invocate au fost mai degrabă reglementate de dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. (e) din Codul de procedură penală care autorizează un refuz în caz de legitimă apărare. Cu toate acestea, în pofida faptului că Parchetul a considerat că leziunile suferite de reclamant au fost rezultatul unei motive de apărare din partea H.C., acesta nu a examinat dacă au fost îndeplinite condițiile de legitimă apărare, cu atât mai mult cu cât H.C. a negat că i-a bătut. nefondate. Reclamantul a negat, de asemenea, că a fost într-o stare de ebrietate în noapte la 27-28 august 2010 și a menționat că a chemat doi martori în ziua următoare, dar în scopul de a identifica persoanele care au asistat la incident și că ar fi putut propune ca martori în procedura penală pe care intenționa să o angajeze. Printr-o decizie din 5 august 2011, procurorul-șef al Parchetului a respins oferta de probă a reclamantului, considerând că dovezile la dosar erau suficiente și a confirmat decizia din 29 iunie 2011. Procurorul a subliniat că doi martori oculari, și anume S.A. și tatăl său, nu au confirmat versiunea faptelor reclamantului. Recurentul a formulat o contestație în fața Tribunalului de Primă Instanță din Oradea împotriva deciziei din 5 august 2011. Acesta va reiniția motivele prezentate în fața procurorului-șef al Parchetului și cererea sa de audiere a martorilor menționați anterior și a eventualelor confruntări. Prin hotărârea definitivă din 24 noiembrie 2011, Tribunalul de Primă Instanță din Oradea a respins contestația reclamantului. În acest scop, el a remarcat că dovezile prezentate în speță erau incerte și contrare, astfel încât aplicarea beneficiului îndoielii în favoarea H.C. s 2012, prin care M.P., martor ocular al agresiunii reclamantului, confirmă versiunea faptelor acestuia din urmă. Dreptul intern relevant Dispozițiile relevante din art. 258 din Codul de procedură civilă se citesc după cum urmează [dispozitivul] este pronunțat de președinte [formarea de judecată], în ședință, chiar și în absența părților. (...) Sistemul este înscris în registrul ținut în acest scop de fiecare instanță. Dispozițiile relevante din regulamentul de ordine internă al instanțelor naționale în vigoare la 24 noiembrie 2011 sunt astfel formulate art. 92 Se interzice scoaterea din dosarele și din alte documente ale instanțelor judecătorești, cu excepția celor prevăzute de lege și de prezentul regulament. Dosarele și registrele instanțelor cu privire la activitatea lor judiciară pot fi consultate de orice persoană care justifică un interes legitim, cu condiția ca ordinea și măsurile de asigurare a conservării documentelor să fie respectate. Cererea în acest scop, care conține datele de identificare ale persoanei care solicită cererea, va fi supusă aprobării șefului departamentului de arhive. Cererile depuse de jurnaliști vor fi supuse aprobării purtătorului de cuvânt al instanței sau, în lipsa acesteia, aprobării șefului serviciului de arhivă. Cererea menționată la punctul 2 va fi depusă la dosarul cauzei. Accesul la dosarele și registrele tribunalelor este permis în conformitate cu dispozițiile art. 31 din Constituția României reabilitată [dreptul la informare] și art. 14 din Legea nr. 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public. Documentele menționate la al doilea paragraf pot fi consultate numai la sediul arhivelor, după verificarea identității persoanei care solicită actul de identitate și împuternicirea sau delegarea și după înregistrarea numelui și a prenumelui său. După consultare, se efectuează verificarea completă a documentelor. Pentru consultarea dosarelor, se acordă prioritate, în ordinea următoare: avocaților, părților și reprezentanților acestora, experților și interpreților desemnați în dosarul în cauză. Dosarele cazurilor examinate cu ușile închise, ale celor privind adoptarea, autorizarea perchezițiilor sau confirmarea sau autorizația de a efectua interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice pot fi consultate numai de către persoanele menționate la paragraful precedent, în condițiile prevăzute de lege. Documentele și registrele speciale ale instanțelor care necesită confidențialitate pot fi consultate în aceleași moduri. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge că autoritățile naționale nu au desfășurat o anchetă eficientă cu privire la agresiunea sa în noaptea de 27-28 august 2010, ținând cont de faptul că au refuzat să audă martorii oculari pe care i-a propus, că nu a avut posibilitatea de a participa la audierea martorilor și de faptul că procedura penală a fost închisă în ciuda unor probe insuficiente și contradictorii, pe baza unor simple supoziții. Invocând art. 6 din convenție, recurentul se plânge că Tribunalul de Primă Instanță din Oradea se limitează la a pronunța în mod public numai dispozitivul hotărârii sale din 24 noiembrie 2011, în timp ce publicul nu are acces la hotărârea motivată. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul denunță durata excesivă a procedurii penale cu constituție penală pe care o inițiase și inexistența în dreptul român a unei căi de atac pentru a ridica această cauză în fața autorităților naționale. Având în vedere protecția procedurală împotriva tratamentelor inumane sau degradante, ancheta efectuată în speță de autoritățile interne cu privire la agresiunea reclamantului a îndeplinit cerințele articolului 3 din convenție, având în vedere concluziile Curții în cauza Ryakib Biryoukov c. Rusia (solicitarea nr. 14810/02, CEDH 2008), hotărârea din 24 noiembrie 2011 al Tribunalului de Primă Instanță din Oradea a fost emis public, după cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție Guvernul este, de asemenea, invitat să prezinte o copie a dosarului intern privind plângerea penală a reclamantului și să furnizeze informații cu privire la sistemul juridic național în materie de publicitate a hotărârilor pronunțate de instanțele naționale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă