Secțiunea a treia Cerere nr. 78643/11 Marius Alexandru ȘTEFAN și Marinala ȘTEFAN împotriva României introdusă la 12 decembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții, Marius Alexandru теfan și M Marinela теfan, sunt resortisanți români născuți în 1983 și, respectiv, 1985 și rezidenți în București. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Evenimentele din 6 august 2007 La 6 august 2007, reclamanții se aflau într-o mașină condusă de tatăl recurentei. În mașină se aflau, de asemenea, mama și fratele recurentei, în vârstă de cinci ani. În timp ce se îndreptau spre municipalitatea Murfatlar (în departamentul Constanța), între 930 și 10 Un copac care se apropia de drumul național s-a deraiat și a lovit mașina, părinții și fratele reclamantei au murit în momentul impactului, iar reclamanții au suferit leziuni grave, inclusiv o fractură a femurului, și au fost transportați la urgențe, fiecare fiind supuși unei intervenții chirurgicale. La 20 august 2007 și 28 ianuarie 2008, au fost întocmite certificate medico-legale pentru părinții și fratele recurentei, la date nespecificate, și certificate medico-legale pentru solicitanți. Aceste rapoarte evidențiau faptul că reclamantul avea nevoie de 90-90 de zile de îngrijire medicală și reclamanta de 90-100 de zile. Leziunile nu au pus în pericol viața lor și nu au fost afectate de nici o boală. Mai multe echipe de polițiști și pompieri s-au mutat la locul accidentului și s-au făcut fotografii și s-a întocmit un proces verbal. Doi martori oculari au fost auziți. Aceștia au declarat că rădăcinile copacului erau secționate din cauza unui șanț săpat în apropiere pentru evacuarea apelor ploioase. Au fost prelevate mostre de pe trunchi și de pe rădăcinile copacului. Acesta a fost mutat la marginea drumului. El a fost furat ulterior de către persoane neidentificate. O anchetă penală a fost inițiată de poliția judiciară în ziua accidentului șefului crimei din neglijență și a avut loc în mod involuntar asupra integrității corporale. Reclamanții au fost audiați la date nespecificate. Printr-o scrisoare din 15 ianuarie 2009, centrul departamental al Regiei Naționale a Pădurilor Romilva (denumită în continuare A comunicat poliției judiciare că copacii plantați lângă drumurile naționale se aflau sub jurisdicția departamentului de poduri și încălțăminte (Dircția regionala de drumuri și poduri) de mai jos: D.R.D.P. De asemenea, la 22 februarie 2007, D.R.D.P. a fost responsabil de marcarea arborilor care prezintă un pericol pentru siguranța rutieră și care au fost identificați ca atare de către D.R.D.P. a informat Romilva că a obținut acordul cu privire la dimensiunea acestor copaci în departamentul Constanța și i-a cerut să desemneze un agent pentru marcarea arborilor. Romilva a desemnat un agent pe care l-a informat pe D.R.D.P., dar nu a primit nicio cerere concretă de deplasare în acest sens, cu excepția unei singure rute pentru un alt drum decât cel pe care era împăiat copacul dezrădăcinat. După 6 august 2007, directorul centrului forestier din Murfatlar era mutat la locul accidentului și își exprimase punctul de vedere conform căruia arborele fusese dezrădăcinat sub acțiunea diverșilor agenți, printre care, pe de o parte, dispariția unei părți a sistemului raciar al arborilor din cauza șanțului săpat în apropiere în vederea revărsării apelor împădurite și, pe de altă parte, piulița unei alte părți a sistemului ranciar și întinderea solului cauzate de infiltrarea apelor provenite dintr-un sistem de canalizare defectuos din apropiere. Prin aceeași scrisoare, romilva a informat poliția judiciară că, în urma unui acord încheiat la 3 septembrie 2007 între romilva și D.R.D.P., în departamentul Constanța s-a desfășurat o operațiune de identificare, marcare, dezmembrare și eliminare a 2 300 de arbori care prezintă un pericol pentru siguranța rutieră până la sfârșitul anului 2008. La data de 29 ianuarie 2009, cea mai apropiată stație meteorologie (denumită în continuare A.N.M.) a informat poliția judiciară că, în ziua accidentului, în jurul anului 9 30, cea mai apropiată stație meteo a înregistrat un vânt moderat de aproximativ 36 km/h, care ar putea face ramurile mari ale copacilor să se miște. În jurul valorii de 10 30, ea a înregistrat un vânt destul de puternic de aproximativ 50 km/h care ar putea face ca ramurile mari ale unui copac sau copacii mai mici să se miște. La 22 iulie 2009, laA.N.M. a adăugat că copacii încep să fie deraiați în timpul furtunilor, atunci când vânturile ating 89 102 km/h. Prin scrisoarea din 2 decembrie 2009, D.R.D.P. a informat poliția judiciară că, în ziua accidentului, a ordonat sacrificarea în zona accidentului a șase copaci suplimentari cu vicii ascunse. La o dată nespecificată, agentul DRDP însărcinat cu supravegherea drumului național în cauză a declarat că, în activitatea sa zilnică de control, acesta a putut constata că .. copacul în cauză era în stare bună, nu avea ramuri uscate, rupte sau întinse și că coroana sa era verde. Prin scrisoarea din 15 ianuarie 2010, expertul forestier numit în cauza a indicat că determinarea varietății, a diametrului, a înălțimii, a volumului, a vârstei și a stării copacului se face în mod direct la locul accidentului, ceea ce nu mai era posibil în acest caz. Doar varietatea de copac putea fi stabilită în speță din fotografiile produse la dosar, dar acest singur element nu era relevant pentru cauza. Prin decizia din 19 ianuarie 2010, Parchetul din apropierea tribunalului de primă instanță din Constanța dispunea un refuz de judecată. Pentru a realiza acest lucru, parchetul nota că a reieșit din piesele din spătarul spătarului că nu existau defecte care să permită o posibilă deraiere. Parchetul a respins teza reclamanților care susțineau în speță neglijența în exercitarea atribuțiilor de către agenții autorităților naționale, ținând cont de faptul că numai o expertiză tehnică forestieră ar fi putut clarifica cauzele derainării copacului. În aceste condiții, Parchetul ajunge la concluzia unei deraieri accidentale care nu ar fi putut fi prevăzută (articolul e) din Codul de procedură penală, coroborat cu art. 47 din Codul Penal). Reclamanții au contestat această decizie. Ei au produs în sprijinul său o expertiză forestieră extrajudiciară realizată la 25 februarie 2010 de un expert independent care a scos în evidență mai multe nereguli în activitatea de control al arborilor constituind un pericol pentru siguranța publică în zona accidentului și care a concluzionat că deraierea arborilor ar fi putut fi cauzată de vânt, având în vedere prezența șanțului pentru evacuarea apelor împădurite și starea greșită a arborilor care prezentau o cavitate în trunchi și un focar de putregai la rădăcini. Decizia din 19 ianuarie 2010 a fost confirmată printr-o decizie din 2 martie 2010 a procurorului-șef și printr-o decizie din 23 iunie 2010 a Tribunalului de Primă Instanță din Constanța. Printr-o decizie definitivă din 17 februarie 2011, tribunalul județ din Constanța a anulat hotărârea Parchetului și a dispus o investigație suplimentară. Tribunalul a constatat că instana nu a efectuat o anchetă promptă și eficientă în sensul articolului 2 din Convenie. : identificarea agenților D.R.D.P. și a ramilvalor responsabili cu zona în care a avut loc accidentul și audierea acestora; realizarea unei competențe tehnice împădurite pe baza eșantioanelor prelevate de pe trunchi și pe rădăcinile arborilor dezrădăcinați în ziua accidentului, a fotografiilor luate în aceeași zi, precum și pe orice alt element relevant ; identificarea datei ultimei verificări a arborilor care reprezintă un pericol pentru siguranța rutieră. La 9 iunie 2011, după redeschiderea anchetei, poliția judiciară a dispus efectuarea unei expertize în domeniul forestier. Piesele dosarului au fost puse la dispoziția expertului desemnat, cu excepția eșantioanelor prelevate de pe trunchi și de pe rădăcinile copacului care nu au fost găsite. Ea a subliniat faptul că arborele dezrădăcinat era un pliant care avea peste 40 de ani și care, prin urmare, fusese păstrat mai mult decât durata maximă de 25 de ani prevăzută pentru acest copac care riscă să dezvolte focare de putregai și a concluzionat că plantațiile rutiere intră în sfera de competență a D.R.D.P. În acest sens, Comisia a considerat că, în cazul în care Comisia ar fi trebuit să ia măsurile necesare pentru a se asigura că măsurile de ajutor de stat nu ar fi putut fi considerate compatibile cu piața internă, aceasta ar fi trebuit să fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din tratat. Invocând art. 2 alineatul (1) din Convenție, reclamanții consideră că statul nu și-a îndeplinit obligația de a-și proteja viețile și pe cele ale persoanelor decedate la 6 august 2007. În plus, aceștia se plâng de absența unei anchete eficiente pentru a identifica și pedepsi persoanele responsabile de accident, precum și de durata acesteia. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții denunță absența unui proces echitabil condus într-un termen rezonabil. Întrebări adresate părților Dreptul părinților și al fratelui reclamantei la viață, consacrat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în speță Având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață, investigația efectuată de autoritățile interne îndeplinește cerințele art. 2 din Convenție Dreptul reclamanților la respectarea integrității lor fizice garantate prin art. 3 și 8 din Convenție, a fost încălcat în speță Având în vedere protecția procedurală împotriva integrității lor fizice, investigația efectuată în speță de autoritățile interne îndeplinește cerințele art. 3 și 8 din Convenție Guvernul este, de asemenea, invitat să transmită o copie a dosarului intern al anchetei deschise la 6 august 2007.
Requête n
o
78643/11
Marius Alexandru ȘTEFAN et Marinela ȘTEFAN
contre la Roumanie
introduite le 12 décembre 2011
Les requérants, M. Marius Alexandru Ștefan et M
me
Marinela
Ștefan, sont des ressortissants roumains nés respectivement en 1983 et en 1985 et résidant à Bucarest.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
A.
Les événements du 6 août 2007
Le 6 août 2007, les requérants se trouvaient dans une voiture conduite par le père de la requérante. Dans la voiture se trouvaient également la mère et le frère de la requérante, âgé de cinq ans. Alors qu’ils se dirigeaient vers la commune de Murfatlar (dans le département de Constanța), entre 9
h
30 et 10
h, un arbre bordant la route nationale se déracina et heurta la voiture. Les parents et le frère de la requérante décédèrent au moment de l’impact. Les requérants subirent des lésions importantes dont une fracture du fémur, et furent transportés aux urgences. Ils y subirent chacun une intervention chirurgicale.
Des certificats médico-légaux furent établis pour les parents et le frère de la requérante les 20 août 2007 et 28 janvier 2008. En 2008, à des dates non précisées, des certificats médico-légaux furent également établis pour les requérants. Ces rapports mettaient en évidence le fait que le requérant avait eu besoin de quatre-vingt à quatre-vingt-dix de jours de soins médicaux et la requérante de quatre-vingt-dix à cent jours. Les lésions n’avaient pas mis en danger leur vie et ils n’étaient atteints d’aucune infirmité.
B.
L’enquête pénale menée en l’espèce
Plusieurs équipes de policiers et de pompiers se déplacèrent sur le lieu de l’accident. Des photographies furent prises et un procès-verbal fut dressé.
Deux témoins oculaires furent entendus. Ceux-ci déclarèrent que les racines de l’arbre étaient sectionnées à cause d’un fossé creusé à proximité pour l’évacuation des eaux pluviales. Des échantillons furent prélevés sur le tronc et sur les racines de l’arbre. Celui-ci fut déplacé au bord de la route. Il fut ultérieurement volé par des personnes non identifiées.
Une enquête pénale fut ouverte par la police judiciaire le jour de l’accident du chef de meurtre par négligence et atteinte involontaire à l’intégrité corporelle.
Les requérants furent entendus à des dates non précisées.
Par une lettre du 15 janvier 2009, le centre départemental de la Régie nationale des forêts «
Romsilva
» (ci-après «
Romsilva
») communiqua à la police judiciaire que les arbres plantés près des routes nationales relevaient de la compétence de l’Administration départementale des ponts et chaussées (
Direcția regională de drumuri și poduri
– ci-après «
») et que les agents de Romsilva étaient uniquement chargés du marquage des arbres présentant un danger pour la sécurité routière et identifiés comme tels par la D.R.D.P. Par ailleurs, le 22 février 2007, la D.R.D.P. avait informé Romsilva qu’elle avait obtenu l’accord pour la taille de tels arbres dans le département de Constanța et lui avait demandé de désigner un agent pour le marquage des arbres. Romsilva avait désigné un agent ce dont elle informa la D.R.D.P., mais n’avait reçu aucune demande concrète de déplacement en ce sens, à l’exception d’une seule pour une autre route que celle sur laquelle était planté l’arbre déraciné. Après le 6 août 2007, le directeur du centre forestier de Murfatlar s’était déplacé sur le lieu de l’accident et avait exprimé l’avis que l’arbre avait été déraciné sous l’action de différents agents parmi lesquels, d’une part, la disparation d’une partie du système racinaire de l’arbre due au fossé creusé à proximité en vue de l’évacuation des eaux pluviales et, d’autre part, la pourriture d’une autre partie du système racinaire et l’affectation du sol causés par les infiltrations des eaux provenant d’un système d’assainissement défectueux avoisinant. Par la même lettre, Romsilva informa la police judiciaire que, suite à un accord conclu le 3 septembre 2007 entre Romsilva et la D.R.D.P., une ample opération d’identification, de marquage, d’élagage et d’abattage de 2
300
arbres présentant un danger pour la sécurité routière avait été menée dans le département de Constanța jusqu’à la fin 2008.
Le 29 janvier 2009, l’Administration nationale de météorologie (ci-après «
») informa la police judiciaire que, le jour de l’accident, vers 9
h
30, la station météorologique la plus proche avait enregistré un vent modéré d’environ 36
km/h, susceptible de faire bouger les grandes branches des arbres. Vers 10
h
30, elle avait enregistré un vent assez fort d’environ 50
km/h susceptible de faire bouger les grandes branches d’un arbre ou les arbres plus petits. Le 22 juillet 2009, l’A.N.M. ajouta que les arbres commencent à être déracinés lors des orages, quand les vents atteignent 89
‑
102 km/h.
Par une lettre du 2 décembre 2009, la D.R.D.P. informa la police judiciaire que le jour de l’accident, elle avait ordonné l’abattage dans la zone de l’accident de six arbres supplémentaires présentant des vices cachés. L’abattage avait eu lieu le lendemain.
Entendu à une date non précisée, l’agent de la D.R.D.P. chargé de la surveillance de la route nationale en cause déclara que dans son activité journalière de contrôle, il avait pu constater que l’arbre en cause était en bon état, ne présentait pas de branches sèches, cassées ou couchées et que sa couronne était verte.
Par une lettre du 15 janvier 2010, l’expert forestier nommé dans l’affaire indiqua que la détermination de la variété, du diamètre, de la hauteur, du volume, de l’âge et l’état de l’arbre se font impérativement sur le lieu de l’accident, ce qui n’était plus possible en l’occurrence. Seule la variété de l’arbre pouvait être établie en l’espèce à partir des photographies produites au dossier, mais ce seul élément n’était pas pertinent pour l’affaire.
Par une décision du 19 janvier 2010, le parquet près le tribunal de première instance de Constanța ordonna un non-lieu. Pour ce faire, le parquet nota qu’il ressortait des pièces du dossier que l’arbre déraciné ne présentait pas de défauts permettant de prévoir un éventuel déracinement. Le parquet écarta la thèse des requérants défendant en l’espèce la négligence dans l’exercice des attributions par les agents des autorités nationales, compte tenu de ce que seule une expertise technique forestière aurait pu éclaircir les causes du déracinement de l’arbre. Or, une telle expertise n’était plus réalisable en l’espèce. Dans ces conditions, le parquet conclut à un déracinement fortuit qui n’aurait pas pu être prévu (article
10
e) du code de procédure pénale combiné avec l’article 47 du code pénal).
Les requérants contestèrent cette décision. Ils produisirent à l’appui une expertise forestière extrajudiciaire réalisée le 25 février 2010 par un expert indépendant qui mettait en évidence plusieurs irrégularités dans l’activité de contrôle des arbres constituant un danger pour la sécurité publique dans la zone de l’accident et qui concluait que le déracinement de l’arbre aurait pu être causé par le vent eu égard à la présence du fossé pour l’évacuation des eaux pluviales et au mauvais état de l’arbre qui présentait une cavité dans le tronc et un foyer de pourriture aux racines.
La décision du 19 janvier 2010 fut confirmée par une décision du 2
mars
2010 du procureur en chef du parquet et par une décision du 23
juin
2010 du tribunal de première instance de Constanța.
Par une décision définitive du 17 février 2011, le tribunal départemental de Constanța annula la décision du parquet et ordonna un complément d’enquête. Le tribunal constata que le parquet n’avait pas mené une enquête prompte et efficace au sens de l’article 2 de la Convention. Il ordonna plusieurs mesures d’enquête
: l’identification des agents de la D.R.D.P. et de Romsilva chargés de la zone dans laquelle l’accident avait eu lieu et leur audition
; la réalisation d’une expertise technique forestière sur la base des échantillons prélevés sur le tronc et sur les racines de l’arbre déraciné le jour de l’accident, des photographies prises le même jour ainsi que sur tout autre élément pertinent
; l’identification de la date de la dernière vérification des arbres représentant un danger pour la sécurité routière.
Le 9 juin 2011, après la réouverture de l’enquête, la police judiciaire ordonna la réalisation d’une expertise forestière. Les pièces du dossier furent mises à la disposition de l’expert désigné, sauf les échantillons prélevés sur le tronc et sur les racines de l’arbre qui étaient introuvables.
L’expertise fut finalisée en mars 2012. Elle mit en évidence que l’arbre déraciné était un peuplier qui avait plus de quarante ans et qui avait été dès lors conservé plus que la durée maximale de vingt-cinq ans prévue pour cet arbre qui risque de développer des foyers de pourriture. Elle conclut également au fait que les plantations routières relevaient de la compétence de la D.R.D.P. L’expertise fut accompagnée du point de vue exprimé par l’expert indépendant nommé par les requérants.
L’enquête est toujours pendante au rôle de la police judiciaire.
Les requérants dénoncèrent à plusieurs reprises devant les autorités internes le fait que l’enquête n’était pas menée avec célérité, mais ils furent déboutés à chaque fois.
1.
Invoquant l’article 2 § 1 de la Convention, les requérants estiment que l’État a manqué à son obligation de protéger leur vie et celle des personnes décédées le 6 août 2007. Ils se plaignent en outre de l’absence d’une enquête effective pour identifier et punir les personnes responsables de l’accident, ainsi que de la durée de celle-ci.
2.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants dénoncent l’absence d’un procès équitable conduit dans un délai raisonnable.
1.
Le droit des parents et du frère de la requérante à la vie, consacré par l’article
2 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce
?
Eu égard à la protection procédurale du droit à la vie, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes satisfait-elle aux exigences de l’article
2 de la Convention
?
2.
Le droit des requérants au respect de leur intégrité physique garanti par les articles 3 et 8 de la Convention, a-t-il été violé en l’espèce
?
Eu égard à la protection procédurale contre l’atteinte à leur intégrité physique, l’enquête menée en l’espèce par les autorités internes satisfait-elle aux exigences des articles 3 et 8 de la Convention
?
Le Gouvernement est également invité à transmettre une copie du dossier interne de l’enquête ouverte le 6 août 2007.